ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2695/2013

Deliberând asupra recursului, pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 359 din 28 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3739/3/2012 a dispus în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea inculpatei C.A.C. la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit b) și lit c) C. pen. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C.A.C. la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. Pe durata prev. de art. 71 C. pen.

a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C.A.C. la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., 35 alin. (3) C. pen. a contopit cele trei pedepse menționate mai sus și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceasta urmând a executa în final o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua lit. b) și lit. c) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 348 C. proc.

pen., a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv a contractului de împrumut încheiat între S.G.B. și C.A.C. și autentificat din 31 martie 2010 de Cabinetul de avocatură P.O.R. În temeiul art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a dispus restituirea către martorul-denunțător B.R. de către inculpata C.A.C. a sumei de 27.500 euro, în echivalent în RON la data plății. În temeiul art. 19 din Legea nr 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul-denunțător F.V., respectiv a sumei de 2.000 euro și a sumei de 12.000 RON. În temeiul art. 19 din Legea nr 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C.

a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul S.G.B., respectiv a sumei de 10.000 RON. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul D.E.N., respectiv a sumei de 2.000 euro. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, dispune confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul M.T.D. și M.D., respectiv a sumei de 2.000 euro. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C.

de martorul C.G., respectiv a sumei de 2.000 euro. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul D.M., respectiv a sumei de 1.500 RON. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul R.C.G., respectiv a sumei de 1500 RON. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul D.N. (în nume propriu și pentru martorul D.I.), respectiv a sumei de 6.000 euro.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul S.D.C., respectiv a sumei de 5.000 euro. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorul Ș.E.C. (pentru D.E.N.), respectiv a sumei de 3.000 euro. În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpata C.A.C. a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. de martorii C.M. și C.G. , respectiv a sumei de 2.000 euro. În temeiul disp. art. 35 alin. (4) C. pen., a dispus cumularea măsurilor de siguranță, respectiv confiscarea de la inculpata C.A.C.

a echivalentului în RON de la data plății a sumelor date inculpatei C.A.C. a sumei de 24.000 euro și 25.000 RON. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, în Dosarul nr. 52/P/2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatei M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tragic de influență în forma prev. de art. 258 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatei C.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (79 acte materiale), cu art. 33 lit. a) C. pen. Actul de inculpare a reținut, în esență, cu privire la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul căreia sunt cercetate inculpatele M.G.

și C.A.C., că în luna mai 2008, martorii B.R. și M.R., asociați la SC M.C. SRL au hotărât să construiască un imobil cu mai multe etaje pe un teren, proprietatea celui din urmă, situat in București, sectorul 4. Cei doi martori au constatat că, pentru realizarea acestei construcții era necesară obținerea aprobărilor de la A.N. sector 3 - 4 pentru devierea unei conducte de apă ce traversa terenul respectiv. În vederea rezolvării acestei probleme, denunțătorul B.R. a cunoscut-o pe inc. M.G., angajată la această instituție, prin intermediul fiului acesteia, martorul C.B. După ce denunțătorul B.R. i-a expus problema inc. M.G., aceasta i-a pretins suma de 25.000 euro, spunându-i denunțătorului că îi va da șefului A.N.

sectorul 3 - 4 pentru aprobarea devierii conductei. Totodată, inculpata i-a cerut în avans suma de 5.000 de euro, sumă pe care B.R. i-a dat-o la scurt timp, întâlnindu-se cu inculpata lângă B.C.R. din Piața Universității. Ulterior, inc. M.G. i-a spus denunțătorului că suma de 5.000 euro a fost dată directorului de la A.N. sector 3 - 4. În luna decembrie 2008 inc. M.G. i-a cerut denunțătorului 1.000 euro, precizându-i că acești bani sunt pentru ea și pentru inc. C.A.C. (pe care deja i-o prezentase la acea dată) și că această sumă va fi „scăzută” din cei 25.000 de euro ce reprezentau „costul” aprobării devierii conductei. În luna ianuarie 2009, inc. M.G. i-a mai cerut denunțătorului B.R. încă 1.500 de euro, pentru a fi dați „d-lui Z. din Primăria Capitalei”, persoană care ar fi putut urgenta aprobarea devierii conductei.

În lunile următoare, denunțătorul a discutat de mai multe ori cu inc. M.G., iar aceasta, de fiecare dată, îl asigura că problema se va rezolva deoarece banii fuseseră dați persoanelor cu putere de decizie. Fiind audiată, inculpata M.G. a recunoscut săvârșirea acestei fapte, declarând, printre altele, că: „(…) După ce a primit avizul negativ în care era informat că avizarea mutării conductei trebuia obținută de la Primăria Capitalei, urmând ca A.N. să execute efectiv lucrarea, i-am spus lui B.R. că am o prietenă la Primăria Capitalei, care lucrează ca secretară a Primarului V., referindu-mă la C.A.C., cu care deja vorbisem despre această problemă. Aceasta se declarase de acord să îi rezolve problema și îmi spusese să nu-i dau numele real, ci să o prezint ca „D.” - secretara Primarului V. Sub această titulatură i-am prezentat-o lui B.R.

