ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 03.07.2017, sub nr. x/2017, petenta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/22.06.2017, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție comunicat la data de 27.06.2017, a fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. c) liniuța a II-a din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările ulterioare și cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 18 din același act normativ.
Prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că în urma cercetării Reclamației nr. x/23.05.2017 formulată de B. privind factura din luna mai 2017, s-a constatat că facturarea celor două servicii - internet și televiziune din 18.08.2016 - 30.09.2016, la 8 luni de la data prestării serviciului, respectiv data stornării acestor sume, încalcă prevederile art. 7 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, privind afectarea interesului economic al consumatorului. Totodată, s-a reținut că facturarea cu 8 luni mai târziu reprezintă o informare incompletă și incorectă a consumatorului, încălcându-se astfel prevederile art. 18 din O.G. nr. 21/1992.
Prin același proces-verbal, s-a stabilit în sarcina societății măsura ca operatorul economic să storneze contravaloarea facturii reemise după 8 luni, respectiv în data de 05.05.2017, în termen de 10 zile de la data încheierii procesului-verbal.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 287/15.01.2018, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sibiu, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc o competență teritorială absolută, de la care părțile nu pot deroga și care aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Astfel, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la sediul social al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu din str. x, Sibiu, județul Sibiu, așa cum rezultă din cuprinsul actului constatator, unde se face precizarea că faptele au fost constatate la data încheierii procesului-verbal, din 22.06.2017, la sediul CJPC Sibiu.
Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârșirii faptei contravenționale, în acest caz (al unei fapte contravenționale constând într-o inacțiune, și anume, de a nu se fi conformat obligației prevăzute în actul normativ sus-arătat), este sediul CJPC Sibiu, considerat locul constatării faptei contravenționale, care se află în circumscripția Judecătoriei Sibiu.
2.1. Prin Sentința civilă nr. 2201/21.05.2018, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând că fapta pentru care a fost sancționată petenta a fost săvârșită în Otopeni, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea.
2.3. Prin Sentința civilă nr. 4563/10.09.2018, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că fapta săvârșită de petentă este reprezentată de facturarea celor două servicii - Internet și televiziune, după 8 luni de la data prestării serviciului, prin ignorarea normelor legale menite să îi ocrotească pe beneficiari.
Astfel, s-a apreciat că locul săvârșirii faptei omisive, raportat la specificul materiei reglementate, este sediului social al operatorului economic S.C. A. S.A. din București.
2.4. Prin Sentința civilă nr. 136/04.10.2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, constatând că instanța judecătorească imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict este Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea acestei instanțe.
2.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin Decizia nr. 201/31.01.2019, competența de soluționare a fost declinată în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, raportat la obiectul conflictului de competență - plângere contravențională.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.
Art. 62 din O.G. nr. 21/1992 dispune că prevederile ordonanței se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Așadar, pentru a se stabili instanța competentă teritorial să soluționeze plângerea contravențională este necesar să se stabilească locul săvârșirii contravenției.
Petenta S.C. A. S.A. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 7 lit. c) liniuța a II-a și art. 18 O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în facturarea serviciilor de internet și televiziune, aferente perioadei 18.08.2016 - 30.09.2016, după 8 luni de la data prestării serviciului, fără o informare corectă și completă a consumatorului.
Conform art. 7 lit. c) liniuța a II-a din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor: "Operatorii economici sunt obligați să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestor", iar conform art. 18 din același act normativ: "Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate".
Dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 impun obligația stabilirii locului săvârșirii contravenției.
Obligația legală existentă în sarcina operatorilor economici de a presta servicii care să nu afecteze interesele economice ale consumatorilor este o obligație permanentă, însă contravenția prevăzută de art. 7 lit. c) liniuța a II-a și art. 18 din O.G. nr. 21/1992 presupune neîndeplinirea obligației.
În speță, neîndeplinirea obligației a avut loc la sediul social al operatorului economic S.C. A. S.A. din București, acesta fiind locul săvârșirii contravenției.
În cazul faptelor omisive, locul săvârșirii contravenției nu poate fi considerat decât domiciliul/sediul petentului, deoarece elementul material al contravenției săvârșite prin inacțiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.
Contrar susținerilor intimatului Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, la care a achiesat Judecătoria Sectorului 5 București, locul săvârșirii contravenției nu se confundă cu locul constatării contravenției, întrucât, indiferent de caracterul comisiv sau omisiv al faptei, există situații în care constatarea contravenției și încheierea procesului-verbal se realizează la o altă locație (în speță - sediul organului constatator din Sibiu), decât locul săvârșirii contravenției, motiv pentru care dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevăd obligativitatea menționării în procesul-verbal constatator, a locului în care a fost săvârșită.
Prin urmare, având în vedere că locul săvârșirii faptei omisive este sediul operatorului economic, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența Judecătoriei Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționarea a cauzei privind pe petenta A. S.A. și intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - CRPC/CJPC Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2019.