ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3848/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

baza Sentinței penale nr. 424/F din 25 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr.

39154/3/2005, a condamnat pe inculpatul O.H. la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), constând în dreptul de a

avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al

vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 C.

pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 16 ani

închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), constând în dreptul de a

avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al

vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus prevenția de la 6 aprilie 2005 la 2 august 2005 inclusiv.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul Q.E. la pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul

de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație

al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 C.

pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani

închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), constând în dreptul de a

avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație al

vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului,

luată prin M.A.P. nr. 146/U din 18 aprilie 2005, nepus în executare.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat inculpatul O.M. la pedeapsa de 14 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul

de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație

al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 C.

pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 31 alin.

(2) C. pen., rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, a condamnat același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 14 ani

închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul

de a avea calitatea de administrator sau membru al consiliului de administrație

al vreunei societăți comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului,

luată prin M.A.P. nr. 147/U din 18 aprilie 2005, nepus în executare la momentul

prezentei.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., au obligat inculpații O.H., Q.E. și O.M., în solidar,

la plata către partea civilă V.T.C. a sumei de 480.760 euro echivalent RON la

data plății.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., au obligat inculpații O.H., Q.E. și O.M., în solidar,

la plata către partea civilă A.L.A. Viena prin A.R. SA a sumei de 1.114.223

euro echivalent RON la data plății.

În baza art. 163 C.

proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor

mobile și imobile ale celor trei inculpați până la concurența sumei totale

stabilite cu titlul de prejudiciu.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte

10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a fost sesizată

prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. nr. 275/P/2003 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen.

s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpatului O.H. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de

art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art.

41 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 din Legea

508/2004, Q.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de

art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art.

41 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 din Legea

nr. 508/2004, și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de

art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art.

41 C. pen., și infracțiunea de participație improprie la folosire de acte false

la autoritatea vamală, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap.

la art. 178 din Legea nr. 141/1997, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., cu

referire la art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Prin actul de

inculpare, s-a dispus totodată și scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților A.K. pentru infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în

conformitate cu prev. art. 10 lit. c) C. proc. pen., M.M. pentru infracțiunile

prev. de art. 323 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) din

C. proc. pen., U.N., pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., în conformitate cu prev. art. 10 lit. d) din C. proc. pen., P.M.C. pentru

infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 178

din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în conformitate cu

prev. art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

S-a dispus

disjungerea cauzei în vederea identificării autorului necunoscut care s-a

prezentat cu datele de identificare ale lui A.K., cât și cu privire la

verificarea și cercetarea modului în care s-au încheiat actele autentice la

notariat, precum și cu privire la autorii necunoscuți care au întocmit în fals

adresele prin care A.L.A. Viena și-a dat acceptul pentru utilizarea în trafic

intern și internațional a celor 10 capete tractor I. de către SC R.C. SRL.

În esență, actul de

inculpare a reținut că în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 inculpatul

O.H., în calitate de președinte al unui grup de firme M. a inițiat și coordonat

o grupare criminală la care au aderat și cetățeni de origine arabă, inculpatul

O.M. și Q.E., cu o structură ierarhică bine definită având ca scop inducerea în

eroare a părților vătămate A.L.A. Viena, SC A.R. SA și V.T.C., în vederea

obținerii unui număr de 22 capete de tractor pe care le-a export în Siria și

Egipt unor societăți care aparțin familiei O. sau se află în cercul lor de

interese.

În scopul desfășurării

activității infracționale, grupul i-a atras pe învinuiții M.M., A.K., U.N. și

P.M.C., care au efectuat demersuri pentru achiziționarea, înmatricularea și

exportarea celor 22 capete tractor, fără ca aceștia să cunoască intenția celor

trei inculpați, care urmăreau să nu achite ratele de leasing și autovehiculele

să ajungă în Siria.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art.

345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în

condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost

administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța

fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența

faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora,

sens în care a reținut următoarele:

Inculpații s-au

sustras cercetării judecătorești.

S-a procedat la

audierea prin comisie rogatorie a martorilor G.A.K.S. și A.N.K.

S-au făcut demersuri

în scopul audierii prin comisie rogatorie a inculpatului M.M.

Prima adresă a fost

înaintată Ministerului de Justiție la data de 19 noiembrie 2007.

S-au solicitat

informații cu privire la stadiul efectuării comisiei rogatorii la fiecare din

următoarele termene de judecată fără ca Ministerul Justiției să fie în măsură

să dea un răspuns concret cu privire la rezultatul acesteia.

Întrucât nu existau

posibilități legale pentru a obliga autoritățile judiciare irakiene a răspunde

solicitărilor instanței române, tribunalul a revenit asupra acestei solicitări

la ultimul termen de judecată ca urmare a constatării imposibilității

îndeplinirii acestei activități procesuale.

Analizând materialul

probator efectuat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești,

instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2002, inculpații O.H., Q.E. și

O.M. au stabilit și pus în aplicare o metodă elaborată de obținere de foloase

ilicite cu aparență de legalitate.

În concret, persoana

care emitea dispozițiile necesare și coordona activitatea celorlalți inculpați

și persoane implicate a fost O.H., de executarea ordinelor ocupându-se în mod

direct inculpații O.M. și Q.E.

Activitatea

infracțională desfășurată de cei trei inculpați care face obiectul prezentei

cauze a avut ca scop obținerea de capete tractor în sistem leasing, ce urmau ca

în realitate să fie scoase din țară și înmatriculate pe firmele inculpatului

O.H. (sau ale celorlalți membri ai familiei acestuia) din Turcia, evident fără

a mai fi achitate ratele de leasing.

