ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta A., în nume personal și în calitate de reprezentant al reclamantei SC B. SRL, a declarat recurs împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 și a Deciziei nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 ianuarie 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Prin recursul formulat, reclamantele au invocat, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

După expunerea situației de fapt, reclamantele au susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor juridice.

În opinia recurentelor, judecata dosarului s-a realizat cu încălcarea dreptului acestora la apărare și egalitate de șanse în fața legii, ambele instanțe favorizând pârâții, dovada acestei susțineri constând în faptul că instanța nu a stabilit situația reală de fapt.

De asemenea, recurentele au mai susținut că instanța de apel, fără să cerceteze probele, a reținut doar faptul că la data de 01.08.2015 contractul a încetat, însă nu a analizat obligațiile spitalului impuse de legiuitor de a organiza licitația ori de a le despăgubi cu valoarea patrimonială a investiției.

Totodată, recurentele au afirmat că hotărârea instanței de fond, precum și cea pronunțată de instanța de apel sunt nule de drept, întrucât "nu au la bază adevărul stabilit prin probe".

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 martie 2019, intimatul Consiliul local al municipiului Târgoviște a invocat, în principal, excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este legal timbrat, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra asupra admisibilității în principiu a recursului și a încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., reținându-se că intimatul Consiliul local al municipiului Târgoviște a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului invocată de intimatul Consiliul local al municipiului Târgoviște, prin întâmpinare, și reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, instanța de apel a amânat pronunțarea cauzei, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, iar prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 02 iulie 2018 și a Sentinței civile nr. 1146 din data de 26 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de ANAF Dâmbovița, Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, Consiliul Local al Municipiului Târgoviște și Unitatea Administrativ-Teritorială Târgoviște, prin Primar, instanța reținând că, în mod corect, tribunalul a constat că nu există dovada săvârșirii de către vreunul dintre intimații-pârâți de activități prin care să fi fost încălcate prevederi legale ori a existenței unor fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de către pârâți, situație în care, corect, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanta A..

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante au indicat formal motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., întrucât, prin cererea de recurs, nu au arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale încheierii din data de 22 noiembrie 2018 și ale Deciziei nr. 2983 din 06 decembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Raportat la susținerile din memoriul de recurs cu privire la pierderea locului de muncă al angajaților, ultima sursă de existență a familiilor acestora, fiindu-le grav afectate, demnitatea, dreptul la muncă, patrimoniu și un trai decent, Înalta Curte constată că aceste critici ale recurentelor nu vizează argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a apelului, ca nefondat, ci reprezintă o reluare a susținerilor privind fondul cauzei, cu trimitere la materialul probatoriu din care susțin că reiese că au existat numeroase cereri adresate spitalului pentru întocmirea documentației și organizarea licitației, la care reclamanta a dorit să participe, cereri cărora spitalul a refuzat să le dea curs.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea, de către instanța de apel, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că recurentele nu au indicat normele de procedură pretins încălcate și nici nu au adus argumente în susținerea acestei critici, care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă.

De asemenea, nici în susținerea criticii că hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor juridice, recurentele nu au dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuție modul în care instanța de apel a interpretat sau aplicat normele legale aplicabile în cauză și nici nu au arătat care sunt motivele contractorii din cuprinsul hotărârii atacate.

În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Referitor la critica recurentelor că instanța de apel, fără a cerceta probele, a reținut că, la data de 01 august 2015, contractul a încetat, Înalta Curte reține că recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel și au dedus judecății aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului și de evaluare a acestuia de către instanța de apel, aspecte care constituie motive de netemeinicie ale hotărârii recurate, care nu pot fi supuse cenzurii în calea extraordinară de atac a recursului.

Astfel, recurentele au nesocotit reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susținute reclamantele A. și SC B. SRL, prin reprezentant A., nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de acestea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 și a Deciziei civile nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. și SC B. SRL, prin reprezentant A., împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 și a Deciziei civile nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - GV