ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3832/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia -, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL - în insolvență a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală următoarele:

Exonerarea de plata următoarelor contribuții:

a) suma de 64.967 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și accesorii aferente în cuantum de 10.603 RON, ca urmare a prescripției dreptului organului fiscal de a stabili sume suplimentare pentru anul 2006;

b). creanțelor fiscale accesorii stabilite suplimentar, în sumă de 110.673 RON, pe perioada ulterioară datei începând cu termenul maxim de finalizare a inspecției fiscale care a fost depășit;

c). suma de 1.703 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 10.647 RON efectuate în anul 2006 pentru serviciile facturate B. SRL București precum și accesorii aferente în cuantum de 877 RON;

d). suma de 23.035 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 143.970 RON efectuate în perioada 2008 - 2011 pentru serviciile facturate de SC C. SRL precum și accesorii aferente în cuantum de 5.415 RON pentru anul 2008;

e). suma de 28.514 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 178.213 RON cu privire la casarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în perioada 2008 - 2011, după cum urmează:

- suma de 18.622 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 și accesorii aferente în cuantum de 577 RON ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor cu casarea mijloacelor fixe în cuantum de 116.389 RON pentru anul 2007 (din totalul cheltuielilor considerate nedeductibile în cuantum de 178.213 RON) pentru perioada 2007 - 2009;

- suma de 9.892 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2008-2009 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu casarea mijloacelor fixe în cuantum 61.824 RON;

f) suma de 126.151 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 788.442 RON efectuate în perioada 2008 - 2011 cu deplasarea în Germania a salariatului D.;

g) suma de 33.631 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 210.192 RON aferente anului 2011, reprezentând provizioane constituite pentru deprecierea altor imobilizări corporale;

h) suma de 116.613 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 728.832 RON reprezentând perisabilitățile care depășesc limita prevăzută de lege pentru perioada 2006 - 2010, astfel:

- suma de 33.459 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2006 și accesorii aferente în cuantum de 16.017 RON (pentru perioada 2006 - 2008) ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 209.093 RON aferente anului 2006 (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 27.912 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2007 și accesorii aferente în cuantum de 4.057 RON ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 174.482 RON aferente anului 2007 (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 5.125 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2008 RON ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 32.030 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 30.742 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2009 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 192.141 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 19.375 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2010 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 121.086 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

i) suma de 1.791.418 RON reprezentând credit fiscal extern neacordat societății, aferent impozitului plătit în Germania de sediul permanent;

j) suma de 110.200 RON reprezentând TVA nedeductibilă stabilită suplimentar aferentă achiziționării unui mijloc fix (mașina de tamblat) precum și accesorii aferente în cuantum de 72.049 RON calculate pana la data de 30 septembrie 2014;

k) suma de 104.806 RON reprezentând TVA colectată stabilită suplimentar aferentă perisabilităților care depășesc limita prevăzută de lege (minusurilor constatate la inventariere) precum și accesorii aferente în cuantum de 62.102 RON calculate pana la data de 30 septembrie 2014;

l) suma de 123.958 RON reprezentând TVA colectată suplimentar precum și accesorii aferente în cuantum de 65.000 RON aferente livrărilor intracomunitare de bunuri efectuate de diverși parteneri din Comunitatea Europeana către SC E. SRL.;

Pe cale de consecință, obligarea acordării creditului fiscal extern în cuantum de 1.791.418 RON.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 218 din C. proc. fisc. raportat la dispozițiile art. 8,10 și 11 din Legea contenciosului administrativ .

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33 din 17 februarie 2017, a admis acțiunea precizata formulata de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu paratele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de inspecție fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 117 din 24 aprilie 2015 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind soluționarea contestației administrative formulata de A. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. x din data de 23 octombrie 2014 și împotriva Raportului de inspecție fiscală x din data de 23 octombrie 2014, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă sub nr. x din 23 octombrie 2014 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de inspecție fiscală și a anulat în parte Raportul de inspecției fiscală nr. x din 23 octombrie 2014 emis de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Activitatea de inspecție fiscală, cu privire la următoarele sume:

- admite excepția prescripției și constata ca fiind prescrisa suma de 64.967 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și accesorii aferente în cuantum de 10.603 RON, ca urmare a prescripției dreptului organului fiscal de a stabili sume suplimentare pentru anul 2006;

- admite excepția nulității deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației pentru creanțe fiscale accesorii stabilite suplimentar în sumă de 110.673 RON.