Contractele urmau a

fi încheiate prin societăți preluate în cadrul grupului condus de către

inculpatul O.H. și administrate de persoane fictive, folosindu-se datele de

stare civilă ale unor persoane de origine arabă racolate de inculpații O.M. și

Q.E. sub pretextul ajutorului dat acestora în vederea obținerii unor vize de

ședere temporară în România.

Pentru a prezenta

credibilitate, aceste firme erau prezentate ca făcând parte din grupul M.

condus de inculpatul O.H., care se folosea de renumele său în mediul de afaceri

pentru a convinge părțile vătămate să încheiere contracte de leasing.

Mai exact, inculpații

O.M. și Q.E. aveau ca sarcină atragerea unor cetățeni, cu precădere de origine

arabă, cărora li se promitea asigurarea unor locuri de muncă în România la

grupul de firme condus de O.H. Sub pretextul obținerii vizelor de ședere

temporară, cei doi inculpați foloseau documentele acestora pentru înființarea

de noi societăți comerciale în cadrul grupului, fără ca persoanele cărora li

s-au folosit documentele să cunoască faptul că au devenit asociați sau

administratori la societățile nou-înființate.

Societățile ce au

fost folosite pentru a induce în eroare părțile vătămate au fost SC C.C. SRL și

SC R.C. SRL, societăți ce fuseseră preluate de inculpatul Q.E. la indicațiile

inculpatului O.H.

Situația de fapt și

prezentarea materialului probator a evidențiat activitățile inculpaților, mai

întâi situația achiziționării în sistem leasing a 10 capete de tractor de la

A.L.A. Viena și ulterior achiziționarea a 5 și respectiv 7 capete de tractor de

la A.R. SA și V.T.C.

reținut că pentru înființarea SC R.C. SRL au fost folosite datele de stare

civilă ale numitului A.K., ce a fost adus în România de inculpații O.H. și

O.M., iar documentele sale de identitate au fost luate de cei doi inculpați sub

pretextul obținerii unei vize de ședere și folosite de cei doi inculpați pentru

înființarea SC R.C.

Societatea R.C. a

fost folosită în scopul inducerii în eroare a SC A.L.A. Viena, în modalitatea

expusă, cei trei inculpați reușind să obțină încheierea unui contract de

leasing privind 4 autotractoare I.E.S. și 6 autotractoare I.E.T. ce au fost

preluate de inculpatul O.H. și transportate în Turcia unde au fost

înmatriculate și folosite în cadrul firmelor pe care le deținea în această țară

împreună cu membrii familiei, fără a achita ratele de leasing stabilite prin

contract cu partea vătămată.

Mai exact, acest act

material s-a desfășurat în modalitatea următoare:

Martorul P.M.C. a

fost cooptat în cadrul grupului M., promițându-i-se angajarea în funcția de

director în cadrul SC R.C. SRL, promisiune făcută direct de inculpatul O.H.

Martorul a fost

împuternicit să reprezinte SC R.C. SRL în vederea negocierilor și întocmirii

documentației în vederea încheierii contractului de leasing cu partea vătămată.

Ulterior, fără a avea

cunoștință de scopul indicațiilor date lui de inculpați, a răspuns de

întocmirea formalităților vamale și de înmatricularea, parcarea și îmbarcarea

unui număr de 10 autotractoare I. și trimiterea acestora în Siria.

În același scop, a fost

cooptat în cadrul grupului și martorul U.N. Astfel cum a rezultat din

declarațiile acestui martor, acesta a fost racolat de o persoană care s-a

prezentat sub identitatea falsă de A.K. Identitatea reală a acestei persoane nu

a putut fi stabilită. Martorul a fost împuternicit prin procură specială de

către această persoană, în calitate de administrator cu puteri depline a SC

R.C. SRL.

Mai mult, printr-o

hotărâre a adunării generale a asociaților din 11 ianuarie 2002, Q.E. a devenit

asociat unic în cadrul societății, iar procura specială prin care martorul U.N.

a fost împuternicit poartă data de 8 februarie 2002, condiții în care

tribunalul a reținut că identitatea pretinsului fost administrator era fictivă,

iar scopul desemnării martorului U.N. ca administrator era acela de a evita

implicarea directă, nominală, a celor trei inculpați în aceste proceduri

comerciale.

În această calitate

martorul U.N. a însoțit pe martorul P.M.C. la negocierile cu partea vătămată și

a semnat contractul de leasing ca reprezentant al societății beneficiare.

La data de 3

decembrie 2001 SC R.C. SRL a transmis către C.R. SRL o scrisoare de intenție,

prin care și-a exprimat intenția de a achiziționa în sistem leasing 10

autotractoare marca I., societate finanțatoare fiind A.L.A. Viena.

Din partea SC R.C.

s-au prezentat inițial la negocieri martorii B.D. și L.F., care au depus

documentația.

Ulterior, societatea

a fost reprezentată de martorii B.D. și P.M.C., iar ulterior de acesta din urmă

și de martorul U.N.

Relevant în acest

sens este că atât la debutul negocierilor, cât și ulterior societatea SC R.C. a

fost prezentată ca făcând parte din grupul M. aparținând inculpatului O.H.,

reprezentanților părții vătămate consolidându-li-se convingerea că întregul

demers era inițiat la directivele exprese ale acestui inculpat.

În acest sens,

tribunalul a reținut că martorul B.D. avea calitatea reală de director la

departamentul de importuri din cadrul grupului M. și era direct subordonat

inculpatului O.M., vicepreședintele grupului.