Conform discuției cu C.A.C., i-am spus lui B.R. că în primă fază îl va costa 5.000 euro, bani care urmau să ajungă la C.A.C., aceasta urmând să-i dea mai departe anumitor funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București (P.M.B.). Unul din numele funcționarilor respectivi pe care C.A.C. îl inculpata ca cel mai des în legătură cu problema devierii conductei, era un anume „Z. de la Rețele Edilitare”. Nu este adevărat că i-aș fi spus că acești bani sunt pentru un șef de-al meu de la A.N., cei 5.000 euro i-am remis C.A.C., mai puțin suma de 1.000 euro, care mi-au revenit mie ca și comision. După câteva zile, C.A.C. mi-a spus că se poate rezolva problema lui B.R., dar îl va costa încă 30.000 euro, ceea ce eu i-am transmis acestuia.

Lui B.R. i s-a părut prea mare suma, eu stabilind în final cu el suma de 25.000 euro ca preț total, din care urmau a se scade cei 5.000 euro deja dați. În contul acestor 25.000 euro am mai primit încă o mie de euro de la B.R., la sfârșitul anului 2008, pe care i-am împărțit în mod egal cu C.A.C. (…)” Întrucât rezolvarea problemei devierii conductei depindea de obținerea de la Primăria Capitalei a Certificatului de Urbanism pentru construcția pe care intenționau să o ridice, în luna august 2008, inc. M.G. i-a spus denunțătorului B.R. ca poate intermedia și rezolvarea acestei probleme, dar că va trebui sa plătească suma de 75.000 euro, distinct de suma aferenta devierii conductei. În urma negocierii, suma a fost stabilită la 60.000 de euro.

Inculpata M.G. i-a spus denunțătorului că va rezolva și această problemă printr-o prietenă, pe nume „D.”, care lucrează la Primăria Capitalei, pe funcția de secretară a primarului V. (referindu-se de fapt la inc. C.A.C.). Ca și în cazul problemei devierii conductei, inculpata M.G. a cerut un avans, respectiv jumătate din suma de 60.000 euro, bani care ar fi urmat sa ajungă la diferiți funcționari din cadrul Primăriei Municipiului București și ai Primăriei Sectorului 4, prin intermediul inc. C.A.C. Această sumă de 30.000 de euro a fost dată de către B.R. inculpatei M.G., în 3 tranșe, respectiv 27.000 euro, 2.000 euro și 1.000 euro, cu precizarea că cei 2.000 euro au fost dați prin intermediul fiicei inculpatei, C.E.C.

Martora C.E.C. a confirmat atât primirea unui plic cu bani de la B.R., cât și faptul că, în aceeași zi, la indicația mamei sale, s-a întâlnit cu inc. C.A.C. și i-a remis plicul respectiv. Pe parcursul discuțiilor avute cu inc. M.G., denunțătorului i-au fost menționate mai multe nume de funcționari la care ar fi fost împărțită suma de 30.000 de euro, respectiv „I.Ș.”; „domnul C. - arhitect șef sector 4”; „V.M. de la Comisia de Urbanism”. Cu privire la această faptă, inc. M.G. a declarat că: „(…) În paralel cu problema conductei de apă, dar legat tot de construcția acelui imobil, la rugămintea lui B.R. pe care i-am transmis-o C.A.C., aceasta a declarat că îl poate ajuta și cu obținerea Certificatului de Urbanism, a PUD - ului și a PUZ - ului.

Conform indicației primite de la C.A.C., i-am comunicat lui B.R. că se poate rezolva, dar îl va costa alți 75.000 euro, distinct de cei 25.000 euro, bani care urmau să ajungă, din câte mi-a spus ea, la membrii Comisiei de Avizare a PUD și PUZ. I-am transmis lui B.R., dar acesta nu a fost de acord cu această sumă, în cele din urmă C.A.C. spunându-mi că „ultima sumă” este de 60.000 euro, I-am comunicat lui B.R., iar acesta a fost de acord. Conform înțelegerii cu C.A.C. i-am comunicat lui B.R. că jumătate din suma de 60.000 euro trebuie dată înainte și jumătate la momentul rezolvării. După un timp, am fost trimisă de C.A.C. la Primăria Sector 4, „din partea ei” la d-na I.Ș. - funcționar în cadrul Serviciului Urbanism, pentru a depune actele primite de mine de la B.R., pentru eliberarea Certificatului de Urbanism.

