ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2019

Asupra prezentei cereri;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 01 februarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului, a declarat cale de atac împotriva unor hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești, fără a indica temeiul de drept al cererii formulate.

Prin cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 martie 2018, petentul A. a arătat că declară recurs împotriva sentințelor civile la care a făcut referire în cererea inițială.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 februarie 2018, intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și excepția inadmisibilității cererii formulate de petent.

Prin încheierea de ședință din 14 martie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii formulată de petentul A., în temeiul dispozițiilor art. 1551 din C. proc. civ. de la 1865, reținând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina petentului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.(...)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1551 din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14.03.2018, a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere nedepunerea, de către petent, a precizărilor solicitate prin adresa comunicată la data de 07.02.2018 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar), referitoare la indicarea hotărârii sau a hotărârilor judecătorești împotriva cărora se îndreaptă calea de atac, a numerelor dosarelor în care au fost pronunțate și a instanței care le-a pronunțat, precum și a temeiurilor de drept pe care înțelege să își întemeieze calea de atac, nefiind depuse nici copii lizibile ale hotărârilor atacate în prezenta cauză.

Înalta Curte a avut în vedere și împrejurarea că, prin cererea precizatoare depusă la data de 13.03.2018, petentul nu a răspuns punctual solicitărilor instanței de judecată, limitându-se la a menționa că declară recurs împotriva sentințelor civile menționate în cererea inițială, fără a le identifica concret, prin indicarea numărului, datei și a instanței care le-a pronunțat, precum și a numărului dosarului în care au fost pronunțate. Totodată, petentul nu a anexat copii lizibile ale hotărârilor atacate și nici nu a indicat temeiurile de drept ale cererii, precizată a fi cerere de recurs.

Încheierea de ședință din data de 14 martie 2018 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 14 martie 2019.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză nu a fost formulată de către petent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de reluare a judecății, potrivit art. 1551 alin. (2) din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 din C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 din C. proc. civ.

În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii, potrivit dispozițiilor art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimată cererea formulată de A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Lunca Corbului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - OB