Totodată, a exonerat reclamanta de plata următoarelor sume:

- 1.703 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 10.647 RON efectuate în anul 2006 pentru serviciile facturate B. SRL București precum și accesorii aferente în cuantum de 877 RON;

- 23.035 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 143.970 RON efectuate în perioada 2008 - 2011 pentru serviciile facturate de SC C. SRL precum și accesorii aferente în cuantum de 5.415 RON pentru anul 2008;

- 28.514 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 178.213 RON cu privire la casarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în perioada 2008 - 2011, după cum urmează:

- suma de 18.622 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 și accesorii aferente în cuantum de 577 RON ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu casarea mijloacelor fixe în cuantum de 116.389 RON pentru anul 2007 (din totalul cheltuielilor considerate nedeductibile în cuantum de 178.213 RON) pentru perioada 2007 - 2009;

- suma de 9.892 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2008 - 2009 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu casarea mijloacelor fixe în cuantum 61.824 RON;

- 126.151 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 788.442 RON efectuate în perioada 2008 - 2011 cu deplasarea în Germania a salariatului D.;

- 33.631 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 210.192 RON aferente anului 2011, reprezentând provizioane constituite pentru deprecierea altor imobilizări corporale;

- 116.613 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 728.832 RON reprezentând perisabilitățile care depășesc limita prevăzută de lege pentru perioada 2006 - 2010, astfel:

- suma de 33.459 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2006 și accesorii aferente în cuantum de 16.017 RON (pentru perioada 2006 - 2008) ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 209.093 RON aferente anului 2006 (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 27.912 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2007 și accesorii aferente în cuantum de 4.057 RON ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 174.482 RON aferente anului 2007 (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 5.125 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2008 RON ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 32.030 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 30.742 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2009 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 192.141 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- suma de 19.375 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în anul 2010 ca urmare a considerării drept nedeductibile a cheltuielilor cu perisabilitățile în cuantum de 121.086 RON (din totalul sumei de 728.832 RON considerată nedeductibilă pentru perioada 2006 - 2010);

- 1.791.418 RON reprezentând credit fiscal extern neacordat societății, aferent impozitului plătit în Germania de sediul permanent;

- 110.200 RON reprezentând TVA nedeductibilă stabilită suplimentar aferentă achiziționării unui mijloc fix (mașina de tamblat) precum și accesorii aferente în cuantum de 72.049 RON calculate pana la data de 30 septembrie 2014;

- 104.806 RON reprezentând TVA colectată stabilită suplimentar aferentă perisabilităților care depășesc limita prevăzută de lege (minusurilor constatate la inventariere) precum și accesorii aferente în cuantum de 62.102 RON calculate pana la data de 30 septembrie 2014;

- 123.958 RON reprezentând TVA colectată suplimentar precum și accesorii aferente în cuantum de 65.000 RON aferente livrărilor intracomunitare de bunuri efectuate de diverși parteneri din Comunitatea Europeana către SC E. SRL. De asemenea, a obligat pârâta la acordarea reclamantei a creditului fiscal extern în sumă de 1.791.418 RON.

Pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (ANAF) și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) - Activitatea de Inspecție Fiscală au promovat recurs împotriva sentinței civilă nr. 33 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Pârâta ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. același temei de drept fiind invocat și în recursul DGAMC.

Intimata-reclamantă A. SRL - prin administrator judiciar F.,a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție inadmisibilitatea căi de atac a recursului promovat de Agenția Națională de Administrare Fiscală raportat la faptul că nu a fost parte la judecata în fața instanței de fond.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În dezvoltarea apărărilor, intimata a susținut că, raportat la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, sentința recurată este temeinică și legală, fiind arătate, argumentele pentru care se justifică soluția ce a fost pronunțată de instanța de fond privitor la toate tranzacțiile vizate de actele de inspecție fiscală.

Totodată, a arătat că, în cauză, a fost administrată și proba cu expertiza fiscală, iar explicațiile expertului sunt ample și lămuresc, pe deplin, situația de fapt fiscală.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reinterând susținerile din cererea de recurs.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 25 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 11 septembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

III. Soluția instanței de recurs

Argumente de fapt și de drept relevante

Cele două recurente, în fapt entități ale aceleiași ANAF deși cu personalități juridice proprii, critică din aceeași perspectivă hotărârea instanței de fond, astfel că analiza punctuală a criticilor va fi de asemenea făcută cu analiza comună a motivelor de casare în măsura în care acestea și diferă.

În realitate, textul invocat, precum și prevederile art. 5 alin. (9) și (10) și Ordinul MF nr. 1765/2011 privind atribuțiile și constituirea Comisiei fiscale centrale, sunt obligatorii cel mult pentru "structurile din subordinea MF", interpretarea legii în acest mod neținând în nici un fel alte autorități.