(…) Am primit ulterior cei 30.000 euro de la B.R., fiindu-mi înmânați în diferite tranșe: 27.000 euro, 2.000 euro primiți de fiica mea și remiși direct C.A.C. (eu fiind plecată din oraș în acel moment), iar 1.000 euro am primit-o de la asociatul lui B.R. - M.R. Este adevărat că i-aș fi spus lui B.R. că unul din funcționarii „implicați” în problemă, este V.M. - membru în Comisia de Urbanism, pentru că așa îmi spusese C.A.C., că la acesta va ajunge o parte din sumele primite. (…)”. Inc. M.G. a precizat că din cei 30.000 euro, ei i-a revenit o sumă cuprinsă între 5.000 - 7.000 euro, restul ajungând la inc. C.A.C. Martorul F.V. - patron al restaurantului „L.” din Parcul Tineretului, sector 4 București, aflând de la M.R.

că B.R. are „relații” în cadrul Primăriei Capitalei, l-a rugat pe acesta din urmă să îl pună și pe el în legătură cu persoanele care l-ar putea ajuta pentru a rezolva o problemă legată de concesionarea terenului pe care se afla o parte a restaurantului. Astfel, în a doua jumătate a anului 2008, martorul F.V. a cunoscut-o pe inc. M.G. Expunându-i problema, aceasta i-a comunicat după câtva timp, prin B.R., că a luat legătura cu „D.” și că se poate rezolva în schimbul sumei de 60.000 euro, sumă care în final a fost redusă, în urma negocierii, la 55.000 de euro. Pe parcursul lunilor următoare, martorul F.V. a dat aproximativ 16.000 de euro din cei 55.000 de euro conveniți, atât direct lui M.G. cât și prin intermediul lui B.R.

În cadrul discuțiilor pe care inculpatele M.G. și C.A.C. le-au avut cu F.V. și B.R., au menționat numele unui funcționar din cadrul Primăriei Capitalei, „M.S.”, care ar fi primit o parte din această sumă (4.500 de euro), persoană pe care însă cei doi martori nu au văzut-o niciodată, deși au discutat la telefon cu cineva care s-a recomandat cu acest nume. De asemenea, martorilor le-au mai fost indicate și alte nume de funcționari care ar fi fost implicați în rezolvarea problemei, respectiv M.M. și S.B. Și cu privire la această faptă inc. M.G. și-a recunoscut implicarea, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale martorilor B.R., F.V. și M.R. Astfel, inculpata M.G. a declarat că: „ (…) La sfârșitul anului 2008, B.R.

mi-a spus că un asociat de-al lui M.R. are în Parcul Tineretului o terasă numită L., pe care ar dori să o extindă și mi-a cerut să o întreb pe „D.” dacă îl poate ajută să obțină o suprafață mai mare decât ar fi putut obține în mod normal în urma licitației. În urma discuției pe care am avut-o cu C.A.C., aceasta mi-a spus că se poate rezolva și că îl va costa 60.000 euro. I-am transmis lui B.R. acest lucru, dar în cele din urmă suma convenită cu acesta a fost la 55.000 euro. Conform indicațiilor C.A.C., i-am cerut lui B.R. documentele firmei și un avans de 2.000 euro. Atât banii cât și documentele i le-am înmânat C.A.C. Ulterior, prin intermediul meu, C.A.C. i-a transmis lui B.R. numărul de telefon al lui M.S.

- funcționar din cadrul P.M.B. Mai târziu, din discuțiile cu B.R. și cu C.A.C., am înțeles că B.R. i-ar fi dat lui M.S. suma de 4.500 euro. Precizez că atât C.A.C. cât și B.R. mi-au confirmat că M.S. ar fi luat personal banii. În toamna anului 2009, am primit de la B.R. suma de 220 milioane ROL, bani despre care i-am spus acestuia că vor ajunge prin intermediul „D.” la Comisia de Concesionare. (…) Arăt că din „problema terasei” mie mi-au revenit aproximativ 100 milioane ROL. (…)”. Atitudinea inc. C.A.C. a fost de negare totală, excluzând orice implicare în săvârșirea faptelor mai sus descrise, declarând că, deși este adevărat că o cunoaște de mai mulți ani pe M.G. și că știa de la aceasta că se ocupa cu „rezolvarea” unor probleme legate de spații comerciale și case naționalizate, nu a știut nimic despre „afacerile” acesteia cu B.R., M.R.

sau F.V. De asemenea, inc. C.A.C. a negat atât că ar fi discutat vreodată cu martorii, cât și faptul că s-ar fi întâlnit cu vreunul dintre ei, admițând totuși că este posibil să îl fi cunoscut pe B.R. cu ocazia unei întâlniri cu M.G. care i-ar fi prezentat o persoană numită B.R. Mai mult, inculpata C.A.C. a afirmat că, la vremea respectivă, ea știa despre M.G. că lucrează în Primăria Capitalei și a aflat că acest lucru nu este real, abia în vara anului 2010, când a formulat denunțul împotriva acesteia, într-un dosar instrumentat tot de D.N.A., dosar în care M.G. a fost arestată preventiv. Apărarea inculpatei C.A.C. este combătută prin declarațiile inc. M.G. și a martorilor B.R., F.V. și M.R.

din care rezultă că aceștia din urmă au discutat atât telefonic, cât și direct, cu inculpata C.A.C. și că o parte din banii dați de către aceștia au ajuns în posesia inc. C.A.C. prin intermediul inc. M.G. și a fiicei acesteia, martora C.E.C. Mai mult decât atât, odată cu denunțul formulat, B.R. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o serie de mesaje de tip SMS primite pe telefonul său de la numerele de telefon care aparțineau inculpatelor, deci inclusiv de la numărul de telefon 1., ce aparținea inc. C.A.C. Cu titlul de exemplu, redăm textul mesajelor trimise de inc. C.A.C., din care rezultă că exista o „afacere” între ea și denunțător, că afacerea era legată de un anumit „aviz” și că în aceasta era implicată și inc.