În plus, s-au prezentat

înscrisuri din care rezulta că SC M. SRL, prin inc. O.M., închiria SC R.C. un

imobil în vederea desfășurării activităților acestei din urmă societăți.

S-a reținut că

caracterul fictiv al acestei societăți rezultă și din împrejurarea că acest

contract de închiriere era semnat din partea SC R.C. de un anume A.K. Acesta a

fost audiat relatând că semnătura nu îi aparține, nu are cunoștință de

existența acestui contract și nu cunoaște cine a semnat în locul său acest act.

II. Din declarațiile

martorilor ce au participat la aceste negocieri a rezultat că numele

inculpatului O.H. a fost vehiculat des, acesta fiind prezentat ca persoana ce a

dorit încheierea acestui contract.

În data de 7 martie

2002 a fost încheiat un contract de leasing financiar între partea civilă

A.L.A. Viena și SC R.C. SRL și în baza acestui contract au fost predate

societății beneficiare 10 autotractoare I. care au fost depozitate de martorul

U.N. în spațiul închiriat de SC M. S.R.L., unde au staționat până la data de 16

iunie 2002.

Pentru a putea

transporta cele 10 capete de tractor în Siria a fost încheiat un contract de

închiriere între SC R.C. și E.D.I. din Egipt - Contractul din 16 mai 2002,

acestea urmând a fi utilizate în trafic internațional între Egipt și Sudan

pentru transportul materialelor de construcții.

S-a încercat

exportarea capetelor de tractoare, procedându-se la îmbarcarea lor pe motonava

S.B. sub pavilion sirian. Exportul nu a mai avut loc ca urmare a avizului

negativ al Direcției Regionale Vamale Constanța, care a constatat că în

contractul inițial de leasing încheiat cu partea civilă se prevedea în mod

expres faptul că autotractoarele nu puteau fi închiriate unor terți până la

achitarea integrală decât cu acceptul firmei de leasing, iar SC R.C. nu

produsese acest accept.

Ulterior, martorul

P.M.C. a informat autoritățile vamale că a fost reziliat contractul de

închiriere cu E.D.I. și a prezentat de această dată un contract de prestări

servicii încheiat cu aceeași societate, în 20 iulie 2002, conceput de O.M. și

O.H., care prevedea ca SC R.C. SRL să efectueze transporturi internaționale pe

ruta Egipt-Siria-Turcia - Bulgaria-România în contul E.D.I.

Contractul era

valabil până la data de 1 octombrie 2002, dată la care autotractoarele urmau să

revină în România.

Autoritățile vamale

române au emis liberul de vamă după ce au solicitat lămuriri suplimentare SC

R.C. SRL. Între documentele înaintate de această societate Biroului Vamal

Constanța s-a regăsit și o adresă din partea A.L.A. Viena, prin care se

confirmă libera utilizare de către SC R.C. SRL a autotractoarelor I.

Autotractoarele au

părăsit țara cu nava A.K.F., sub pavilion sirian, la începutul lunii august

2002, cu destinația Siria, port de descărcare - Tartous.

La data de 15

noiembrie 2002, partea civilă A.L.A. Viena a sesizat organele de poliție cu

privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către reprezentanții SC

R.C. SRL.

Valoarea totală a

contractului de leasing a fost de 662.334 euro, plus o valoare reziduală de

139.398 euro. Din această sumă, s-a achitat doar un avans de 69.699 euro.

După părăsirea

teritoriului României de către cele 10 autotractoare, SC R.C. SRL nu a mai

achitat ratele contractului de leasing, iar reprezentanții părții civile nu au

mai putut contacta pe administratorul acestei societăți.

Tribunalul a reținut

că, după scoaterea din țară, autotractoarele remise de partea civilă

reprezentanților SC R.C. au fost înmatriculate la Ministerul Transportului -

Direcția de Transport a Municipiului Homs - Siria, în numele firmelor M.O.B.K.

și M.O.T., societăți aparținând inc. O.H. prin rudele sale.

Situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza declarațiilor martorilor

audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile administrate.

Audiat inițial în

calitate de învinuit, martorul P.M.C. a dat declarații extrem de detaliate cu

privire la implicarea sa în încheierea contractelor, relatând că a fost angajat

în cadrul grupului de firme M. ca urmare a unui anunț publicat într-un cotidian

național.

În mod constant,

martorul a arătat că era subordonat inculpatului O.H., directorul grupului de

firme, și primea indicații concrete de la inculpatul O.M.

Același martor a mai

arătat că, încă de la momentul angajării sale, inculpatul O.H. i-a trasat ca

sarcină prospectarea pieței în vederea achiziționării de capete de tractor.

Directivele concrete privind negocierile cu părțile civile le-a primit de la

inculpatul O.M., în condițiile în care deciziile finale erau luate de

inculpatul O.H., al cărui acord expres era necesar pentru negocierea fiecăreia

dintre clauzele contractuale. Martorul arată că tot inculpatul O.H. se ocupa în

mod direct de efectuarea plăților.

Tribunalul a reținut

din declarațiile acestui martor că, după ce a fost informat de acesta că

firmele existente din cadrul grupului nu sunt considerate de partea civilă

A.L.A. ca viabile, în zilele următoare, personal, inculpatul O.H. a înmânat

martorului actele în original ale SC R.C. SRL.

Martorul a constatat

că persoana care figura ca administrator al acestei firme - A.K. - era de fapt

angajat ca șef atelier construcții metalice.

