ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 227/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauză disjunsă din dosarul nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A., C. și D.., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a clauzelor de la art. 12.1, 12.2, 12.4 din contractul de credit nr. x/19.11.2007; obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, prin conversia CHF în RON la data contractării creditului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 1229/2018 din 24 aprilie 2018, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A. și a fost obligat reclamantul la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 1.460,06 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1229 din 24.04.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 2299/2018 din 16 noiembrie 2018.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 octombrie 2019.

La data de 11 decembrie 2019 recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., a luat în examinare cererea formulată de recurentul-reclamant și a reținut:

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă" alin. (2) al aceluiași articol stipulează că "Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială", iar alin. (4) prevede că "Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.".

Art. 406 C. proc. civ. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Din înscrisul intitulat "declarație", depus la dosar și autentificat de Biroul Individual Notarial E. prin încheierea de autentificare nr. 7928 din 28 noiembrie 2019, rezultă că reclamantul A. a declarat că "renunță în mod expres și irevocabil la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 și nr. y/2015 aflate pe rolul Curții de Apel București…, motiv pentru care solicit instanței să ia act de această renunțare.".

Această "declarație" constituie o veritabilă cerere de renunțare la judecată a reclamantului A. privind cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 și nr. y/2015 aflate pe rolul Curții de Apel București.

Totodată, se constată că intimata-pârâtă B. S.A. prin cererea depusă la dosar și-a exprimat în mod clar acordul expres de a se lua act de cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., menționând că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de dispoziție, este neîndoielnică și neechivocă în sensul renunțării recurentului-reclamant la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, iar această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamantului A. la cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, va anula decizia civilă nr. 2299A/2018 din 16 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, precum și sentința civilă nr. 1229/2018 din 24 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A. la cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, astfel cum s-a solicitat în declarația autentificată sub nr. x din 28 noiembrie 2019 de Biroul Individual Notarial E..

Anulează decizia civilă nr. 2299A/2018 din 16 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, precum și sentința civilă nr. 1229/2018 din 24 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2020.