M.G.: - „te sunam să știu ce fac nu dau drumu să se facă avizu. vb. dar drumu la ăla nu dau”. - „scuze nu te mai deranjez. faci cum vrei e interesu tău nu mă rog de nimeni”. - „eu când am vb. cu tine ti-am zis jumatea lunii cum ii ia M.G. ție ti dă”. Totodată, s-a mai dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen și fals intelectual, în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000., dându-se relevanta următoarei situații de fapt: în cursul anului 2009 a pretins și a primit diferite sume de bani, cuprinse între 3.000 - 6.000 euro, de la mai multe persoane ce aveau depuse cereri în vederea repartizării unei locuințe A.N.L., lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 6 cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L. și poate interveni pe lângă aceștia pentru a-i determina să le repartizeze astfel de locuințe, constituie infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; la începutul anului 2010, inc.

C.A.C. i-a pretins învinuitului S.G.B. suma de 20.000 RON, din care a primit 10.000 RON, pentru a uza de influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 6 cu atribuțiuni în repartizarea de locuințe din fondul ANL și a le determina să avizeze favorabil cererea acestuia de a-i fi atribuită o asemenea locuință. În scopul ascunderii destinației reale a banilor, cei doi au încheiat un contract de împrumut fictiv, contract autentificat (fără vinovăției) din 31 martie 2010 la Cabinetul de avocatură P.O.R., faptă ce constituie infracțiunea de fals intelectual, în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Ulterior verificării și constatării regularității actului de sesizare a instanței, potrivit art. 300 C. proc. pen., inculpata M.G. a învederat instanței faptul că recunoaște săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. fiind admisă de instanță în ședința publică din data de 6 februarie 2012. Prin sentința penală nr. 84 data de 07 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a-II-a penală, în Dosarul nr. 76771/3/2011, s-a dispus disjungerea soluționării cauzei în ceea ce o privește pe inculpata C.A.C.

și constituirea unui nou dosar (respectiv Dosarul nr. 3739/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-II-a penală), fixând termen pentru soluționarea noului dosar în data de 5 martie 2012. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi- instanța a examinat și apreciat materialul probator confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autoarei acestora în care sens a constatat următoarele: În perioada mai 2008 - august 2009, inculpata M.G.

în calitate de angajată la SC A.N. SA, a pretins împreună cu C.A.C., M.G. suma totală de 145.000 de euro de la martorii B.R. B.R. și F.V. și a primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul A.N., Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea unui imobil P+8 în București, B-dul A.O., sect.

4 și, respectiv, la concesionarea unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului, aferentă Restaurantului „L.” Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat ca situația de fapt reținuta în cuprinsul actului de sesizare a instanței corespunde realității, ea fiind de altfel recunoscuta ca atare de către inculpata M.G., audiată ca martor în Dosarul nr 9031/3/2012, în ședința publică din 5 martie 2012, declarația acesteia fiind atașată la dosar. Instanța a înlăturat apărările inculpatei C.A.C. potrivit cărora faptele imputate sunt doar o expresie a răzbunării M.G. ca fiind făcute pro causa, deoarece situația de fapt reținută de instanță este dovedită pe baza următoarelor coroborării declarațiilor martorilor denunțători B.R.

(reaudiat în fața instanței de fond în data de 2 aprilie 2012, declarația acestuia, luată sub formă de prestare de jurământ religios, fiind consemnată în scris și atașată la dosar) și F.V. (în privința acestui martor, decedat pe parcursul procesului penal, conform dovezilor depuse la dosar) , procesele-verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M.G. Din declarațiile martorilor denunțători B.R. și F.V. a rezultat că aceștia din urmă au discutat atât telefonic, cât și direct, cu inculpata C.A.C. și că o parte din banii dați de către aceștia au ajuns în posesia inc. C.A.C.

prin intermediul inc. M.G. și a fiicei acesteia, martora C.E.C. Din probele existente la dosar a rezultat că cele două inculpate se cunosc de mai mulți ani, existând o relație de prietenie suficient de strânsă încât să fie evident că inc. C.A.C. știa despre inc. M.G. că lucrează la A.N. și nu la Primăria Capitalei, la dosarul de urmărire penală existând dovada că inc. M.G. i-a trimis anumite sume de bani prin mandat W.U. inc. C.A.C. în străinătate etc. În drept, faptele inculpatei C.A.C. care, în calitate de angajată la Primăria Sectorului 6 București, împreună cu inculpata M.G., angajată la SC A.N. SA și, respectiv, în perioada mai 2008 - august 2009, au pretins suma totală de 145.000 de euro de la martorii B.R.