La finalizarea

negocierilor, a solicitat inculpatului O.H. lămuriri cu privire la persoana

care va semna contractul de leasing pentru SC R.C., a doua zi inculpatul O.H. i

l-a prezentat pe martorul U.N. ca și împuternicit pentru a reprezenta această

societate.

După semnarea

contractului, martorul P.M.C. s-a ocupat de rezolvarea problemelor apărute cu

privire la acceptul Direcției Vamale Port Constanța, contractele și actele

necesare fiindu-i înmânate de inculpatul O.H.

Între actele depuse

la această autoritate de către martor - acte înmânate lui de către inculpatul

O.M. - s-a aflat o adresă apărând a fi emisă de A.L.A. Viena prin care se

atesta că SC R.C. SRL avea dreptul de liberă utilizare a autotractoarelor I. în

traficul internațional.

După demararea

cercetărilor s-a constatat, în urma verificării registrelor acestei societăți,

că A.L.A. nu a emis nicio adresă către Direcția Generală a Vămilor prin care să

se ateste că SC R.C. SRL era îndreptățită să utilizeze cele 10 tractoare I. în

traficul intern și internațional.

Atribuțiile

martorului au încetat la momentul finalizării formalităților vamale.

Conform declarațiilor

acestui martor, inculpatul O.H. a avut o reacție foarte tăioasă în momentul în

care l-a informat că reprezentanții C.R. SA i-au solicitat lămuriri în legătură

cu plata ratei de leasing, inculpatul interzicându-i să mai ia legătura cu

reprezentanții C.R. și obligându-l să predea cartela telefonică imediat

inculpatului O.M. pentru a nu putea fi contactat de reprezentanții C.R. sau

A.L.A. Inculpatul O.H. a avut aceeași poziție și după ce martorul l-a informat

că a fost chestionat de organele de poliție interzicându-i acestuia să declare

orice cu privire la acest contract. La rândul său, inculpatul O.M. l-a șicanat

pe martor reproșându-i diverse aspecte legate de activitatea sa, și oprindu-i

salariul, profitând și de împrejurarea că martorul acceptase să lucreze în

lipsa unui contract de muncă înregistrat (la solicitările inculpatului O.H.

care nu dorea să achite impozite suplimentare).

Martorul a sistat

contactele cu cei doi inculpați după audierea sa de organele de poliție.

Tribunalul a reținut

- din declarațiile martorului U.N., că acesta a fost racolat de către o

persoană care s-a prezentat sub identitatea de A.K. și sub promisiunea

angajării sale în cadrul SC R.C., despre care știa că face parte din grupul de

firme M. al inculpatului O.H. A fost de acord să participe la încheierea unui

contract de leasing ca împuternicit în locul numitului A.K. În aceste împrejurări

l-a cunoscut direct și pe inculpatul O.M., căruia i-a și solicitat lămuriri în

legătură cu promisiunea de angajare făcută de pretinsul A.K., fiind însă amânat

sub diverse pretexte.

I s-a prezentat

acestui martor fotografia persoanei care are în mod real identitatea de A.K.,

martorul nerecunoscând această persoană ca fiind cel care l-a racolat.

Această împrejurare a

fost confirmată și de martorul A.K., care a declarat că, în cursul anului 1997

a fost convins de inculpatul O.H. - angajatorul său - să vină în România și să

lucreze în cadrul grupului de firme M., unde urma să realizeze construcții

metalice, obținerea pașaportului fiindu-i facilitată de inculpatul O.M.

Din declarațiile

acestui martor, tribunalul a reținut că, în scopul facilitării obținerii vizei

permanente de ședere în România, în temeiul unui contract de muncă, i-a remis

inculpatului O.H. pașaportul, acest act rămânând în posesia inculpatului timp

de o lună.

Ulterior, martorul a

aflat de la un alt angajat al firmei că motivul pentru care i s-a acordat viză

a fost faptul că pe numele său s-a înființat o firmă, aspect pe care martorul i

l-a reproșat inculpatului O.H., care i-a replicat că în România "lucrurile

se întâmplă după cum dorește el" și i-a cerut expres să nu se implice în

afacerile firmei.

Relevante au fost

apreciate și declarațiile martorului S.G. care a relatat că a venit în România

la solicitarea inculpatului O.M., sub pretextul de a lucra ca și contabil la o

firmă din cadrul grupului inculpatului O.H. Sub pretextul de a i se facilita

obținerea vizei permanente de ședere în România, martorul a dat inculpatului

O.M. actele sale de identitate. La un moment dat martorului i s-a solicitat,

din partea aceluiași inculpat, să semneze două acte, fără a cunoaște conținutul

acestuia. Datele de identificare ale martorului au fost utilizate pentru

preluarea societății SC R.C. SRL - atât numele, cât și semnătura acestui martor

se regăsesc pe hotărârea adunării generale a asociaților din 11 februarie 2001,

prin care administrator al societății era desemnat inculpatul Q.E. Martorul

precizează că nu a semnat niciodată astfel de documente.

Declarații similare a

dat și martorul N.E., care a fost adus în România în aceleași condiții și tot

sub pretextul obținerii unei vize permanente a dat actele sale inculpatului

O.M., ulterior datele de stare civilă și numele martorului fiind folosite

pentru preluarea SC R.C. SRL - martorul figurează ca asociat în această

societate fără a avea cunoștință și fără a semna vreun act legat de această

firmă.

Inculpatul O.H. a

declarat cu ocazia audierii în faza urmăririi penale că nu cunoaște niciun

aspect cu privire la activitățile firmelor SC R.C. și SC C.C. și nici despre

încheierea contractelor de leasing.

