ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 07.05.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B.", solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de asistență juridică nr. x din 16 august 2011, aparent încheiat între B. și A. pentru cauza ilicită sau lipsa cauzei; în subsidiar, în măsura în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune constatarea nulității absolute a contractului de asistență juridică, să se dispună anularea acestui contract pentru dol sau eroare asupra obiectului contractului, astfel cum va fi stabilit prin probatoriul care urmează a fi administrat în cauză, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a admiterii excepției de litispendență de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea din data de 3.10.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea contractului de asistență juridică nr. 7649/16.08.2011, a fost disjunsă formându-se dosarul nr. x/2014, ce a fost atașat prezentului dosar.

Prin sentința civilă nr. 918 din data de 09 iulie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 494A din 22 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 918/09.07.2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT "B.".

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta arată că, prin hotărârea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Arată recurenta că nici Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 918 din data de 09 iulie 2015 și nici Curtea de Apel nu s-au pronunțat pe cererea sa, privind lipsa caracterului exigibil al creanței.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., recurenta susține că obiectul dosarului îl reprezintă atât nulitatea contractului de asistență juridică, dar și lipsa caracterului cert al creanței. Raportat la acest aspect, deși atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au pronunțat în legătură cu posibila existență a unor elemente care dovedesc neexecutarea contractului, niciuna nu a intrat în analiza fondului cauzei și nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.

Instanța de apel nu a formulat nicio motivare cu privire la întinderea creanței și neexecutarea contractului litigios, rezumându-se la a formula o motivare sumară și netemeinică pe unul dintre capetele contestației la titlu și omițându-l al doilea, deși atât în cererea de apel, cât și în celelalte acte aflate la dosar, acesta era invocat.

În mod eronat instanța de apel a considerat că lipsa pronunțării pe un capăt de cerere se poate corecta pe calea lămuririi hotărârii și că instanța de fond s-a pronunțat indirect asupra cererii de contestație la titlu, atât timp cât capetele de cerere din contestația la titlu nu au fost analizate, nu s-a răspuns motivației arătate și nu s-a concluzionat asupra cererii sale.

Hotărârile judecătorești pot fi completate sau lămurite pe calea art. 444-445 din C. proc. civ. numai în măsura în care se are în vedere o eroare materială sau o incoerență în exprimare, nu în situația în care cercetarea unui capăt de cerere, motivarea și decizia față de cerere lipsesc.

Un alt motiv de recurs vizează greșita interpretare a fondului dedus judecății, instanța aplicând în mod greșit normele de drept material - art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește nulitatea contractului pentru lipsa cauzei sau pentru cauză ilicită, recurenta arată că modalitatea în care s-a executat contractul relevă tocmai existența unei cauze ilicite la data încheierii contractului.

Prefigurarea finalității juridice urmărite prin semnarea contractului litigios, respectiv prejudicierea societății prin realizarea unui interes personal pe seama și din fondurile societății, duce la concluzia că această cauză este ilicită.

Recurenta reia argumentele expuse în fața instanței de apel, cu privire la neexecutarea contractului, la potențiala fraudă, la calitatea lui C., la intenția cu care acesta a acționat, la intenția cu care intimatul a acționat.

Se invocă subevaluarea imobilului, considerând-se o lipsă de motivare refuzul curții de apel de a analiza cererea recurentei, raportat la lipsa de legitimitate a scopului avut în vedere de intimat prin încheierea contractului, demonstrat prin modul în care acesta a înțeles să pună ulterior în executare acest act.

Recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la depoziția martorului C., apreciind că instanța de apel nu a coroborat această probă cu celelalte argumente din dosar, Curtea neanalizând probele în demascarea voinței reale existente la data încheierii contractului.

Cu privire la raportul de due diligence, arată că instanța de apel nu se putea pronunța cu privire la miza activității de investigare.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (3) din același cod.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 martie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

La data de 20 aprilie 2017, recurenta a depus punct de vedere privind raportul, arătând că pentru a fi incident art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu se face o analiză de oportunitate a motivelor invocate, nu se face o analiză de fond, ci o analiză de principiu, respectiv dacă au fost invocate dispozițiile art. 488 și dacă motivele au fost dezvoltate, urmând ca la termenul de judecată, dat cu citarea părților, să se analizeze dacă motivele sunt sau nu fondate. Apreciază că în cuprinsul cererii de recurs a invocat motive de nelegalitate.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte va aplica acestuia sancțiunea nulității, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., însă, din dezvoltarea acestora se observă că motivele invocate în susținerea recursului nu se subscriu motivelor prevăzute de art. 488 pct. 1-8 noul C. proc. civ.

Susținerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, fapt ce excede motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 noul C. proc. civ., acestea situându-se în afara competențelor instanței de recurs, atât timp cât se raportează în mod explicit la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate, ori de stabilire a situației de fapt.

Criticile recurentei nu pot fi încadrate în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 noul C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 494A din 22 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2017.