ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională Poșta Română S.A. a solicitat constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar; anularea Dispoziției nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, eliberate de pârâtă; exonerarea de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa clădire, și a sumei de 4384 RON, constând în accesorii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. fisc.

II. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea nr. 38 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a disjuns primul capăt de cerere vizând inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, a dispus înregistrarea unui dosar separat, având ca obiect acest capăt de cerere și a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

A reținut competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a înștiințării de plată, eliberate de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, precum și exonerarea reclamantei de la plata taxei pe clădire și a accesoriilor, potrivit deciziei de impunere contestate.

A admis excepția conexității.

A dispus conexarea Dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bacău la Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere vizând constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 260 C. proc. fisc. , (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile; (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege; (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

De asemenea, a reținut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei rază teritorială se află organul fiscal care efectuează executarea silită și împotriva căruia s-a formulat contestația la executare (art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

Reținând că reclamanta a solicitat să se constate inopozabilitatea deciziei de impunere și a înștiințării de plată, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că acest capăt de cerere se circumscrie unei contestații la executare silite, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, printr-un petit distinct, s-a cerut și anularea dispoziției prin care a fost soluționată, pe cale administrativă, contestația împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018.

Considerând că, din punct de vedere material, este de competența judecătoriei soluționarea contestațiilor la executare silită, iar pe de altă parte că, din punct de vedere teritorial, acestea sunt în competența judecătoriei de la sediul social al reclamantei, care, în speță, se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București, a stabilit că această instanță este competentă material să judece acest capăt de cerere.

Cu privire la excepția conexității, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a reținut competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea Dispoziției nr. 208/2018, precum și a capătului de cerere vizând anularea înștiințării de plată și a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018, reținând că pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 144/19.09.2018, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti aceleași taxe aferente clădirii.

În aplicarea prevederilor art. 138 C. proc. civ., constatând că pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect anularea unei alte dispoziții privind stabilirea taxei pe clădire, în vederea asigurării unei soluționări unitare a contestației, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018 al aceleiași instanțe.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București

Prin Sentința nr. 6314 din 19 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București, analizând cererea de chemare în judecată, a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 260 C. proc. fisc. , în baza cărora să fie atrasă competența acestei instanțe, în calitate de instanță de executare, întrucât reclamanta nu a formulat contestație la executare împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar.

Astfel, a reținut că reclamanta a solicitat să se constate o anumită situație juridică, care prezintă relevanță din perspectiva solicitării principale conținute de cererea formulată, respectiv cea privind anularea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, prin prisma termenului de formulare a contestației, potrivit art. 281 C. proc. fisc. , menționate la pct. 3 din acțiunea civilă.

Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că Decizia de impunere nr. x/11.10.2018 și Înștiințarea de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, nu reprezintă acte de executare, astfel încât să se poată considera că reclamanta a formulat împotriva acestora contestație la executare, în condițiile prevăzute de art. 260 C. proc. fisc.

Ca atare, a apreciat că solicitarea reclamantei privind constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, nu constituie un veritabil capăt de cerere, ci reprezintă o chestiune prealabilă, indisolubil legată de petitul având ca obiect exonerarea sa de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa clădire, și a sumei de 4.384 RON, constând în accesorii. Astfel, a considerat că îi revine Tribunalului Bacău competența soluționare, fiind incidente prevederile art. 124 C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că, în situația în care capătul de cerere ce face obiectul prezentului dosar va fi privit ca o acțiune în constatare, competența materială de soluționare revine Tribunalului Bacău, potrivit dispozițiilor art. 95 coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională Poșta Română S.A. a solicitat să se constate inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar; anularea Dispoziției nr. 208/2018, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, eliberate de Comuna Mărgineni, prin primar; exonerarea sa de la plata sumei de 11.338 RON, reprezentând taxa pe clădire, și a sumei de 4.384 RON, constând în accesorii.

Prin Încheierea nr. 38 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect inopozabilitatea Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de pârâta Comuna Mărgineni, prin primar, dispunând înregistrarea unui dosar distinct, cu acest obiect, și declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Astfel, se constată că obiectul prezentului dosar este reprezentat de solicitarea reclamantei cu privire la constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Primarul Comunei Mărgineni, inopozabilitate ce derivă, în opinia reclamantei, din faptul că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate la domiciliul fiscal, conform dispozițiilor art. 47 C. proc. fisc.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de interpretarea diferită a instanțelor aflate în conflict, a obiectului capătului de cerere mai sus menționat, respectiv contestație la executare (conform interpretării Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal) și constatarea unei situații juridice, cu relevanță asupra solicitării principale din cererea de chemare în judecată, anume anularea Dispoziției nr. 208 din 27 noiembrie 2018, emisă de Comuna Mărgineni, a Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, prin prisma termenului de formulare a contestației potrivit art. 281 C. proc. civ., menționate la pct. 3 în cerere (conform interpretării Judecătoriei Sectorului 2 București).

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în cauză, au fost invocate ca temei al cererii dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc. fisc. , potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Acest temei de drept este justificat de faptul că, prin Dispoziția nr. x din 27 noiembrie 2018, emisă de Comuna Mărgineni, prin primar, a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018, formulată în baza art. 268 și următ. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 268 din actul normativ enunțat anterior, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit prezentului titlu. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Reclamanta a ales să urmeze procedura prevăzută de Codul de procedură fiscală, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, contestație care a fost soluționată, în sensul respingerii, prin Dispoziția nr. x din 27 noiembrie 2018, a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

Ca atare, capătul principal de cerere este solicitarea de anulare a Dispoziției nr. 208 din 27 noiembrie 2018, care atrage competența de soluționare a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Unul dintre motivele/cauzele invocate pentru admiterea acestei contestații este constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Comuna Mărgineni, prin primar, ce derivă, în opinia reclamantei, din faptul că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate la domiciliul fiscal, conform dispozițiilor art. 47 C. proc. fisc.

Nu rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată că reclamanta a intenționat să formuleze contestație la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C. proc. fisc. , potrivit căruia persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Conform art. 9 C. proc. civ., ce reglementează dreptul de dispoziție al părților, procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat, (...), iar obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare, prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care l-ar putea parcurge.

În același context, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Ca atare, instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor.

Este adevărat că o derogare de la această componentă a principiului disponibilității este dreptul instanței de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, a cărei denumire a fost stabilită greșit de către părți, în temeiul art. 152 C. proc. civ.

În acest caz, instanța nu procedează la schimbarea obiectul sau a cauzei juridice a acțiunii, ci îi fixează numai denumirea procedurală legală.

Deși din modalitatea de redactare a acțiunii civile, această cerere se constituie ca o primă solicitare, în realitate vizează constatarea unei situații de fapt, respectiv că aceste înscrisuri nu au fost comunicate la domiciliul fiscal al reclamantei și, prin urmare, nu produc efectele prevăzute de lege.

Constatarea acestei situații de fapt este indisolubil legată de dezlegarea contestației împotriva actului fiscal reținută, spre competentă soluționare, de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

În raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, se constată că este de competența Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, soluționarea cererii privind constatarea inopozabilității Deciziei de impunere nr. x/11.10.2018 și a Înștiințării de plată nr. x/11.10.2018, emise de Comuna Mărgineni, prin primar.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.