și F.V. și au primit în mai multe tranșe suma de 45.500 de euro, pentru a uza de influența pe care au lăsat să se creadă că o au asupra unor persoane cu funcții de conducere din cadrul A.N., Primăriei sectorului 4 și Primăriei municipiului București și a le determina să avizeze favorabil cererile martorilor cu privire la construirea unui imobil P+8 în București, B-dul A.O., sect. 4 și, respectiv, la concesionarea unei suprafețe de teren în Parcul Tineretului, aferentă Restaurantului „L.”, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în raport cu prevederile art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență există atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de bani, săvârșită de o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Vinovăția inculpatei C.A.C., îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cauză relevante pentru a pune în evidență activitatea infracțională inculpatei, respectiv declarațiile martorilor denunțători B.R. și F.V. , procesele-verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, toate coroborate cu declarațiile inculpatei M.G. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatei.

Sub acest aspect instanța a mai reținut că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există probe că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Din perspectivă criminologică, instanța a mai reținut că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică, a cărei menire este apărarea ordinii sociale.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatei C.A.C. demonstrează necesitatea de a crea mecanisme de descurajarea a persoanelor orientate către activități ilicite de acest gen. Corupția reprezintă un pericol corosiv pentru întregul segment de activitate administrativă iar comportamentele ilicite tangențiale acestui segment de activitate trebuie curmate prin măsuri care să contribuie la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. În cauză, printr-un arsenal de mijloace ilicite, inculpata a pretins că are influență pe lângă persoane care dețin funcții publice, solicitând sume de bani, utilizând tactici de convingere și interesare. Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. instanța a condamnat pe inculpata C.A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere modul de operare folosit de inculpata C.A.C., care pretindea, direct sau prin intermediari, diverse sume de bani pentru intervențiile pe care afirma că poate să le facă în cadrul Primăriei Municipiului București, din care solicita ca la început să-i fie plătită aproximativ jumătate din suma pretinsă, comisioanele urmând să fie scăzute din restul de bani pe care ar fi trebuit să-l plătească la final, astfel că, în realitate, persoanele intermediare nu încasau nici un ban, instanța va reține că se justifică aplicarea unei pedepse complementare conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul pedepselor accesorii, instanța a mai reținut că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst.).

Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că art. 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În același sens este și hotărârea Calmanovici împotriva României. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional. Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen.

referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia în baza căreia a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată.

Din coroborarea declarației inculpatei C.A.C. care, audiată fiind în fața instanței de judecată, în data de 05 martie 2012 (declarația fiind consemnată la dosar), a recunoscut în integralitate învinuirile care i se aduc cu privire la învinuirile de trafic de influență, arătate la pct. 2, din rechizitoriu și fals intelectual în forma participației improprii, cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată, cu procesele-verbale de transcriere a comunicările de tip SMS interceptate și înregistrate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, a rezultat că inc.

C.A.C., care, în cursul anului 2009 în calitate de referent în cadrul Primăriei Sectorului 6 București, a pretins și a primit diferite sume de bani, cuprinse între 3.000 - 6.000 euro, de la mai multe persoane ce aveau depuse cereri în vederea repartizării unei locuințe A.N.L., lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 6 cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L. și poate interveni pe lângă aceștia pentru a-i determina să le repartizeze astfel de locuințe, a săvârșit, cu o rezoluție infracțională distinctă de cea avută la faptele săvârșite în coautorat cu martora M.G., infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped.

de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Atât din conținutul convorbirilor interceptate, cât mai ales din audierea martorilor S.G.B., C.A.C., C.D., D.N., I.G., M.P.I., D.M., R.C.G., Ș.G., C.G., C.M., N.C.M., S.P., D.C., D.M., A.T.M., D.E.N., Ș.E.C., M.T., M.D., B.A.M. a rezultat modul de operare al inculpatei C.A.C., constând în aceea că banii erau ceruți înainte de soluționarea cererii, existând însă și cazuri în care inculpata convenea cu „clienții” ca jumătate din bani să fie dați înainte de primirea repartiției, iar cealaltă jumătate la final. Pentru „rezolvarea” acestor repartiții inculpata pretindea sume cuprinse între 2.000 și 6.000 de euro și luând în calcul doar sumele declarate de persoanele care au putut fi identificate și audiate, a rezultat că aceasta a pretins numai de la 8 persoane 30.000 euro și a primit 22.000 euro.

Astfel, în perioada 2008 - 2010, inculpata C.A.C., profitând că este angajată la Primăria Sectorului 6 București, a pretins și primit diferite sume de bani de la mai multe persoane promițându-le că le va obține repartiția unor locuințe A.N.L. sau locuințe sociale, folosindu-se de influența pe care a lăsat să se creadă că o are asupra unor funcționari cu atribuții în repartizarea unor astfel de locuințe. Pe fondul interesului crescut al cetățenilor în obținerea unei locuințe A.N.L. ori sociale, inculpata C.A.C. a cunoscut, inclusiv prin intermediari, mai multe persoane din diferite medii de activitate, cărora le făcea cunoscut mai întâi faptul că lucrează la primărie și apoi îi asigura că, în schimbul unei sume de bani, le va obține repartiția pentru o locuință.

Din coroborarea convorbirilor telefonice purtate între inculpata și martorii S.G.B., C.A.C., C.D., D.N., I.G., M.P.I., D.M., R.C.G., Ș.G. C.G., C.M., N.C.M., S.P., D.C., D.M., A.T.M., D.E.N., Ș.E.C., M.T., M.D., B.A.M. , cu declarațiile acestora din urmă, a rezultat următoarea situație de fapt: La începutul anului 2010, prin intermediul unei cunoștințe, învinuitul S.G.B., care avea depusă încă din anul 2007 la Primăria Sectorului 6 o solicitare pentru repartizarea unei locuințe din fondurile A.N.L., a cunoscut-o pe inc. C.A.C. care i s-a recomandat ca fiind secretara „șefei A.N.L. sector 6”. În urma discuțiilor, s-au înțeles ca inculpata să îl ajute să obțină repartiția, în schimbul sumei de 20.000 RON, sumă din care inculpata a precizat că doar 20% i-ar reveni ei, restul urmând să ajungă la funcționarii cu atribuții în repartizarea locuințelor A.N.L.

Învinuitul S.G.B. i-a dat jumătate din sumă, respectiv 10.000 RON, urmând ca cealaltă jumătate să fie remisă la momentul soluționării dosarului. Dorind, conform propriei declarații, să aibă o „garanție” cu privire la eventuala restituire a sumei remise, învinuitul i-a propus învinuitei să îi dea acești bani printr-un contract de împrumut. Astfel, cei doi au încheiat în mod fictiv contractul de împrumut autentificat la Cabinetul avocatei P.O.R., în 31 martie 2010, prin care inc. S.G.B. o „împrumută” pe inc. C.A.C. cu suma de 10.000 RON, fără a aduce la cunoștință avocatului, caracterul fictiv al contractului. În lunile următoare cei doi au ținut legătura telefonic, inculpata asigurându-l de fiecare dată că solicitarea sa va fi rezolvată, dar trebuie să mai aibă răbdare.

În cele din urmă, învinuitul a renunțat să mai aștepte și a solicitat restituirea celor 10.000 RON, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Inculpata C.A.C. a recunoscut în mare parte săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă mai sus, negând însă că s-ar fi recomandat ca „secretara șefei A.N.L.” sau că i-ar fi menționat că un anumit procent din bani va reveni funcționarilor cu rol de decizie în soluționarea cererii acestuia. Inculpata a declarat că s-au înțeles pentru suma de 17.000 RON (echivalentul a 4.000 euro), și nu 20.000 RON așa cum susține învinuitul, recunoscând însă că a primit 10.000 RON ca avans. A apreciat ca sinceră depoziția învinuitului, întrucât așa cum se va vedea și în celelalte cazuri, atunci când inculpata convenea cu „clienții” ca banii să se dea în două tranșe, adică „înainte” și „după”, le pretindea ca avans jumătate din sumă.

Relevantă în susținerea declarației învinuitului a fost apreciată și convorbirea telefonică purtată la data de 05 mai 2010, ora 18:07:39, cu C.A.C. În anul 2008 inculpata C.A.C. s-a cunoscut la un salon cosmetic cu martora D.N. Aceasta avea depus de aproximativ 2 ani un dosar la Primăria Sectorului 6, pentru obținerea unei locuințe A.N.L., situație în care se afla și fratele său, martorul D.I. Aflând de la inculpata că lucrează în cadrul acestei instituții, D.N. s-a înțeles cu aceasta ca, în schimbul sumei de 3.000 de euro de fiecare, să îi ajute să obțină repartițiile. Acești bani au fost dați inculpatei de către D.N., fratele său neîntâlnindu-se și nediscutând niciodată telefonic cu C.A.C.

Tot pentru repartizarea unor locuințe A.N.L., inculpata a mai primit în anul 2009 de la alte două persoane, G.M. și M.P.I., colegi ai logodnicului martorei D.N., câte 2.000 euro, ca parte din „tariful” de 3.000 euro, aceștia având și ei depuse deja dosarele la Primăria Sector 6. Întrucât inculpata nu a dorit să se cunoască sau să discute la telefon cu cele două persoane, D.N., ca și în cazul fratelui său, a fost cea care a primit și înmânat învinuitei sumele respective. Cu privire la aceste sume, martora D.N. a declarat că, ulterior remiterii lor, inculpata a lăsat-o să înțeleagă că a dat o parte din ele unor funcționari cu atribuțiuni în repartizarea locuințelor A.N.L., fără însă a-i preciza funcția sau numele acestora.

În perioada următoare D.N. a ținut legătura telefonic cu inc. C.A.C., de fiecare dată primind diferite explicații referitoare la întârzierea soluționării cererilor, dar și asigurări că se vor rezolva. Pe la jumătatea anului 2010, D.N. a solicitat restituirea sumelor de bani, dar numai colegii logodnicului său, G.M. și M.P.I., și-au primit banii înapoi de la inculpata. Declarațiile martorei D.N. se coroborează cu cele ale fratelui său D.I., care a confirmat că i-a dat acesteia suma de 3.000 de euro cu scopul de a-i înmâna lui C.A.C., care ar fi urmat să intermedieze și soluționarea cererii sale privind repartizarea unei locuințe din fondurile A.N.L. Inculpata a recunoscut comiterea faptelor mai sus descrise, dar a menționat că a primit doar câte 1.000 de euro pentru fiecare din cele 4 dosare, bani pe care i-a restituit în integralitate.

Depoziția martorei D.N. s-a coroborat și cu convorbirile telefonice interceptate in cauză. Martora N.C.M. (fostă Ș.) avea depus la Primăria Sectorului 6, încă din anul 2006, un dosar pentru repartizarea unei locuințe A.N.L., a aflat de la verișoara sa, S.P., prin luna mai 2009, că aceasta are o cunoștință pe nume „C.A.C.”, ce ar putea-o „ajuta” în rezolvarea acestei probleme. N.C.M. a declarat că S.P. i-ar fi spus despre „C.A.C.” doar că este „juristă”, fără a-i da alte amănunte și că i-ar putea verifica dosarul pentru a vedea dacă este complet și ar putea „urgenta” soluționarea acestuia. La rândul ei, S.P. a confirmat că a avut această discuție cu N.C.M., afirmând însă că nu își mai amintește ce funcție i-a spus inculpata că are în cadrul Primăriei Sectorului 6, dar că este posibil ca aceasta să se fi dat drept jurist.

Astfel, prin intermediul lui S.P., martora N.C.M. s-a înțeles cu inc. C.A.C. ca, în schimbul sumei de 6.000 euro, aceasta din urmă să se ocupe de „rezolvarea” problemei. Conform înțelegerii, N.C.M. i-a dat, în două tranșe, suma de 2.200 euro verișoarei sale, care i-a remis învinuitei, urmând ca restul sa fie achitați la momentul primirii repartiției. În lunile următoare cele două martore au ținut legătura telefonic cu C.A.C., iar la începutul anului 2010 s-au și întâlnit cu aceasta, de fiecare dată primind asigurări din partea învinuitei că problema este în curs de rezolvare. În cele din urmă, la sfârșitul lunii aprilie 2010, N.C.M. i-a cerut inculpatei restituirea sumei de bani, sumă pe care a primit-o tot prin intermediul lui S.P.

Inculpata a recunoscut comiterea faptei, dar cu precizarea că suma primită a fost de 1.200 euro din cei 3.000 de euro pretinși. Depoziția martorei N.C.M. este susținută și se coroborează cu convorbirea telefonică avută cu inculpata la data de 27 aprilie 2010, ora 10:52:54. În prima jumătate a anului 2009, martorul A.T.M., aflând de la o colegă de serviciu - martora D.C., că soțul ei - D.M. este casier la Direcția de Administrare a Fondului Locativ sector 6, a rugat-o să se intereseze dacă un dosar A.N.L. poate fi mutat de la Primăria sectorului 3 la Primăria Sectorului 6. În speță era vorba de dosarul soției sale depus la Primăria Sectorului 3, înainte de a se căsători și a-și schimba domiciliul în sectorul 6. Astfel, martorul D.M.

a rugat-o pe inculpata C.A.C. să se intereseze cu privire la această problemă și, după câtva timp, aceasta i-a spus că mutarea dosarului se poate rezolva însă șansele de primire a unei repartiții ar fi mici, datorită punctajului scăzut pe care l-ar avea titulara solicitării. Totodată, inculpata s-a oferit să se ocupe ea de rezolvarea repartiției, în schimbul sumei de 5.000 euro, bani care ar fi urmat să fie dați persoanelor cu atribuții în repartizarea locuințelor. Comunicându-i aceste aspecte lui A.T.M., acesta s-a declarat de acord să apeleze la „serviciile” inc. C.A.C. Declarația sa este susținută și de declarația soției sale, D.C. și se coroborează cu declarația martorului A.T.M., care a confirmat existența acestor discuții.

La jumătatea anului 2009, A.T.M. i-a dat lui D.M. suma de 5.000 de euro, pe care acesta i-a remis-o inculpatei C.A.C. La începutul anului 2010, când au început să se facă repartizările de locuințe A.N.L., la presiunea lui A.T.M., D.C. și D.M. au avut mai multe discuții telefonice cu inculpata, de fiecare dată aceasta asigurându-i că se va rezolva, dar că va mai dura. În cele din urma A.T.M. i-a solicitat lui D.C. să îi comunice inculpatei că renunță și că dorește să îi fie restituiți cei 5.000 de euro. În această situație, D.C. s-a întâlnit cu inculpata de la care a primit această sumă, pe care i-a restitui-o lui A.T.M. Inculpata a recunoscut existența acestor înțelegeri, precum și primirea banilor, negând însă cuantumul lor, declarând că „prețul” cerut a fost de 2.500 de euro (și nu 5.000 euro), pe care i-a și primit.

Declarațiile martorilor D. se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de aceștia cu inc. C.A.C. În anul 2008, prin intermediul unei cunoștințe, D.E.N. a cunoscut-o pe inc. C.A.C., care i-a spus că lucrează în cadrul Primăriei Sectorului 6. Fiind interesată de obținerea unei locuințe sociale, D.E.N. s-a înțeles cu inculpata ca, în schimbul sumei de 2.000 de euro, aceasta să se ocupe personal de întocmirea dosarului și, ulterior să „intervină” la funcționarii responsabili de repartizarea acestor locuințe. Banii au fost dați prin intermediul fratelui martorei D.E.N., Ș.E.C. Ulterior, martora s-a mai întâlnit cu inculpata de două ori, pentru a-i înmâna documentele necesare depunerii cererii și pentru a primi de la aceasta un bon cu numărul de înregistrare.