Apărările

inculpatului au fost infirmate însă de întreg materialul probator administrat

în cauză, și în special declarațiile martorilor ce au fost expuse mai sus.

Atât declarațiile

martorilor indicați mai sus, cât și a martorilor ce au participat la încheierea

primului contract de leasing cu A.L.A. Viena privind 10 capete de tractor,

respectiv N.E.M., A.G.B., din cadrul SC C.R. SRL, A.G., acești martori

declarând că, la negocierea contractului de leasing cu SC R.C., persoanele

prezente din partea acestei societăți l-au indicat pe O.H. ca persoana care

direcționa explicit negocierile pentru SC R.C. în calitate de director al

grupului M., din care făcea parte această societate.

Martorul A.G.B. a

indicat în declarațiile date la urmărire penală că în momentul în care a

încercat să ia legătura cu persoanele cu care negociase în mod direct, U.N. și

P.M.C., întrucât constatase neplata ratei de leasing, a fost informat de

aceștia că au încetat orice colaborare cu grupul M., ulterior nemairăspunzând

nici la telefon.

În același sens au

fost și declarațiile martorilor G.R. și B.D., care au declarat că încheierea

contractului de leasing pentru cele 10 capete de tractor cu A.L.A. Viena a fost

direcționată de inculpatul O.H., prin intermediul inculpatului O.M., care dădea

efectiv indicațiile primite de la acesta.

Destinația finală a

tractoarelor achiziționate de la A.L.A. Viena, așa cum a fost reținută în actul

de sesizare, a fost confirmată de înscrisurile puse de la dispoziție de

martorul A.K., înscrisuri din care rezultă că acestea au fost înmatriculate la

Ministerul Transporturilor - Direcția de Transport a Mun. Homs - Siria pe

numele societății M.O.T., aparținând membrilor familiei inculpatului O.H.

Implicarea

inculpatului O.M. a rezultat din materialul probator expus anterior, toate

persoanele audiate prezentându-l ca fiind persoana ce a coordonat încheierea

contractului de leasing în numele inculpatului O.H. Relațiile de rudenie dintre

cei doi sunt un indiciu în plus de coeziunea rezoluției infracționale.

La rândul său,

inculpatul Q.E. a fost inclus de ceilalți doi coinculpați și a participat la

punerea în aplicare a rezoluției infracționale, participația acestuia rezultând

din contribuția inculpatului la preluarea SC R.C. SRL, această preluare

făcându-se la indicațiile inculpatului O.H.

Tribunalul a reținut

că acest inculpat a fost administrator al SC R.C. SRL, astfel cum rezultă din

hotărârea adunării generale a asociaților din 11 ianuarie 2002, prin care Q.E.

a devenit asociat unic în cadrul acestei societăți, iar procura specială dată

ulterior martorului U.N. de către pretinsul A.K. probează faptul că intenția

celor trei inculpați era ca nici inculpatul Q.E. să nu aibă contact direct cu

reprezentanții părților vătămate și să nu aibă o implicare oficială, vizibilă,

în încheierea contractelor de leasing.

Activitatea

infracțională a inculpatului în demersurile făcute pentru inducerea în eroare a

A.R. SRL și V.T.C. au relevat reaua-credință a acestui inculpat și împrejurarea

că era la curent cu scopurile ilicite ale inculpaților O.H. și O.M.

perioadă și într-o manieră similară au fost induși în eroare reprezentanții

părților civile A.R. SA și SC V.T.C., obținându-se în aceeași modalitate un

număr de 5 capete tractor marca I. și respectiv un număr de 7 capete tractor

marca V., ce au fost însușite de cei trei inculpați și înmatriculate pe

societățile din Siria ale inculpatului O.H., fără a se mai achita părților

civile ratele de leasing.

La data de 10 mai

2002, partea civilă A.L.A. SA a încheiat cu SC C.C. SRL, reprezentată de

inculpatul Q.E., și care făcea parte din grupului M., condus de inculpatul

O.H., un contract de leasing privind 5 autovehicule marca I., valoarea totală

fiind de 382.190 euro.

La data de 20

septembrie 2002, între SC C.C. SRL și D.C.F.I.A.E., Cairo, Egipt, s-a încheiat

un contract de prestări servicii prin care autocamioanele achiziționate de SC

C.C. SRL în sistem leasing urmau să efectueze transporturi internaționale de

produse congelate pe ruta Egipt - România. La încheierea contractelor au

participat inculpații Q.E. și M.M. În baza acestui contract cele 5 camioane

marca I. au fost îmbarcate din Portul Constanța pe motonava L. sub pavilion

Siria având destinația Egipt la data de 17 octombrie 2002, părăsind România la

data de 18 octombrie 2002.

Primul termen scadent

al ratei de leasing a fost stabilit pentru data de 23 noiembrie 2002, dată la

care societatea beneficiară nu a achitat rata de leasing.

Cele 5 capete tractor

au fost livrate în Siria proprietarilor firmelor M.O.C. și Z.T.F.C., firmele de

transport aparținând rudelor inculpatului O.H.

SC C.C. SRL a

achiziționat și un număr de 7 capete tractor V. în sistem leasing de la V.T.C.,

încheindu-se în acest sens contractul de leasing din data de 7 mai 2002.

Valoarea contractului

era de 1.529.239 euro, și avea ca obiect achiziționarea unui număr de 15 unități

capete-tractor marca V., din care au fost livrate beneficiarului un număr de 7

tractoare la data de 14 iunie 2003, pentru care s-a achitat un avans inițial,

urmând ca restul tractoarelor să fie livrate după plata primei rate de leasing.

Și cele 7 capete de

tractor marca V. livrate au făcut obiectul contractului de prestări servicii cu

D.C.F.I.A.E., Cairo, Egipt, și au fost scoase din România cu aceeași navă și la

aceeași dată.

Și acestea au fost

livrate proprietarilor firmelor M.O.C. și Z.T.F.C., firme de transport

aparținând rudelor inculpatului O.H., fără ca părții civile V.T.C. să îi fie

achitată vreo rată de leasing.

Tribunalul a reținut

această situație de fapt, ca urmare a analizei mijloacelor probatorii expuse

mai jos.

Declarațiile

martorului P.M.C. date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza

cercetării judecătorești, în care a declarat că știa că societatea SC C.C. era

administrată de martorul M.M., apropiat al inculpatului O.H., și această firmă

făcea parte tot din grupul de firme M. Martorul s-a ocupat de înmatricularea

celor 12 capete de tractor achiziționate în sistem leasing prin această

societate la indicația directă a inculpatului O.M. Relevant este și faptul că

acest inculpat i-a solicitat martorului să urgenteze înmatricularea autotractoarelor

întrucât martorul M.M. ar fi condiționat restituirea unei sume de 20.000 dolari

SUA de înmatricularea tractoarelor.

Reaua-credință a

inculpaților a fost confirmată și de comportamentul SC C.C. SRL după obținerea

fizică a capetelor de tractor. Martorul A.B.A., la data faptei angajat al SC

V.T.C., având ca atribuții urmărirea executării contractelor de leasing, a

relatat în declarațiile date în cele două faze procesuale că la momentul la

care a constatat că SC C.C. SRL nu a achitat prima rată de leasing a procedat

la notificarea societății, executorul judecătoresc comunicând că la adresa

indicată nu locuiește nimeni. Martorul nu a putut contacta reprezentanții

firmei debitoare.

Martorul T.M., audiat

în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, administrator al SC

A.S. și care s-a ocupat de transportarea celor 12 capete tractor, a confirmat

faptul că de realizarea efectivă a formalităților vamale s-a ocupat inculpatul

Q.E., acesta fiind persoana care l-a contactat direct și i-a transmis actele în

vederea transportului.

Inculpatul Q.E. era

administratorul SC C.C. SRL, această calitate a inculpatului fiind confirmată

de martorii B.S. și C.M.A., angajați în cadrul grupului de firme M.

Martorul R.I.I. a

confirmat că la negocierile cu V.T.C. au participat pentru C.C. SRL inculpatul

Q.E. și martorul M.M., martorul relatând că a fost surprins de faptul că cei

doi nu au negociat condițiile contractului, ci au acceptat condițiile standard.

De asemenea, se cunoștea faptul că SC C.C. face parte din grupul de firme M.

Relevante în acest

sens au fost și declarațiile martorului L.A., care a relatat că a dat aviz

negativ încheierii contractului de leasing de către V.T.C. cu SC C.C. SRL

întrucât cunoștea faptul că grupul de firme M. era implicat în afaceri

dubioase, cunoscându-se în mediul de afaceri că inculpatul O.H. face afaceri la

limita legii și nu își onorează obligațiile, în plus dosarul de creditare al SC

C.C. era atât de bine întocmit încât trezea suspiciuni.

Din declarațiile

celor doi martori tribunalul a reținut că inculpații au prezentat voit condiții

atât de favorabile - practic de nerefuzat - partenerului încât să obțină facil

încheierea contractului de leasing. Acceptarea unor termeni contractuali ce ar

fi fost oneroși pentru beneficiar relevă intenția inculpaților de a nu-și

respecta obligațiile contractuale.

Declarațiile

martorului M.M. date în cursul urmăririi penale sunt în același sens și

confirmă acuzațiile aduse inculpaților prin actul de sesizare. Martorul a

declarat că inculpații O.H. și O.M. i-au solicitat să asigure traducerea în

cadrul negocierilor ce vor fi purtate de inculpatul Q.E. cu reprezentanții

V.T.C. Martorul urma să primească sume de 50 sau 100 dolari SUA lunar pentru

fiecare cap de tractor. Martorul a declarat că după finalizarea negocierilor a

cerut inculpatului O.H. aceste sume, însă i s-a răspuns că tractoarele au fost

furate de către egipteni, ulterior martorul aflând că fuseseră înmatriculate pe

firmele din Siria ale acestui inculpat.

Destinația efectivă a

capetelor de tractor obținute în această modalitate rezultă din relațiile

furnizate de Interpol Damasc - Siria cu Adresa din 4 august 2003, capetele de

tractor fiind livrate în Siria proprietarilor M.O.C. și Z.T.F.C., ambele fiind

firme de transport și aparținând rudelor inc. O.H.

S-a reținut că

implicarea directă a inculpaților O.H., O.M. și Q.E. rezultă din modalitatea în

care a fost pusă la punct și realizată efectiv rezoluția infracțională,

negocierea și încheierea acestor contracte de leasing având loc în aceeași

perioadă cu obținerea celor 10 capete de tractor de la A.L.A. Viena, în

modalitatea în care a fost expusă la punctul 1.

