ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 127/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 3 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtele să soluționeze dosarul înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în baza adresei nr. x/24 mai 2007 a Primăriei orașului Șimleu Silvaniei, în sensul stabilirii și plății despăgubirilor ce li se cuvin în baza Dispoziției nr. 3343 din 14 mai 2007 a Primarului orașului Șimleu Silvaniei, pentru imobilele - construcții demolate și terenuri situate în localitatea Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, care nu pot fi restituite în natură.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că dosarul de restituire a fost trimis la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în baza adresei nr. x/24 mai 2007 a Primăriei orașului Șimleu Silvaniei, iar de la acea dată nu au mai primit nicio informație, motiv pentru care au formulat cererea de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Prin Sentința civilă nr. 1316 din 10 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Sălaj.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

Instanța a constatat că imobilul în litigiu este situat în județul Sălaj, astfel că, în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus, competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Sălaj, secția civilă, iar modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părților și se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiție în mod mai economic și mai ușor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanța ce se află în circumscripția teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutiți astfel de eventualele cheltuieli de transport, principiul imediatei aplicări a legii noi, aplicat și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, impunându-se să fie respectat.

Învestit prin declinare, Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 855 din 21 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată și de data introducerii acțiunii, respectiv 3 decembrie 2018, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Instanța a mai arătat că în ceea ce privește competența instanței, aceasta se determină la momentul sesizării instanței, iar modificarea normelor de competență după data sesizării instanței nu determină necompetența instanței inițial investite, având în vedere și prevederile art. 25 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În speță, instanța a reținut că după introducerea cererii de chemare în judecată a intervenit Legea nr. 111/2019 care a modificat normele de competență, însă aceasta nu este de natură să determine competența altei instanțe decât cea inițial sesizată, întrucât această lege nu conține norme derogatorii de la regula generală în materie de competență prevăzută de art. 25 C. proc. civ.

Concluzionând, potrivit dispozițiilor art. 122 C. proc. civ. care prevăd că "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", Tribunalul Sălaj a stabilit că prevederile codului urmează a fi aplicate strict în cazurile și în condițiile prescrise și nu este posibilă adoptarea, prin legi speciale ulterioare, de reguli de competență diferite de cele din cod, ceea ce înseamnă că legiuitorul a prevăzut expres o derogare de la unul din principiile care guvernează conflictul de legi în timp, respectiv specialia generalibus derogant.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă și Tribunalul Sălaj, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Sălaj, secția civilă a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 3 decembrie 2018, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea acestora să soluționeze dosarul înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în baza adresei nr. x/24 mai 2007, a Primăriei orașului Șimleu Silvaniei, în sensul stabilirii și plății despăgubirilor ce li se cuvin în baza Dispoziției nr. 3343 din 14 mai 2007 a Primarului orașului Șimleu Silvaniei, pentru imobilele - construcții demolate și terenuri situate în localitatea Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, care nu pot fi restituite în natură.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au sediul în București, învestirea de către reclamante a Tribunalului București s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului, respectiv 3 decembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M. Of. nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității obligate la stabilirea și plata despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 165/2013", în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL