ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2695/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2695/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului,

pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 359 din 28 mai 2012 pronunțată în

Dosarul nr. 3739/3/2012 a dispus în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea

inculpatei C.A.C. la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă complementară

conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit b) și c) C. pen., pe o perioadă

de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata prev. de

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a doua, lit b) și lit c) C. pen.

În temeiul art. 345

alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C.A.C. la o pedeapsă principală

de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin.

(1) C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei)

ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata prev. de

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 345

alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C.A.C. la o pedeapsă principală

de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de fals intelectual, în forma participației improprii, prev.

și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

și la o pedeapsă complementară conform

art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă

de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin.

(1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C.

pen. a contopit cele trei pedepse menționate mai sus și a aplicat inculpatei pedeapsa

cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă principală de 5 (cinci)

ani închisoare și o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând

în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea

pedepsei principale.

Pe durata prev. de

art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a doua lit. b) și lit. c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile

art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv a contractului

de împrumut încheiat între S.G.B. și C.A.C. și autentificat din 31 martie 2010 de

Cabinetul de avocatură P.O.R.

În temeiul

art.

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a dispus restituirea către martorul-denunțător

B.R.

către inculpata C.A.C.

a sumei de 27.500 euro, în echivalent în RON

martorul D.N. (în nume propriu și pentru martorul D.I.), respectiv a sumei de 6.000

martorii

C.M.

și C.G.

, respectiv a sumei de 2.000 euro.

În temeiul disp. art.

35 alin. (4) C. pen.,

a dispus cumularea măsurilor de siguranță, respectiv

confiscarea de la inculpata

C.A.C.

a echivalentului în RON

de la data plății a sumelor date inculpatei

C.A.C.

sumei de 24.000 euro și 25.000 RON.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, în Dosarul nr.

52/P/2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu

judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatei

M.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de tragic de influență în forma prev. de art. 258 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C.

pen. și a inculpatei C.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență

prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. raportat

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(79 acte materiale), cu art. 33 lit. a) C. pen.

Actul de inculpare a reținut,

în esență,

privire la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped.

de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul căreia sunt cercetate inculpatele M.G. și

C.A.C., că în luna mai 2008, martorii B.R. și M.R., asociați la SC M.C. SRL au hotărât

să construiască un imobil cu mai multe etaje pe un teren, proprietatea celui din

urmă, situat in București, sectorul 4. Cei doi martori au constatat că, pentru realizarea

acestei construcții era necesară obținerea aprobărilor de la A.N. sector 3 - 4 pentru

devierea unei conducte de apă ce traversa terenul respectiv. În vederea rezolvării

acestei probleme, denunțătorul B.R. a cunoscut-o pe inc. M.G., angajată la această

instituție, prin intermediul fiului acesteia, martorul C.B.

După ce denunțătorul B.R.

i-a expus problema inc. M.G., aceasta i-a pretins suma de 25.000 euro, spunându-i

denunțătorului că îi va da șefului A.N. sectorul 3 - 4 pentru aprobarea devierii

conductei. Totodată, inculpata i-a cerut în avans suma de 5.000 de euro, sumă pe

care B.R. i-a dat-o la scurt timp, întâlnindu-se cu inculpata lângă B.C.R. din Piața

Universității.

Ulterior, inc. M.G. i-a

spus denunțătorului că suma de 5.000 euro a fost dată directorului de la A.N. sector

3 - 4.

În luna decembrie 2008

inc. M.G. i-a cerut denunțătorului 1.000 euro, precizându-i că acești bani sunt

pentru ea și pentru inc. C.A.C. (pe care deja i-o prezentase la acea dată) și că

această sumă va fi „scăzută” din cei 25.000 de euro ce reprezentau „costul” aprobării

devierii conductei.

În luna ianuarie 2009,

inc. M.G. i-a mai cerut denunțătorului B.R. încă 1.500 de euro, pentru a fi dați

„d-lui Z. din Primăria Capitalei”, persoană care ar fi putut urgenta aprobarea devierii

conductei.

În lunile următoare, denunțătorul

a discutat de mai multe ori cu inc. M.G., iar aceasta, de fiecare dată, îl asigura

că problema se va rezolva deoarece banii fuseseră dați persoanelor cu putere de

decizie.

Fiind audiată, inculpata

M.G.

a recunoscut săvârșirea

acestei fapte, declarând, printre altele, că:

„(…) După ce a primit

avizul negativ în care era informat că avizarea mutării conductei trebuia obținută

de la Primăria Capitalei, urmând ca A.N. să execute efectiv lucrarea, i-am spus

lui B.R. că am o prietenă la Primăria Capitalei, care lucrează ca secretară a Primarului

V., referindu-mă la C.A.C., cu care deja vorbisem despre această problemă. Aceasta

se declarase de acord să îi rezolve problema și îmi spusese să nu-i dau numele real,

ci să o prezint ca „D.” - secretara Primarului V.

Sub această titulatură

i-am prezentat-o lui B.R.

Conform discuției cu C.A.C.,

i-am spus lui B.R. că în primă fază îl va costa 5.000 euro, bani care urmau să ajungă

la C.A.C., aceasta urmând să-i dea mai departe anumitor funcționari din cadrul Primăriei

Municipiului București (P.M.B.). Unul din numele funcționarilor respectivi pe care

C.A.C. îl inculpata ca cel mai des în legătură cu problema devierii conductei, era

un anume „Z. de la Rețele Edilitare”.

Nu este adevărat că i-aș

fi spus că acești bani sunt pentru un șef de-al meu de la A.N., cei 5.000 euro i-am

remis C.A.C., mai puțin suma de 1.000 euro, care mi-au revenit mie ca și comision.

După câteva zile, C.A.C.

mi-a spus că se poate rezolva problema lui B.R., dar îl va costa încă 30.000 euro,

ceea ce eu i-am transmis acestuia.

Lui B.R. i s-a părut prea

mare suma, eu stabilind în final cu el suma de 25.000 euro ca preț total, din care

urmau a se scade cei 5.000 euro deja dați. În contul acestor 25.000 euro am mai

primit încă o mie de euro de la B.R., la sfârșitul anului 2008, pe care i-am împărțit

în mod egal cu C.A.C. (…)”

Întrucât rezolvarea problemei

devierii conductei depindea de obținerea de la Primăria Capitalei a Certificatului

de Urbanism pentru construcția pe care intenționau să o ridice, în luna august 2008,

inc. M.G. i-a spus denunțătorului B.R. ca poate intermedia și rezolvarea acestei

probleme, dar că va trebui sa plătească suma de 75.000 euro, distinct de suma aferenta

devierii conductei. În urma negocierii, suma a fost stabilită la 60.000 de euro.

Inculpata M.G. i-a spus denunțătorului că va rezolva și această problemă printr-o

prietenă, pe nume „D.”, care lucrează la Primăria Capitalei, pe funcția de secretară

a primarului V. (referindu-se de fapt la inc. C.A.C.).

Ca și în cazul problemei

devierii conductei, inculpata M.G. a cerut un avans, respectiv jumătate din suma

de 60.000 euro, bani care ar fi urmat sa ajungă la diferiți funcționari din cadrul

Primăriei Municipiului București și ai Primăriei Sectorului 4, prin intermediul

inc. C.A.C. Această sumă de 30.000 de euro a fost dată de către B.R. inculpatei

M.G., în 3 tranșe, respectiv 27.000 euro, 2.000 euro și 1.000 euro, cu precizarea

că cei 2.000 euro au fost dați prin intermediul fiicei inculpatei, C.E.C.

Martora C.E.C. a confirmat

atât primirea unui plic cu bani de la B.R., cât și faptul că, în aceeași zi, la

indicația mamei sale, s-a întâlnit cu inc. C.A.C. și i-a remis plicul respectiv.

Pe parcursul discuțiilor

avute cu inc. M.G., denunțătorului i-au fost menționate mai multe nume de funcționari

la care ar fi fost împărțită suma de 30.000 de euro, respectiv „I.Ș.”; „domnul C.

- arhitect șef sector 4”; „V.M. de la Comisia de Urbanism”.

Cu privire la această

faptă, inc. M.G. a declarat că:

„(…) În paralel cu problema

conductei de apă, dar legat tot de construcția acelui imobil, la rugămintea lui

B.R. pe care i-am transmis-o C.A.C., aceasta a declarat că îl poate ajuta și cu

obținerea Certificatului de Urbanism, a PUD - ului și a PUZ - ului.

Conform indicației primite

de la C.A.C., i-am comunicat lui B.R. că se poate rezolva, dar îl va costa alți

75.000 euro, distinct de cei 25.000 euro, bani care urmau să ajungă, din câte mi-a

spus ea, la membrii Comisiei de Avizare a PUD și PUZ.

I-am transmis lui B.R.,

dar acesta nu a fost de acord cu această sumă, în cele din urmă C.A.C. spunându-mi

că „ultima sumă” este de 60.000 euro,

I-am comunicat lui B.R.,

iar acesta a fost de acord.

Conform înțelegerii cu

C.A.C. i-am comunicat lui B.R. că jumătate din suma de 60.000 euro trebuie dată

înainte și jumătate la momentul rezolvării.

După un timp, am fost

trimisă de C.A.C. la Primăria Sector 4, „din partea ei” la d-na I.Ș. - funcționar

în cadrul Serviciului Urbanism, pentru a depune actele primite de mine de la B.R.,

pentru eliberarea Certificatului de Urbanism. (…)

Am primit ulterior cei

30.000 euro de la B.R., fiindu-mi înmânați în diferite tranșe: 27.000 euro, 2.000

euro primiți de fiica mea și remiși direct C.A.C. (eu fiind plecată din oraș în

acel moment), iar 1.000 euro am primit-o de la asociatul lui B.R. - M.R.

Este adevărat că i-aș

fi spus lui B.R. că unul din funcționarii „implicați” în problemă, este V.M. - membru

în Comisia de Urbanism, pentru că așa îmi spusese C.A.C., că la acesta va ajunge

o parte din sumele primite. (…)”. Inc. M.G. a precizat că din cei 30.000 euro, ei

i-a revenit o sumă cuprinsă între 5.000 - 7.000 euro, restul ajungând la inc. C.A.C.

Martorul F.V. - patron

al restaurantului „L.” din Parcul Tineretului, sector 4 București, aflând de la

M.R. că B.R. are „relații” în cadrul Primăriei Capitalei, l-a rugat pe acesta din

urmă să îl pună și pe el în legătură cu persoanele care l-ar putea ajuta pentru

a rezolva o problemă legată de concesionarea terenului pe care se afla o parte a

restaurantului.

Astfel, în a doua jumătate

a anului 2008, martorul F.V. a cunoscut-o pe inc. M.G. Expunându-i problema, aceasta

i-a comunicat după câtva timp, prin B.R., că a luat legătura cu „D.” și că se poate

rezolva în schimbul sumei de 60.000 euro, sumă care în final a fost redusă, în urma

negocierii, la 55.000 de euro.

Pe parcursul lunilor următoare,

martorul F.V. a dat aproximativ 16.000 de euro din cei 55.000 de euro conveniți,

atât direct lui M.G. cât și prin intermediul lui B.R. În cadrul discuțiilor pe care

inculpatele M.G. și C.A.C. le-au avut cu F.V. și B.R., au menționat numele unui

funcționar din cadrul Primăriei Capitalei, „M.S.”, care ar fi primit o parte din

această sumă (4.500 de euro), persoană pe care însă cei doi martori nu au văzut-o

niciodată, deși au discutat la telefon cu cineva care s-a recomandat cu acest nume.

De asemenea, martorilor

le-au mai fost indicate și alte nume de funcționari care ar fi fost implicați în

rezolvarea problemei, respectiv M.M. și S.B.

Și cu privire la această

faptă inc. M.G. și-a recunoscut implicarea, declarațiile sale coroborându-se cu

cele ale martorilor B.R., F.V. și M.R.

Astfel, inculpata M.G.

a declarat că:

„ (…) La sfârșitul anului

2008, B.R. mi-a spus că un asociat de-al lui M.R. are în Parcul Tineretului o terasă

numită L., pe care ar dori să o extindă și mi-a cerut să o întreb pe „D.” dacă îl

poate ajută să obțină o suprafață mai mare decât ar fi putut obține în mod normal

în urma licitației. În urma discuției pe care am avut-o cu C.A.C., aceasta mi-a

spus că se poate rezolva și că îl va costa 60.000 euro.

I-am transmis lui B.R.

acest lucru, dar în cele din urmă suma convenită cu acesta a fost la 55.000 euro.

Conform indicațiilor C.A.C.,

i-am cerut lui B.R. documentele firmei și un avans de 2.000 euro.

Atât banii cât și documentele

i le-am înmânat C.A.C.

Ulterior, prin intermediul

meu, C.A.C. i-a transmis lui B.R. numărul de telefon al lui M.S. - funcționar din

cadrul P.M.B. Mai târziu, din discuțiile cu B.R. și cu C.A.C., am înțeles că B.R.

i-ar fi dat lui M.S. suma de 4.500 euro.

Precizez că atât C.A.C.

cât și B.R. mi-au confirmat că M.S. ar fi luat personal banii.

În toamna anului 2009,

am primit de la B.R. suma de 220 milioane ROL, bani despre care i-am spus acestuia

că vor ajunge prin intermediul „D.” la Comisia de Concesionare. (…)

Arăt că din „problema

terasei” mie mi-au revenit aproximativ 100 milioane ROL. (…)”.

Atitudinea inc. C.A.C.

a fost de negare totală, excluzând orice implicare în săvârșirea faptelor mai sus

descrise, declarând că, deși este adevărat că o cunoaște de mai mulți ani pe M.G.

și că știa de la aceasta că se ocupa cu „rezolvarea” unor probleme legate de spații

comerciale și case naționalizate, nu a știut nimic despre „afacerile” acesteia cu

B.R., M.R. sau F.V.

De asemenea, inc. C.A.C.

a negat atât că ar fi discutat vreodată cu martorii, cât și faptul că s-ar fi întâlnit

cu vreunul dintre ei, admițând totuși că este posibil să îl fi cunoscut pe B.R.

cu ocazia unei întâlniri cu M.G. care i-ar fi prezentat o persoană numită B.R.

Mai mult, inculpata C.A.C.

a afirmat că, la vremea respectivă, ea știa despre M.G. că lucrează în Primăria

Capitalei și a aflat că acest lucru nu este real, abia în vara anului 2010, când

a formulat denunțul împotriva acesteia, într-un dosar instrumentat tot de D.N.A.,

dosar în care M.G. a fost arestată preventiv.

Apărarea inculpatei C.A.C.

este combătută prin declarațiile inc. M.G. și a martorilor B.R., F.V. și M.R. din

care rezultă că aceștia din urmă au discutat atât telefonic, cât și direct, cu inculpata

C.A.C. și că o parte din banii dați de către aceștia au ajuns în posesia inc. C.A.C.

prin intermediul inc. M.G. și a fiicei acesteia, martora C.E.C.

Mai mult decât atât, odată

cu denunțul formulat, B.R. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o serie

de mesaje de tip SMS primite pe telefonul său de la numerele de telefon care aparțineau

inculpatelor, deci inclusiv de la numărul de telefon 1., ce aparținea inc. C.A.C.

Cu titlul de exemplu, redăm textul mesajelor trimise de inc. C.A.C., din care rezultă

că exista o „afacere” între ea și denunțător, că afacerea era legată de un anumit

„aviz” și că în aceasta era implicată și inc. M.G.:

- „te sunam să știu ce

fac nu dau drumu să se facă avizu. vb. dar drumu la ăla nu dau”.

- „scuze nu te mai deranjez.

faci cum vrei e interesu tău nu mă rog de nimeni”.

- „eu când am vb. cu tine

ti-am zis jumatea lunii cum ii ia M.G. ție ti dă”.

Totodată, s-a mai dispus

trimiterea în judecată a inculpatei C.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen

și fals intelectual, în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31

alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000., dându-se relevanta următoarei situații de fapt: în cursul anului

2009 a pretins și a primit diferite sume de bani, cuprinse între 3.000 - 6.000 euro,

de la mai multe persoane ce aveau depuse cereri în vederea repartizării unei locuințe

A.N.L., lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul

Primăriei Sectorului 6 cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L. și poate

interveni pe lângă aceștia pentru a-i determina să le repartizeze astfel de locuințe,

constituie infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped.

de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; la începutul anului 2010, inc. C.A.C. i-a pretins învinuitului

S.G.B. suma de 20.000 RON, din care a primit 10.000 RON, pentru a uza de influența

pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor funcționari din cadrul Primăriei

Sectorului 6 cu atribuțiuni în repartizarea de locuințe din fondul ANL și a le determina

să avizeze favorabil cererea acestuia de a-i fi atribuită o asemenea locuință. În

scopul ascunderii destinației reale a banilor, cei doi au încheiat un contract de

împrumut fictiv, contract autentificat (fără vinovăției) din 31 martie 2010 la Cabinetul

de avocatură P.O.R., faptă ce constituie infracțiunea de fals intelectual, în forma

participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la

art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Ulterior verificării și

constatării regularității actului de sesizare a instanței, potrivit art. 300 C.

proc. pen., inculpata M.G. a învederat instanței faptul că recunoaște săvârșirea

infracțiunilor deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, cererea de aplicare a procedurii prevăzute

de art. 320

C. proc. pen. fiind admisă de instanță în ședința publică

din data de 6 februarie 2012.

Prin sentința penală nr.

84 data de 07 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală,

în Dosarul nr. 76771/3/2011, s-a dispus disjungerea soluționării cauzei în ceea

ce o privește pe inculpata C.A.C. și constituirea unui nou dosar (respectiv Dosarul

nr. 3739/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-II-a penală),

fixând termen pentru soluționarea noului dosar în data de 5 martie 2012.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345

alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile

art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele

strânse la urmărirea penală și alte probe noi- instanța a examinat și apreciat materialul

probator confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală

a autoarei acestora în care sens a constatat următoarele:

În perioada mai 2008 -

august 2009, inculpata M.G. în calitate de angajată la SC A.N. SA, a pretins împreună

cu C.A.C., M.G. suma totală de 145.000 de euro de la martorii B.R. B.R. și F.V.

și a primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența

pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere

din cadrul A.N., Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a

le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea

unui imobil P+8 în București, B-dul A.O., sect. 4 și, respectiv, la

concesionarea unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului,

aferentă Restaurantului „L.”

Analizând actele de urmărire

penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat ca situația de fapt reținuta în

cuprinsul actului de sesizare a instanței corespunde realității, ea fiind de altfel

recunoscuta ca atare de către inculpata M.G., audiată ca martor în Dosarul nr 9031/3/2012,

în ședința publică din 5 martie 2012, declarația acesteia fiind atașată la dosar.

Instanța a înlăturat apărările

inculpatei C.A.C. potrivit cărora faptele imputate sunt doar o expresie a răzbunării

M.G. ca fiind făcute pro causa, deoarece situația de fapt reținută de instanță este

dovedită pe baza următoarelor coroborării declarațiilor martorilor denunțători

B.R.

(reaudiat în fața instanței de fond în data de 2 aprilie 2012,

declarația acestuia, luată

sub formă de prestare de jurământ religios, fiind consemnată în scris și atașată

la dosar)

și F.V. (în privința acestui martor, decedat pe parcursul

procesului penal, conform dovezilor depuse la dosar)

, procesele-verbale de

transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea

condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M.G.

Din declarațiile martorilor

denunțători

B.R. și F.V.

a rezultat că aceștia din urmă au discutat atât

telefonic, cât și direct, cu inculpata C.A.C. și că o parte din banii dați de către

aceștia au ajuns în posesia inc. C.A.C. prin intermediul inc. M.G. și a fiicei acesteia,

martora C.E.C.

Din probele existente

la dosar a rezultat că cele două inculpate se cunosc de mai mulți ani, existând

o relație de prietenie suficient de strânsă încât să fie evident că inc. C.A.C.

știa despre inc. M.G. că lucrează la A.N. și nu la Primăria Capitalei, la dosarul

de urmărire penală existând dovada că inc. M.G. i-a trimis anumite sume de bani

prin mandat W.U. inc. C.A.C. în străinătate etc.

În drept, faptele inculpatei

C.A.C. care, în calitate de angajată la Primăria Sectorului 6 București, împreună

cu inculpata M.G., angajată la SC A.N. SA și, respectiv, în perioada mai 2008 -

august 2009, au pretins suma totală de 145.000 de euro de la martorii

B.R.

și

F.V.

și

au primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența

pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere

din cadrul A.N., Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a

le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea

unui imobil P+8 în București, B-dul A.O., sect. 4 și, respectiv, la concesionarea

unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului, aferentă Restaurantului „L.”, întrunesc

conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată,

prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în raport cu prevederile

art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență există atunci când

făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când

făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența

nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de

bani, săvârșită de o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile

sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Vinovăția

inculpatei C.A.C., îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate

în cauză relevante pentru a pune în evidență activitatea infracțională inculpatei,

respectiv declarațiile martorilor denunțători

B.R. și F.V.

, procesele-verbale de

transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea

condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M.G.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele

de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite,

precum și de persoana și conduita inculpatei.

Sub acest aspect instanța

a mai reținut că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față

de care există probe că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu

doar din punct de vedere penal sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social

transmis prin intermediul sistemului judiciar. Din perspectivă criminologică, instanța

a mai reținut că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate,

sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția

necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul dintre criteriile de apreciere

a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate,

prin prisma corupției într-o instituție publică, a cărei menire este apărarea ordinii

sociale. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei C.A.C. demonstrează

necesitatea de a crea mecanisme de descurajarea a persoanelor orientate către activități

ilicite de acest gen. Corupția reprezintă un pericol corosiv pentru întregul segment

de activitate administrativă iar comportamentele ilicite tangențiale acestui segment

de activitate trebuie curmate prin măsuri care să contribuie la realizarea scopului

educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. În cauză, printr-un arsenal

de mijloace ilicite, inculpata a pretins că are influență pe lângă persoane care

dețin funcții publice, solicitând sume de bani, utilizând tactici de convingere

și interesare.

Față de considerentele

expuse mai sus, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a condamnat

pe inculpata C.A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere modul

de operare folosit de inculpata C.A.C., care pretindea, direct sau prin intermediari,

diverse sume de bani pentru intervențiile pe care afirma că poate să le facă în

cadrul Primăriei Municipiului București, din care solicita ca la început să-i fie

plătită aproximativ jumătate din suma pretinsă, comisioanele urmând să fie scăzute

din restul de bani pe care ar fi trebuit să-l plătească la final, astfel că, în

realitate, persoanele intermediare nu încasau nici un ban, instanța va reține că

se justifică aplicarea unei pedepse complementare conform art. 65 alin. (1) C.

pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani

după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul pedepselor

accesorii, instanța a mai reținut că aplicarea acestora trebuie realizată atât în

baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor

Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția

României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții

de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst

c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii

legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei

pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota

se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării

sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se

și în legislația română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă

națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea

dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului

de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol

adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța

intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere

absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în

marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul

de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și

se poate pretinde victimă a acestei măsuri”. În același sens este și hotărârea Calmanovici

împotriva României.

În consecință, o aplicare

automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota,

care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării

temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol

adițional.

Prin urmare, în aplicarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod

automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a

analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea

infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același

sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul

legii, potrivit căreia,

dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii

se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci

se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71

alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei

săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat instanța a aprecia

că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul

art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatei

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit c) C. pen., respectiv

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita

profesia în baza căreia a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată.

Din coroborarea declarației

inculpatei C.A.C. care, audiată fiind în fața instanței de judecată, în data de

05 martie 2012 (declarația fiind consemnată la dosar), a recunoscut în integralitate

învinuirile care i se aduc cu privire la învinuirile de trafic de influență, arătate

la pct. 2, din rechizitoriu și fals intelectual în forma participației improprii,

cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței

de judecată, cu procesele-verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate

și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, a rezultat că inc.

C.A.C., care, în cursul anului 2009 în calitate de referent în cadrul Primăriei

Sectorului 6 București, a pretins și a primit diferite sume de bani, cuprinse între

3.000 - 6.000 euro, de la mai multe persoane ce aveau depuse cereri în vederea repartizării

unei locuințe A.N.L., lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari

din cadrul Primăriei Sectorului 6 cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L.

și poate interveni pe lângă aceștia pentru a-i determina să le repartizeze astfel

de locuințe, a săvârșit, cu o rezoluție infracțională distinctă de cea avută la

faptele săvârșite în coautorat cu martora M.G., infracțiunea de trafic de influență,

în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Atât din conținutul convorbirilor

interceptate, cât mai ales din audierea martorilor

S.G.B.,

C.A.C., C.D., D.N., I.G., M.P.I., D.M., R.C.G., Ș.G., C.G., C.M., N.C.M., S.P.,

D.C., D.M., A.T.M., D.E.N., Ș.E.C., M.T., M.D., B.A.M.

a rezultat modul de

operare al inculpatei C.A.C., constând în aceea că banii erau ceruți înainte de

soluționarea cererii, existând însă și cazuri în care inculpata convenea cu „clienții”

ca jumătate din bani să fie dați înainte de primirea repartiției, iar cealaltă jumătate

la final. Pentru „rezolvarea” acestor repartiții inculpata pretindea sume cuprinse

între 2.000 și 6.000 de euro și luând în calcul doar sumele declarate de persoanele

care au putut fi identificate și audiate, a rezultat că aceasta a pretins numai

de la 8 persoane 30.000 euro și a primit 22.000 euro.

Astfel, în perioada 2008

- 2010, inculpata C.A.C., profitând că este angajată la Primăria Sectorului 6 București,

a pretins și primit diferite sume de bani de la mai multe persoane promițându-le

că le va obține repartiția unor locuințe A.N.L. sau locuințe sociale, folosindu-se

de influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor funcționari cu atribuții

în repartizarea unor astfel de locuințe. Pe fondul interesului crescut al cetățenilor

în obținerea unei locuințe A.N.L. ori sociale, inculpata C.A.C. a cunoscut, inclusiv

prin intermediari, mai multe persoane din diferite medii de activitate, cărora le

făcea cunoscut mai întâi faptul că lucrează la primărie și apoi îi asigura că, în

schimbul unei sume de bani, le va obține repartiția pentru o locuință.

Din coroborarea convorbirilor

telefonice purtate între inculpata și martorii

S.G.B.,

C.A.C., C.D., D.N., I.G., M.P.I., D.M., R.C.G., Ș.G. C.G., C.M., N.C.M., S.P., D.C.,

D.M., A.T.M., D.E.N., Ș.E.C., M.T., M.D., B.A.M.

, cu declarațiile acestora

din urmă, a rezultat următoarea situație de fapt:

La începutul anului 2010,

prin intermediul unei cunoștințe, învinuitul S.G.B., care avea depusă încă din anul

2007 la Primăria Sectorului 6 o solicitare pentru repartizarea unei locuințe din

fondurile A.N.L., a cunoscut-o pe inc. C.A.C. care i s-a recomandat ca fiind secretara

„șefei A.N.L. sector 6”.

În urma discuțiilor, s-au

înțeles ca inculpata să îl ajute să obțină repartiția, în schimbul sumei de 20.000

RON, sumă din care inculpata a precizat că doar 20% i-ar reveni ei, restul urmând

să ajungă la funcționarii cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L.

Învinuitul S.G.B. i-a

dat jumătate din sumă, respectiv 10.000 RON, urmând ca cealaltă jumătate să fie

remisă la momentul soluționării dosarului.

Dorind, conform propriei

declarații, să aibă o „garanție” cu privire la eventuala restituire a sumei remise,

învinuitul i-a propus învinuitei să îi dea acești bani printr-un contract de împrumut.

Astfel, cei doi au încheiat în mod fictiv contractul de împrumut autentificat la

Cabinetul avocatei P.O.R., în 31 martie 2010, prin care inc. S.G.B. o „împrumută”

pe inc. C.A.C. cu suma de 10.000 RON, fără a aduce la cunoștință avocatului, caracterul

fictiv al contractului.

În lunile următoare cei

doi au ținut legătura telefonic, inculpata asigurându-l de fiecare dată că solicitarea

sa va fi rezolvată, dar trebuie să mai aibă răbdare. În cele din urmă, învinuitul

a renunțat să mai aștepte și a solicitat restituirea celor 10.000 RON, ceea ce însă

nu s-a întâmplat.

Inculpata C.A.C. a recunoscut

în mare parte săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă mai sus, negând însă

că s-ar fi recomandat ca „secretara șefei A.N.L.” sau că i-ar fi menționat că un

anumit procent din bani va reveni funcționarilor cu rol de decizie în soluționarea

cererii acestuia.

Inculpata a declarat că

s-au înțeles pentru suma de 17.000 RON (echivalentul a 4.000 euro), și nu 20.000

RON așa cum susține învinuitul, recunoscând însă că a primit 10.000 RON ca avans.

A apreciat ca sinceră

depoziția învinuitului, întrucât așa cum se va vedea și în celelalte cazuri, atunci

când inculpata convenea cu „clienții” ca banii să se dea în două tranșe, adică „înainte”

și „după”, le pretindea ca avans jumătate din sumă.

Relevantă în susținerea

declarației învinuitului a fost apreciată și convorbirea telefonică purtată la data

de 05 mai 2010, ora 18:07:39, cu C.A.C.

În anul 2008 inculpata

C.A.C. s-a cunoscut la un salon cosmetic cu martora D.N. Aceasta avea depus de aproximativ

2 ani un dosar la Primăria Sectorului 6, pentru obținerea unei locuințe A.N.L.,

situație în care se afla și fratele său, martorul D.I.

Aflând de la inculpata

că lucrează în cadrul acestei instituții, D.N. s-a înțeles cu aceasta ca, în schimbul

sumei de 3.000 de euro de fiecare, să îi ajute să obțină repartițiile. Acești bani

au fost dați inculpatei de către D.N., fratele său neîntâlnindu-se și nediscutând

niciodată telefonic cu C.A.C.

Tot pentru repartizarea

unor locuințe A.N.L., inculpata a mai primit în anul 2009 de la alte două persoane,

G.M. și M.P.I., colegi ai logodnicului martorei D.N., câte 2.000 euro, ca parte

din „tariful” de 3.000 euro, aceștia având și ei depuse deja dosarele la Primăria

Sector 6.

Întrucât inculpata nu

a dorit să se cunoască sau să discute la telefon cu cele două persoane, D.N., ca

și în cazul fratelui său, a fost cea care a primit și înmânat învinuitei sumele

respective.

Cu privire la aceste sume,

martora D.N. a declarat că, ulterior remiterii lor, inculpata a lăsat-o să înțeleagă

că a dat o parte din ele unor funcționari cu atribuțiuni în repartizarea locuințelor

A.N.L., fără însă a-i preciza funcția sau numele acestora.

În perioada următoare

D.N. a ținut legătura telefonic cu inc. C.A.C., de fiecare dată primind diferite

explicații referitoare la întârzierea soluționării cererilor, dar și asigurări că

se vor rezolva.

Pe la jumătatea anului

2010, D.N. a solicitat restituirea sumelor de bani, dar numai colegii logodnicului

său, G.M. și M.P.I., și-au primit banii înapoi de la inculpata.

Declarațiile martorei

D.N. se coroborează cu cele ale fratelui său D.I., care a confirmat că i-a dat acesteia

suma de 3.000 de euro cu scopul de a-i înmâna lui C.A.C., care ar fi urmat să intermedieze

și soluționarea cererii sale privind repartizarea unei locuințe din fondurile A.N.L.

Inculpata a recunoscut

comiterea faptelor mai sus descrise, dar a menționat că a primit doar câte 1.000

de euro pentru fiecare din cele 4 dosare, bani pe care i-a restituit în integralitate.

Depoziția martorei D.N.

s-a coroborat și cu convorbirile telefonice interceptate in cauză.

Martora N.C.M. (fostă

Ș.) avea depus la Primăria Sectorului 6, încă din anul 2006, un dosar pentru repartizarea

unei locuințe A.N.L., a aflat de la verișoara sa, S.P., prin luna mai 2009, că aceasta

are o cunoștință pe nume „C.A.C.”, ce ar putea-o „ajuta” în rezolvarea acestei probleme.

N.C.M. a declarat că S.P.

i-ar fi spus despre „C.A.C.” doar că este „juristă”, fără a-i da alte amănunte și

că i-ar putea verifica dosarul pentru a vedea dacă este complet și ar putea „urgenta”

soluționarea acestuia.

La rândul ei, S.P. a confirmat

că a avut această discuție cu N.C.M., afirmând însă că nu își mai amintește ce funcție

i-a spus inculpata că are în cadrul Primăriei Sectorului 6, dar că este posibil

ca aceasta să se fi dat drept jurist.

Astfel, prin intermediul

lui S.P., martora N.C.M. s-a înțeles cu inc. C.A.C. ca, în schimbul sumei de 6.000

euro, aceasta din urmă să se ocupe de „rezolvarea” problemei. Conform înțelegerii,

N.C.M. i-a dat, în două tranșe, suma de 2.200 euro verișoarei sale, care i-a remis

învinuitei, urmând ca restul sa fie achitați la momentul primirii repartiției.

În lunile următoare cele

două martore au ținut legătura telefonic cu C.A.C., iar la începutul anului 2010

s-au și întâlnit cu aceasta, de fiecare dată primind asigurări din partea învinuitei

că problema este în curs de rezolvare.

În cele din urmă, la sfârșitul

lunii aprilie 2010, N.C.M. i-a cerut inculpatei restituirea sumei de bani, sumă

pe care a primit-o tot prin intermediul lui S.P.

Inculpata a recunoscut

comiterea faptei, dar cu precizarea că suma primită a fost de 1.200 euro din cei

3.000 de euro pretinși.

Depoziția martorei N.C.M.

este susținută și se coroborează cu convorbirea telefonică avută cu inculpata la

data de 27 aprilie 2010, ora 10:52:54.

În prima jumătate a anului

2009, martorul A.T.M., aflând de la o colegă de serviciu - martora D.C., că soțul

ei - D.M. este casier la Direcția de Administrare a Fondului Locativ sector 6, a

rugat-o să se intereseze dacă un dosar A.N.L. poate fi mutat de la Primăria sectorului

3 la Primăria Sectorului 6. În speță era vorba de dosarul soției sale depus la Primăria

Sectorului 3, înainte de a se căsători și a-și schimba domiciliul în sectorul 6.

Astfel, martorul D.M.

a rugat-o pe inculpata C.A.C. să se intereseze cu privire la această problemă și,

după câtva timp, aceasta i-a spus că mutarea dosarului se poate rezolva însă șansele

de primire a unei repartiții ar fi mici, datorită punctajului scăzut pe care l-ar

avea titulara solicitării. Totodată, inculpata s-a oferit să se ocupe ea de rezolvarea

repartiției, în schimbul sumei de 5.000 euro, bani care ar fi urmat să fie dați

persoanelor cu atribuții în repartizarea locuințelor. Comunicându-i aceste aspecte

lui A.T.M., acesta s-a declarat de acord să apeleze la „serviciile” inc. C.A.C.

Declarația sa este susținută

și de declarația soției sale, D.C. și se coroborează cu declarația martorului A.T.M.,

care a confirmat existența acestor discuții.

La jumătatea anului 2009,

A.T.M. i-a dat lui D.M. suma de 5.000 de euro, pe care acesta i-a remis-o inculpatei

C.A.C.

La începutul anului 2010,

când au început să se facă repartizările de locuințe A.N.L., la presiunea lui A.T.M.,

D.C. și D.M. au avut mai multe discuții telefonice cu inculpata, de fiecare dată

aceasta asigurându-i că se va rezolva, dar că va mai dura.

În cele din urma A.T.M.

i-a solicitat lui D.C. să îi comunice inculpatei că renunță și că dorește să îi

fie restituiți cei 5.000 de euro. În această situație, D.C. s-a întâlnit cu inculpata

de la care a primit această sumă, pe care i-a restitui-o lui A.T.M.

Inculpata a recunoscut

existența acestor înțelegeri, precum și primirea banilor, negând însă cuantumul

lor, declarând că „prețul” cerut a fost de 2.500 de euro (și nu 5.000 euro), pe

care i-a și primit.

Declarațiile martorilor

D. se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de aceștia cu inc. C.A.C.

În anul 2008, prin intermediul

unei cunoștințe, D.E.N. a cunoscut-o pe inc. C.A.C., care i-a spus că lucrează în

cadrul Primăriei Sectorului 6.

Fiind interesată de obținerea

unei locuințe sociale, D.E.N. s-a înțeles cu inculpata ca, în schimbul sumei de

2.000 de euro, aceasta să se ocupe personal de întocmirea dosarului și, ulterior

să „intervină” la funcționarii responsabili de repartizarea acestor locuințe.

Banii au fost dați prin

intermediul fratelui martorei D.E.N., Ș.E.C. Ulterior, martora s-a mai întâlnit

cu inculpata de două ori, pentru a-i înmâna documentele necesare depunerii cererii

și pentru a primi de la aceasta un bon cu numărul de înregistrare.

În următorii doi ani cele

două au discutat la telefon și, de fiecare dată, inculpata a invocat diferite pretexte

pentru care cererea martorei nu se rezolvase.

În cele din urmă martora

D.E.N. a renunțat și a cerut restituirea sumei, însă acest lucru nu s-a întâmplat

nici până în prezent.

Inculpata C.A.C. a negat

total comiterea faptei, declarând că nu își amintește să o fi cunoscut pe D.E.N.

și, cu atât mai puțin, să fi primit vreo sumă de bani de la aceasta sau de la fratele

acesteia, pentru rezolvarea repartiției unei locuinței.

În anul 2007 martora

B.A.M., colegă de serviciu cu soțul inculpatei, a convenit cu aceasta să o ajute

să obțină o locuință A.N.L. pe numele soțului martorei, B.C.

În acest sens, inculpata

i-a spus că „ajutorul” o va costa 2.000 de euro pentru că titularul cererii are

„punctaj mic” și singura șansă e „să dea niște bani” (jumătate din sumă înainte),

propunere cu care B.A.M. a fost de acord.

În anul 2010, având în

vedere că datorită unei discontinuități înregistrate pe cartea de munca a soțului

ei, nu mai avea cum să primească locuința, B.A.M. a cerut restituirea celor 1.000

de euro de la inc. C.A.C., lucru care de altfel s-a și întâmplat.

Inculpata C.A.C. a recunoscut

săvârșirea acestei fapte, așa cum a fost prezentată.

În a doua jumătate

a anului 2009, soții M.T.D. și M.D., au cunoscut-o pe inc. C.A.C. prin intermediul

unei cunoștințe comune. Aflând de la învinuită că lucrează la Primăria sector 6,

aceștia i-au povestit situația lor, în sensul că nu dețin o locuință, iar inculpata

s-a oferit să îi ajute să obțină o locuință socială, lăsându-i să înțeleagă că ar

putea interveni pe lângă funcționarii care se ocupă cu repartiția acestor locuințe.

Totodată le-a spus că acest „ajutor” îi va costa suma de 2.000 euro, sumă cu care

soții M. s-au declarat de acord.

După aproximativ o lună,

cei doi i-au dat inculpatei suma convenită, împreună cu actele necesare întocmirii

și depunerii dosarului urmând, conform înțelegerii, ca inculpata să se ocupe și

de aceste activități. În discuțiile ulterioare, inculpata le-a spus soților M. că

banii au fost deja dați funcționarilor respectivi.

Pe parcursul lunilor următoare,

martorii au mai discutat de câteva ori cu inc. C.A.C., de fiecare dată aceasta spunându-le

că se va rezolva, dar va mai dura un timp, declarațiile acestora coroborându-se

cu convorbirile telefonice.

În cursul urmăririi penale,

inculpata a negat că ar fi pretins și primit vreun ban de la soții M., declarând

că aceștia doar au rugat-o să se intereseze dacă ar putea obține o locuință socială.

Pe parcursul judecății, inculpata a recunoscut în totalitate faptele deduse judecății.

În ultima parte a anului

2008, martorul D.M. a cunoscut-o, prin intermediul unei cunoștințe comune pe nume

Ș.G., pe inculpata C.A.C. care i-a promis că o poate ajuta să obțină pentru fiul

său, I.D., o locuință A.N.L. În acest sens, s-au întâlnit în fața Primăriei sectorului

6 unde D.M. i-a prezentat inculpatei dosarul pe care intenționa să îl depună. Aceasta

i-a spus că nu e bine întocmit și că se poate ocupa ea de întocmire și depunere,

precum și de a fi „băgat mai în față”, contra sumei de 1.500 RON. Totodată i-a precizat

că dacă dorește să se implice și în rezolvarea efectivă a repartiției, o va costa

alți bani, fără însă a-i spune despre ce sumă e vorba. La o discuție ulterioara,

Ș.G. i-a precizat martorei ca ar fi vorba de aproximativ 2.000 de euro.

Inculpata nu i-a specificat

numele sau calitatea funcționarilor la care ar fi urmat să intervină pentru rezolvarea

acestor probleme, însă a lăsat-o să înțeleagă că „are relații”, lucrând în aceeași

instituție cu acei funcționari.

Întrucât inculpata i-a

spus martorei că dacă mai știe pe cineva interesat de obținerea unei locuințe să

apeleze la ea, D.M. i-a povestit nepoatei sale R.C.G. despre această posibilitate,

motiv pentru care aceste două martore s-au deplasat la locul de munca al inculpatei

unde au discutat cu aceasta și s-au înțeles ca, în schimbul sumei de 1.500 RON,

inculpata să se ocupe de întocmirea și depunerea dosarului.

În perioada următoare,

atât D.M. cât și R.C.G. au mai discutat la telefon cu inculpata, dar în cele din

urmă au renunțat să o mai caute, având în vedere că nu se rezolvase nimic.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

ÎCCJ 2013-02-15

0,97

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2319/2013

Asupra recursurilor de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 564 din 31 august 2012 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele: 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2)

ÎCCJ

0,97

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2013

Asupra recursului de față ; Prin sentința penală nr. 513 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1507/2/2011 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridic

ÎCCJ 2014-06-20

0,96

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2096/2014

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 30/F din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatei

ÎCCJ

0,96

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1953/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 257 C. pen., rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.

ÎCCJ

0,96

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2012

. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată i

Sursă