Sub aspectul

încadrării juridice, faptele inculpatului O.H. - de a se asocia cu ceilalți doi

coinculpați în vederea inducerii în eroare a părților vătămate SC A.L.A. Viena

și SC V.T.C. SA, în scopul obținerii pe nedrept a 10 capete de tractor - prin

încheierea unui contract de leasing de către SC R.C. SRL și 12 capete de

tractor prin încheierea unui contract de leasing de către SC C.C. - întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a

mai arătat că reținerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. este justificată de

unicitatea rezoluției infracționale, relevată de modalitatea similară în care

au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă scursă între actele

materiale, similaritatea foloaselor necuvenite ce s-au urmărit a se obține.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste infracțiuni,

tribunalul a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările

concrete ale comiterii faptelor, modalitatea extrem de elaborată în care a fost

conceput planul infracțional, varietatea metodelor adoptate pentru a evita o

ulterioară tragere la răspundere penală (cooptarea unor cetățeni turci în

grupul de firme condus de inculpat și folosirea actelor de identitate ale

acestora în scopul falsificării actelor privitoare la societățile utilizate în

scopul inducerii în eroare a părților civile, folosirea unor persoane -

martorii P.M.C., U.N. - pentru a evita implicarea directă în relațiile cu

părțile civile), valoarea extrem de mare a prejudiciului produs, cât și

împrejurarea că nu a fost recuperat nici în prezent.

De asemenea, s-a avut

în vedere poziția procesuală constant nesinceră a inculpatului, împrejurarea că

a încercat să tergiverseze prin orice modalități efectuarea cercetării

judecătorești, iar ulterior s-a sustras cercetării judecătorești, poziție

procesuală ce de altfel reprezintă expresia constantă a concepției inculpatului

cu privire la relevanța eforturilor organelor judiciare române - concepție

conform căreia în România "lucrurile" decurg conform voinței

inculpatului - și care rezultă din declarațiile martorilor - angajați în cadrul

grupului de firme al inculpatului.

Față de toate aceste

împrejurări, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse mai ferme, pentru

a da expresie atât scopului de exemplaritate, cât și scopului reeducativ, fiind

evident că numai executarea unei perioade mai îndelungate în regim de detenție

- cu posibilitatea urmării mai temeinice a programelor de reeducare organizate

în cadrul sistemului penitenciar român - ar putea contura inculpatului o

imagine corectă cu privire la gravitatea și semnificația legală a

comportamentului său ilicit și totodată ar înlătura o concepție neinspirată cu

privire la presupusul beneficiu al unei impunități de facto în fața

autorităților judiciare române.

S-a apreciat că

gravitatea faptelor impune și interzicerea dreptului de vot, îndeosebi

atitudinea constată a inculpatului vizavi de autoritățile statale române

relevând dincolo de dubiu că posibilitatea ca acesta să se exprime în privința

unor probleme esențiale pentru societatea română ar avea doar caracter nefast.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea și

profitând de atribuțiile deținute în calitate de administrator al unor

societăți comerciale impune și interzicerea dreptului de a avea calitatea de

administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți

comerciale.

S-a constatat că

inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 6 aprilie 2005, când s-a

dispus reținerea inculpatului O.H. pe 24 de ore, până la data de 2 august 2005,

dată la care a fost admis recursul inculpatului împotriva Încheierii din data

de 11 iulie 2005, dată de Tribunalul București, prin care se dispusese

prelungirea măsurii arestării preventive.

S-a mai arătat că

fapta inculpatului Q.E. - care în perioada septembrie 2001 - octombrie 2002 s-a

asociat cu inculpații O.H. și O.M. în scopul inducerii în eroare a părților civile

SC A.L.A. Viena și SC V.T.C. SA în scopul obținerii pe nedrept a 10 capete de

tractor - prin încheierea unui contract de leasing de către SC R.C. SRL și 12

capete de tractor prin încheierea unui contract de leasing de către SC C.C. -

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

sunt atrase de unicitatea rezoluției infracționale, relevată de modalitatea

similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate, perioada scurtă

scursă între actele materiale, similaritatea foloaselor necuvenite ce s-au

urmărit a se obține.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste infracțiuni,

tribunalul a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen. și a observat modalitatea și împrejurările concrete de comitere a

faptelor, caracterul extrem de elaborat al planului infracțional, valoarea

prejudiciului produs, împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale

și cercetării judecătorești, față de acesta emițându-se mandat de arestare

preventivă în lipsă la data de 18 aprilie 2005 (prin Încheierea dată de

Tribunalului București, secția a II-a penală, emisă în Dosarul nr. 2440/2005),

mandat ce nu a fost pus în executare nici în prezent, condiții în care

apreciază că scopurile de exemplaritate și reeducativ nu vor putea fi atinse

decât prin aplicarea unor pedepse mai ferme.

S-a arătat că se

impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) - constând în dreptul de a avea calitatea de

administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți

comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale aplicate pentru

infracțiunea de înșelăciune. Rațiunile acestei măsuri fiind identice ca și în

cazul inculpatului O.H., având în vedere și poziția procesuală a inculpatului,

care s-a sustras procesului penal, dar și Decizia nr. XXIV/2007, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în soluționarea recursului

în interesul legii, prin care s-a stabilit că pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi se aplică în condițiile art. 65 C. pen. și

inculpaților cetățeni străini.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

inculpatului, luată prin M.A.P. nr. 146/U din 18 aprilie 2005, nepus în

executare la momentul prezentei.

S-a concluzionat că

faptele inculpatului O.M. - care în perioada septembrie 2001 -octombrie 2002

s-a asociat cu inculpații O.H. și Q.E. în scopul inducerii în eroare a părților

civile SC A.L.A. Viena și SC V.T.C. SA în scopul obținerii pe nedrept a 10

capete de tractor - prin încheierea unui contract de leasing de către SC R.C.