În următorii doi ani cele două au discutat la telefon și, de fiecare dată, inculpata a invocat diferite pretexte pentru care cererea martorei nu se rezolvase. În cele din urmă martora D.E.N. a renunțat și a cerut restituirea sumei, însă acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent. Inculpata C.A.C. a negat total comiterea faptei, declarând că nu își amintește să o fi cunoscut pe D.E.N. și, cu atât mai puțin, să fi primit vreo sumă de bani de la aceasta sau de la fratele acesteia, pentru rezolvarea repartiției unei locuinței. 6. În anul 2007 martora B.A.M., colegă de serviciu cu soțul inculpatei, a convenit cu aceasta să o ajute să obțină o locuință A.N.L. pe numele soțului martorei, B.C.

În acest sens, inculpata i-a spus că „ajutorul” o va costa 2.000 de euro pentru că titularul cererii are „punctaj mic” și singura șansă e „să dea niște bani” (jumătate din sumă înainte), propunere cu care B.A.M. a fost de acord. În anul 2010, având în vedere că datorită unei discontinuități înregistrate pe cartea de munca a soțului ei, nu mai avea cum să primească locuința, B.A.M. a cerut restituirea celor 1.000 de euro de la inc. C.A.C., lucru care de altfel s-a și întâmplat. Inculpata C.A.C. a recunoscut săvârșirea acestei fapte, așa cum a fost prezentată. 7. În a doua jumătate a anului 2009, soții M.T.D. și M.D., au cunoscut-o pe inc. C.A.C. prin intermediul unei cunoștințe comune.

Aflând de la învinuită că lucrează la Primăria sector 6, aceștia i-au povestit situația lor, în sensul că nu dețin o locuință, iar inculpata s-a oferit să îi ajute să obțină o locuință socială, lăsându-i să înțeleagă că ar putea interveni pe lângă funcționarii care se ocupă cu repartiția acestor locuințe. Totodată le-a spus că acest „ajutor” îi va costa suma de 2.000 euro, sumă cu care soții M. s-au declarat de acord. După aproximativ o lună, cei doi i-au dat inculpatei suma convenită, împreună cu actele necesare întocmirii și depunerii dosarului urmând, conform înțelegerii, ca inculpata să se ocupe și de aceste activități. În discuțiile ulterioare, inculpata le-a spus soților M. că banii au fost deja dați funcționarilor respectivi.

Pe parcursul lunilor următoare, martorii au mai discutat de câteva ori cu inc. C.A.C., de fiecare dată aceasta spunându-le că se va rezolva, dar va mai dura un timp, declarațiile acestora coroborându-se cu convorbirile telefonice. În cursul urmăririi penale, inculpata a negat că ar fi pretins și primit vreun ban de la soții M., declarând că aceștia doar au rugat-o să se intereseze dacă ar putea obține o locuință socială. Pe parcursul judecății, inculpata a recunoscut în totalitate faptele deduse judecății. În ultima parte a anului 2008, martorul D.M. a cunoscut-o, prin intermediul unei cunoștințe comune pe nume Ș.G., pe inculpata C.A.C. care i-a promis că o poate ajuta să obțină pentru fiul său, I.D., o locuință A.N.L.

În acest sens, s-au întâlnit în fața Primăriei sectorului 6 unde D.M. i-a prezentat inculpatei dosarul pe care intenționa să îl depună. Aceasta i-a spus că nu e bine întocmit și că se poate ocupa ea de întocmire și depunere, precum și de a fi „băgat mai în față”, contra sumei de 1.500 RON. Totodată i-a precizat că dacă dorește să se implice și în rezolvarea efectivă a repartiției, o va costa alți bani, fără însă a-i spune despre ce sumă e vorba. La o discuție ulterioara, Ș.G. i-a precizat martorei ca ar fi vorba de aproximativ 2.000 de euro. Inculpata nu i-a specificat numele sau calitatea funcționarilor la care ar fi urmat să intervină pentru rezolvarea acestor probleme, însă a lăsat-o să înțeleagă că „are relații”, lucrând în aceeași instituție cu acei funcționari.

Întrucât inculpata i-a spus martorei că dacă mai știe pe cineva interesat de obținerea unei locuințe să apeleze la ea, D.M. i-a povestit nepoatei sale R.C.G. despre această posibilitate, motiv pentru care aceste două martore s-au deplasat la locul de munca al inculpatei unde au discutat cu aceasta și s-au înțeles ca, în schimbul sumei de 1.500 RON, inculpata să se ocupe de întocmirea și depunerea dosarului. În perioada următoare, atât D.M. cât și R.C.G. au mai discutat la telefon cu inculpata, dar în cele din urmă au renunțat să o mai caute, având în vedere că nu se rezolvase nimic. P