ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 7 martie 2018, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâții B. și SAL-FIN, a solicitat anularea hotărârii SAL-FIN nr. 1 din data de 22 februarie 2018, privind Cererea nr. x ce a fost pronunțată de Comisia de conciliere constituită la nivelul SAL-FIN, pentru soluționarea alternativă a litigiului dintre consumatorul B. și profesionistul A., litigiu în care reclamanta a fost obligată să plătească suma de 10.900 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente Dosarului de daună nr. x.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 96 C. proc. civ., O.G. nr. 38/2015, Legea nr. 455/2001, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 54/2016, Norma ASF nr. 23/2014.

Prin Sentința civilă nr. 3146 din 29 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivarea soluției pronunțate instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (10) din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorității de Supraveghere Financiară privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternative a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanța de judecată competentă.

În aceste condiții, în lipsa unei norme speciale de competență care să aloce soluționarea acestui litigiu în competența instanțelor de contencios administrativ, reținând că hotărârea Comisiei de conciliere nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ-jurisdicțional în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că raportul juridic soluționat prin hotărârea atacată are ca părți un consumator și un profesionist, Curtea a constatat că aparține instanței de drept comun competența de soluționare a cauzei, instanța competentă material urmând a fi determinată potrivit criteriului valoric.

Astfel, având în vedere cuantumul sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere în cadrul dosarului de daună, respectiv 10.900 RON, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slobozia a pronunțat Sentința nr. 747 din 29 martie 2019 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă vizează anularea unei hotărâri emisă de o structură din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, respectiv SAL-FIN - autoritate publică de nivel central, iar hotărârea pronunțată de această autoritate are caracterul unui act administrativ, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel București.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 1 din 22 februarie 2018 pronunțată de SAL-FIN în soluționarea unui litigiu dintre reclamanta A. SA și pârâta B.

Înalta Curte reține că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, și nu se identifică cu sintagma "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice" în înțelesul acestui act normativ.

Hotărârea ce face obiectul litigiului dedus judecății a fost pronunțată în Dosarul SAL-FIN nr. x, privind diferendul dintre reclamantă și pârâta B., în temeiul dispozițiilor Regulamentului Autorității de Supraveghere Financiară nr. 4/2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN).

Potrivit art. 1 din Regulamentul Autorității de Supraveghere Financiară nr. 4/2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), această Entitate de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înființată în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară și este constituită în baza Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, oferind posibilitatea soluționării unui litigiu printr-o procedură ASAL, ce funcționează exclusiv în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară.

Potrivit art. 9 alin. (10) din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorității de Supraveghere Financiară privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternative a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanța de judecată competentă.

Având în vedere considerentele expuse, în lipsa unei norme speciale de competență care să atribuie soluționarea acestui tip de litigiu în competența instanțelor de contencios administrativ, reținând că hotărârea a cărei anulare se solicită nu are natura unui act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.