De altfel, o altă critică asupra textului în litigiu neexistând acesta este clar și corect interpretat altfel, prin altfel de artificii paralegale putându-se extinde nejustificat termenele prevăzute în acte normative.

Cât privește termenul de desfășurare a inspecției fiscale de 6 luni, faptul că aceste este unul de recomandare a fost susținut și de către instanță în diferite spețe.

Astfel, justificat s-a acceptat depășirea acestui termen însă în speța de față nu a fost motivată depășirea sa de aproape 5 ori (29 de luni) ceea ce face ca soluția referitor la creanțe fiscale accesorii să fie întemeiate.

Referitor la exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.703 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a aprecierii ca nedeductibile a cheltuielilor efectuate în anul 2006 pentru servicii facturate către B. SRL București în cuantum de 1.703 RON și accesorii de 877 RON s-a criticat aceasta pentru preluarea concluziilor expertizei judiciare efectuate în cauză.

S-a susținut că nu s-a justificat cu documente prestarea efectivă a serviciilor de intermediere, însă din motivarea instanței de fond rezultă că în cauză ar fi fost vorba de calitatea de comisionar a SC B., aspect care ține de rezultatul obținut. Or, în raport de aceste susțineri recurentele nu au făcut critici pe fond care să poată fi reținute.

Cât privește suma de 23.035 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar ca urmare a considerării ca nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 143.971 RON efectuate în perioada 2008 - 2011 pentru servicii facturate de SC C. SRL București precum și accesorii aferente în cuantum de 5.415 RON pentru anul 2008.

Critica în esență pornește de la nedovedirea în concret serviciile ar fi fost efectiv prestate. Fiind vorba despre un depozit frigorific și un abator, ar fi fost suficient, chiar și în faza recursului chiar și printr-o fotografie, recurentele să facă dovada nerealității efectuării lucrări.

Cum însă sarcina probei le revenea, dar recurentele nu și-au dovedit în niciun fel susținerile, câtă vreme criticile aduse expertizei judiciare nu sunt concrete nu pot fi primite simple susțineri în această fază procesuală.

Referitor la exonerarea reclamantei de plata sumei de 28.514 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării ca nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 178.213 RON cu privire la casarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în perioada 2008 - 2011, actele necesare, respectiv procesele-verbale de scoatere din funcțiune au fost prezentate, însă critica se referă la neprezentarea unor documente din care să rezulte și gradul de uzură morală.

Se invocă în acest sens H.G. nr. 44/2004 art. 71

6

cu referire la etapele casării, pentru perioada 2007-2009, deci nu pentru întreaga perioada în analiză.

Mai mult însă, dincolo de explicitarea din punct de vedere legal făcută de către instanța de fond care nu a fost contrazisă prin recurs în mod concret, a pretinde explicații pentru uzura morală a unor mijlocare fixe neutilizate de 15 ani, vădește, cum redactorul prezentei a afirmat și alte situații o lipsă a unor funcționari de conectare la echitatea efectivă.

Exonerarea reclamantei de la plata sumei de 126.161 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării ca nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 788.442 RON în perioada 2008-2011 cu deplasarea în Germania a salariatului D., a fost criticată pentru lipsa documentelor din care să rezulte achiziția de combustibil, cazarea acestuia, etc.

Trebuie precizat faptul că lucru recunoscut și de recurente, s-a acceptat că deconturile au fost întocmite conform legislației specifice statului german, însă funcționarul a apreciat că aceste nu sunt suficiente.

Instanța de recurs, ca de altfel și cea de fond a apreciat că documentele justificative sunt suficiente în conformitate cu dispozițiile art. 19, 21 și 31 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Referitor la exonerarea reclamantei de plata sumei de 33.631 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în cuantum de 210.192 RON aferente anului 2011 reprezentând provizioane constituite pentru deprecierea unor imobilizări corporale, critica a pornit de la aceea că prima de asigurare primită în urma unui incendiu este considerată venit impozabil.

Este evident că o astfel de interpretare este departe de realitatea curentă, suma fiind primită ca despăgubire pentru a acoperi deprecierea unui bun, astfel apare eronată profund doar interpretarea pe care recurentele o dau Normelor metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal pct. 42, care stabilește că sunt deductibile cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse de incendiu, altfel realizându-se o dublă impozitare.

