ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2080/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanții A., B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava au solicitat obligarea pârâților la:

- emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței;

- recalcularea sporurilor și alte drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunară pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței;

- plata actualizată a sumelor cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia;

- plata dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2934 din 7 octombrie 2016, a admis cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava, a obligat pârâții să emită noi ordine de salarizare prin recalcularea și achitarea diferențelor salariale și de sporuri începând cu 09.04.2012, actualizate cu rata inflației și cu dobânzi legale de la scadență până la plata efectivă.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a dispus obligarea la emiterea noilor ordine de salarizare pentru recalcularea și achitarea diferențelor salariale și a sporurilor începând cu data de 9.04.2012, apreciind că pe această cale se înlătură orice discriminare care ar fi existat între judecători și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Potrivit art. 1 din C. civ., "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă".

Așadar, contrar opiniei instanței, prin Legea nr. 71/2015 nu s-a recunoscut preexistenta unei situații salariale discriminatorii generată de aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale în materie.

Mai mult, soluția instanței de fond este contrară Deciziei nr. 32/19.10.2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere ca plata efectivă a salariilor să se efectueze potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010, cu raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv în raport cu persoanele care au împlinit vechimea în muncă/în funcție ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit Legii nr. 330/2009.

Or, obligarea la emiterea unor noi ordine de salarizare începând cu data de 9.04.2012, în temeiul Legii nr. 71/2015, este neîntemeiată, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.

Așa cum se poate observa, art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel.

În cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifica trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului etc.

Or, în situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

Dacă textul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ar fi fost aplicabil întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, nu ar mai fi existat la acest moment diferențe sau discrepanțe salariale în sistemul bugetar, întrucât toate persoanele care ocupau același funcții grade/trepte și gradații ar fi fost salarizate la nivelul maxim în plată începând cu 09.04.2015 și reîncadrate la același nivel maxim începând cu 01.01.2016, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" privește personalul tuturor autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse și autoritățile și instituțiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenței și Curtea de Conturi.

Pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, prin OMJ nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizației intimatelor-reclamante s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza și al sporurilor pentru funcția similară.

Ulterior, prin OMJ nr. 1469/C/24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, avându-se în vedere alinierea indemnizațiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, s-au stabilit indemnizațiile individuale ale intimatelor-reclamante, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale au fost deja achitate în luna decembrie 2017, întregului personal beneficiar al OMJ nr. 4680/C/2016, de către instanța angajatoare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pentru perioada anterioară datei de 9.04.2015, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, având în vedere faptul că drepturile salariale au fost achitate din luna decembrie 2017.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamanților pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 este neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015 și nu la 9 aprilie 2012.

Prin urmare, pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților A. și B., ca neîntemeiată pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 și ca fiind rămasă fără obiect pentru perioada ulterioară datei de 9 aprilie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 2934 din 7 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamanților A. și B., ca neîntemeiată pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 și ca fiind rămasă fără obiect pentru perioada ulterioară datei de 9 aprilie 2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - NN