SRL și 12 capete de tractor prin încheierea unui contract de leasing de către

SC C.C. - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de asociere în

vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. și înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea acestor din urmă

dispoziții fiind atrasă de unicitatea rezoluției infracționale, relevată de

modalitatea similară în care au fost induse în eroare părțile vătămate,

perioada scurtă scursă între actele materiale, similaritatea foloaselor

necuvenite ce s-au urmărit a se obține.

Fapta inculpatului de

a-l determina pe martorul P.M.C. să folosească, fără vinovăție, acte false -

respectiv adresă pretinsă provenind din partea A.L.A. prin care se menționa că

SC R.C. avea drept de liberă utilizare în traficul internațional a celor 10

capete tractoare I. - la Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională

Vamală Interjudețeană București întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de participație improprie la folosire de acte false la autoritatea

vamală. Deși la momentul sesizării instanței fapta era prevăzută de art. 178

din Legea nr. 141/1997, având în vedere că modificările legislative intervenite

prin adoptarea Codului vamal prin Legea nr. 86/2006 nu au modificat nici

condițiile de incriminare și nici limitele de pedeapsă, tribunalul a avut în

vedere noul text de lege ce reproduce identic infracțiunea incriminată inițial

prin textul de lege menționat mai sus. Pentru această faptă tribunalul reținând

- în drept - dispozițiile art. 273 din Legea nr. 86/2006, fapta inculpatului

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 31 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru aceste trei infracțiuni,

tribunalul a avut în vedere în condițiile art. 72 C. pen., ca și în cazurile

precedente, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor,

valoarea totală extrem de ridicată a prejudiciului cauzat, împrejurarea că nu a

fost recuperat, nici parțial, faptul că acest inculpat s-a sustras urmăririi

penale și cercetării judecătorești fiind emis mandatul de arestare preventivă

în lipsă prin Încheierea Tribunalului București, secția a II-a penală, din 18

aprilie 2005 (Dos. nr. 2440/2005), dar și împrejurarea că acest inculpat a

acționat la ordinele directe ale inculpatului O.H. și nu ar fi desfășurat

activitatea infracțională în lipsa inițiativei acestui inculpat, pentru aceste

considerente aplicând pedepse mai ferme pentru infracțiunile săvârșite,

operațiune juridică necesară pentru a da relevanță scopurilor de exemplaritate

și reeducativ al pedepselor. Față de ultimul argument, ca și în cazul

inculpatului Q.E., cuantumul acestora vor fi mai reduse decât cele aplicate

inculpatului O.H.

Și acestui inculpat i

s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., constând în dreptul de a avea calitatea de

administrator sau membru al consiliului de administrație al vreunei societăți

comerciale, pe 10 ani după executarea pedepsei principale, având în vedere

aceleași rațiuni referitoare la gravitatea faptelor, poziția procesuală și

natura funcției de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea faptelor, cât

și Decizia nr. XXIV/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secțiile unite, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a

stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică în

condițiile art. 65 C. pen. și inculpaților cetățeni străini.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, luată prin M.A.P. nr. 147/U din 18 aprilie 2005, nepus în

executare la momentul prezentei.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, tribunalul a constatat că partea civilă A.L.A. Viena reprezentată

de A.R. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: suma de 732.033 euro,

reprezentând valoarea contractului și valoarea reziduală stabilite prin

contractul de leasing încheiat în data de 7 martie 2002 cu SC R.C. SRL.

Valoarea prejudiciului se compune din suma de 662.334 euro, valoarea totală a 4

tractoare I.E.S. și 6 tractoare I.E.T., valoarea reziduală de 139.398 euro,

sume din care se scade suma de 69.699 euro achitată de SC R.C. SRL la momentul

încheierii contractului.

Aceeași parte civilă

a solicitat suma de 382.190 euro, reprezentând valoarea contractului de leasing

încheiat cu SC C.C. SRL în data de 10 mai 2002, având ca obiect 5 autovehicule

marca I. model S.

Partea civilă V.T.C.

s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale și a precizat cuantumul

prejudiciului prin cererea din 21 ianuarie 2008 la suma de 480.760 euro,

reprezentând valoarea contractului încheiat cu SC C.C. la data de 7 mai 2002.

S-a concluzionat - pe

latură civilă - că pretențiile sunt justificate, valorile solicitate reieșind

din copiile contractelor de leasing încheiate cu cele două societăți și depuse

la momentul formulării plângerilor penale.

Pe cale de

consecință, au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă

V.T.C. a sumei de 480.760 euro, echivalent RON la data plății, și la plata

către partea civilă A.L.A. Viena prin A.R. S.A. a sumei de 1.114.223 euro,

echivalent RON la data plății.

În temeiul art. 163

C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor

mobile și imobile ale celor trei inculpați până la concurența sumei totale

stabilite cu titlul de prejudiciul.

sentințe au declarat apeluri în termen legal inculpații O.H. și O.M., aducând

critici de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul O.H. a

criticat în principal greșita condamnare a inculpatului, în condițiile în care

instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără ca procedura de citare

să fi fost legal îndeplinită, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la

Tribunalul București;

În subsidiar a

solicitat rejudecarea cauzei și în baza probelor administrate - din care nu

rezultă vinovăția inculpatului, să se dispună achitarea lui, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

Într-un al doilea

subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, potrivit art. 72, 52 C.

pen.

Inculpatul O.M. a

criticat sentința cu privire la greșita soluționare a cauzei și condamnare a

sa, fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită.

În subsidiar, a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând

cauza să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să se dispună

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.