Exonerarea de la plata sumei de 116.513 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar ca urmare a considerării nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 728.832 RON reprezentând perisabilitățile ce depășesc limita prevăzută de lege pentru perioada 2006-2010 au fost criticate întrucât:

- A. SRL nu prezintă documente din care sa rezulte ca transportul a fost în sarcina acesteia, respectiv minusurile de cântar constatate la clienții acesteia se regăsesc cuprinse în cadrul unor procese-verbale încheiate între părți (SC A. SRL și clienți ai acesteia), etc. De asemenea, din analiza modului de întocmire și înregistrare în contabilitatea societății a facturilor de stornare s-a constatat că A. SRL s-a încărcat în gestiune cu cantitățile stomate, cantități care ulterior au fost revândute altor clienți ai acesteia.

- A. SRL a condus evidența cantitativ -valorica pentru fiecare produs/lot în parte achiziționat cu prețurile unitare aferente, astfel că în urma inventarierii efectuate, A. SRL a stabilit în mod concret produsul/lotul și prețul de intrare aferent pentru care s-a constatat lipsa în gestiune, înregistrarea în evidența contabilă a descărcării din gestiune a mărfurilor constate lipsa la inventar s-a efectuat la prețul de achiziție a acestora.

- Procentul de 0,25% a fost aplicat asupra întregii cantități intrate, intre doua inventare, din lot uf/produsul constatat lipsa la inventariere.

- Pentru stabilirea limitei maxime de perisabilitate s-a ținut cont și de mărfurile aflate în stoc.

- Limitele maxime admise la perisabilitate nu se aplica anticipat, ci numai după constatarea existentei efective a lipsurilor și numai în limita acestora, iar limitele de perisabilitate nu se aplica automat, acestea fiind considerate limite maxime, așa cum prevede Anexa 1 pct. 51 din Ordinul nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, cu modificările și completările ulterioare și Anexa 1, punctul 41, alin. (2) din Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cu modificările și completările ulterioare.

Totuși, recurentele nu au critică în concret aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri, și nici concluziile expertizei contabile care a concluzionat în respectivul sens.

Cu privire la diminuarea profitului cu suma de 1.791.418 RON reprezentând credit fiscal pentru suma plătită în Germania cu titlu de impozit pe profitul realizat la sediul permanent din Germania, recurentele pretind că reclamanta nu avea acest drept întrucât creditul fiscal se acordă doar până la nivelul impozitului pe profit calculat la nivelul sediului permanent din Germania, în conformitate cu reglementările fiscale din România.

Deși instanța de fond a invocat aplicabilitatea Convenției pentru evitarea dublei impuneri încheiată între România și Germania, în cererile de recurs, ca de altfel și în celelalte susțineri în speță sau în altele de gen, aceste Convenții parte a legislației interne sunt total ignorate de funcționarul național .

În aceste condiții cum critica nu privește realul motiv al exonerării, aceasta nu poate fi primită.

Exonerarea reclamantei de plata sumei de 110.200 RON reprezentând TVA nedeductibilă stabilită suplimentar aferentă achiziționării unui mijloc fix mașina de tamblat precum și accesorii aferente calculate până la data de 30 septembrie 2014 în cuantum de 72.049 RON a fost criticată pentru că recurenta nu a putut justifica faptul că mijlocul fix a fost utilizat în scopul operațiunilor taxabile, neîncadrându-se astfel în dispozițiile art. 145 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 571/2003.

Mașina de tamblat sau de injectat, în procesarea cărnii apare conformă cu obiectul de activitate al reclamantei și cu activitățile analizate anterior - furnizare de materie primă (carcasă refrigerată) din Polonia, construire de abator, produse la care s-au calculat perisabilități, totul fiind deci legat de domeniul procesării cărnii.

În acest sens al deductibilității TVA pentru cheltuielile de investiție în scopul desfășurării unei activități avizate este de altfel și jurisprudența comunitară.

Critica exonerării reclamantei de la plata sumei de 104.806 RON reprezentând TVA colectat stabilită suplimentar aferentă perisabilităților ce depășesc limita prevăzută de lege (minusurile constatate la inventariere precum și accesorii aferente calculate până la 30 septembrie 2014, în sumă de 62.102 RON) se fundamentează următoarele:

- "A. SRL nu prezintă documente din care sa rezulte ca transportul a fost în sarcina acesteia, respectiv minusurile de cântar constatate la clienții acesteia se regăsesc cuprinse în cadrul unor procese-verbale încheiate intre părți (SC A. SRL și clienți ai acesteia), etc. De asemenea, din analiza modului de întocmire și înregistrare în contabilitatea societății a facturilor de stornare s-a constatat ca A. SRL s-a încărcat în gestiune cu cantitățile stornate, cantități care ulterior au fost revândute altor clienți ai acesteia.

- A. SRL a condus evidența cantitativ-valorică pentru fiecare produs/lot în parte achiziționat cu preturile unitare aferente, astfel ca în urma inventarierii efectuate, A. SRL a stabilit în mod concret produsul/lotul și prețul de intrare aferent pentru care s-a constatat lipsa în gestiune.

Înregistrarea în evidența contabilă a descărcării din gestiune a mărfurilor constate lipsa la inventar s-a efectuat la prețul de achiziție a acestora.

O procentul de 0,25% a fost aplicat asupra întregii cantități intrate, între doua inventare, din lotul/produsul constatat lipsa Ia inventariere.

- Pentru stabilirea limitei maxime de perisabilitate s-a ținut cont și de mărfurile aflate în stoc.

- Limitele maxime admise la perisabilitate nu se aplica anticipat, ci numai după constatarea existentei efective a lipsurilor și numai în limita acestora, iar limitele de perisabilitate nu se aplica automat, acestea fiind considerate limite maxime, așa cum prevede Anexa 1 pct. 51 din Ordinul nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, cu modificările și completările ulterioare și Anexa 1, punctul 41, alin. (2) din Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.cu -modificările și completările ulterioare.

S-a precizat că minusurile de inventar nu se încadrează în totalitate în limitele maxime de perisabilitate admise de lege, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 128 C. fisc.

Acest subiect al nivelului de perisabilități admis de lege de 0,25% a fost analizat de altfel în privința impozitului pe profit astfel că o reluare a concluziilor nu are a fi făcută, calculul raportat la acest procent pentru întreaga activitate a persoanei juridice, respectând prevederile art. 7 și 9 din H.G. nr. 831/2004.

Cel din urmă aspect criticat a vizat exonerarea reclamantei de la plata sumei de 123.958 RON, reprezentând TVA colectată suplimentar, precum și accesorii aferente în cuantum de 65.000 RON, aferente livrărilor intracomunitare de bunuri efectuate de diverși parteneri din comunitatea Europeana către E. SRL.

S-a pretins că instanța nu a ținut cont de aspectele înscrise în cadrul Raportului de inspecție fiscala nr. x/23 octombrie 2014 și a Deciziei de Impunere nr. x din 23 octombrie 2014, ci a preluat doar concluziile expertului contabil, reținând, în sens contrar, cu privire la colectarea TVA aferenta livrărilor intracomunitare de bunuri efectuate de diverși parteneri din comunitatea Europeana către E. SRL.

Prin Adresa nr. x emisă de DGAMC - Activitatea de Inspecție Fiscală către DGAMC - Compartimentul de schimb internațional de informații din sistemul VIES, echipa de inspecție fiscală a procedat la solicitarea de informații din sistemul VIES vizând achizițiile intracomunitare efectuate de A. SRL în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011.

Cu Adresa nr. x emisă de DGAMC - Compartimentul de schimb internațional de informații din sistemul VIES, a fost transmis raportul privind informațiile existente în sistemul VIES privind SC A. SRL

Din verificarea comparativă efectuată asupra actelor și documentelor contabile și justificative a A. SRL cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate, a datelor furnizate din sistemul VIES cu privire la livrările intracomunitare declarate de contribuabili din statele membre, precum și a informațiilor rezultate din Declarațiile recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri (cod 390), aferente perioadei ianuarie 2008 - decembrie 2011 depuse de către societate, au rezultat următoarele:

- o diferență negativă aferentă trimestrului I 2008 în sumă de 50.820 RON, rezultată ca fiind declarată de operatorul intracomunitar G. (cod TVA FR x) și nedeclarată de SC A. SRL;

- o diferență negativă aferentă trimestrului I 2008 în sumă de 121.365 RON, rezultată ca fiind declarată de operatorul intracomunitar H. Italia (cod TVA x) și nedeclarată de SC A. SRL;

- o diferență negativă aferentă perioadei noiembrie 2011 - decembrie 2011 în sumă totală de 377.736 RON, rezultată ca fiind declarată de operatorul intracomunitar I. (cod TVA x) și nedeclarată de SC A. SRL

În fond aspectul în analiză este acela că sumele facturate de parteneri intracomunitari către reclamanta au fost recepționate de către E. SRL, și astfel, cum E. SRL a dispus de ele ca și un proprietar, operațiunea economică intră în sfera de aplicare a TVA.

Simplul fapt al facturării, câtă vreme nu s-a dovedit recepția mărfii, face plauzibilă susținerea reclamantei precum că mărfurile nu i-au fost destinate, iar față de cele reținute de către instanța de fond recurentele nu au făcut nimic pentru a răsturna această concluzie deși sarcina probei le revenea.

În concluzie, în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. acesta urmează a respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva Sentinței civilă nr. 33 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2019.

GGC - LM