ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4004/2018

HOTĂRÂRE
04.10.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4004/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a VI a civilă la data de 07.12.2012 sub nr. x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții SCA C., D. și S.C. E. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL, solicitând să se constate nulitatea absoluta a contractului de asistență juridică nr. x/04.07.2012 încheiat între SCA C. și D. și S.C. E. S.R.L., pentru cauză imorală și ilicită.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 14, art. 1235, art. 1236, art. 1238 alin. (2), art. 1169 C. civ., art. 121 alin. (1), art. 124, art. 127 alin. (3), art. 145, art. 147 din Statutul profesiei de avocat.

La data de 19.03.2013, prin Serviciul Registratură, pârâta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin încheierea de ședință pronunțată la termenul de judecată din data de 13.02.2014, prima instanță a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare a judecării cauzei și excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes.

Prin sentința civilă nr. 3628/17.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2012 s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții SCA C., D. și E. S.R.L. prin lichidator judiciar F. SPRL, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de asistență juridică nr. x/04.072012 încheiat între SCA C., respectiv D. și E. S.R.L. și au fost obligați pârâții la plata sumei de 13156,64 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul:

- în principal, admiterii excepției lipsei calității procesuale active și respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă

- în subsidiar, admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului și respingerii cererii ca fiind lipsită de interes

- în terțiar, respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată

- cu obligarea intimatului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin decizia civilă nr. 1156 din 8 iulie 2015, Curtea de București, secția a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI C., ca nefondat; a respins cererea apelantei-pârâte SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI C. privind obligarea intimatului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată aferente apelului ca neîntemeiată; totodată, a obligat pe apelanta-pârâtă SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAȚI C. să plătească intimatului-reclamant A. suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului (onorariu de avocat).

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut următoarele:

Nu este întemeiat motivul de apel referitor la greșita respingere de către prima instanță a excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a intimatului - reclamant A..

Astfel, nu poate fi reținută susținerea apelantei - pârâte potrivit căreia nu ar fi motivată încheierea de ședință din data de 13.02.2014 prin care s-au respins ca neîntemeiate cele două excepții și i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în condițiile în se constată că prima instanță a prezentat motivele care au determinat-o să respingă cele două excepții.

Totodată, s-a reținut că este corectă soluția primei instanțe de respingere ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes, având în vedere că interesul trebuie să existe la momentul la care este exercitată acțiunea civilă (forma procedurală concretă), or, așa cum reiese din înscrisurile dosarului, până la data de 10.12.2014, intimatul - reclamant A. a deținut un drept de creanță împotriva intimatei - pârâte S.C. E. S.R.L..

Raportat la momentul formulării cererii de chemare în judecată (06.12.2012), instanța de apel a apreciat că intimatul - reclamant A. a justificat un interes determinat, legitim, personal, născut și actual.

În doilea rând, chiar dacă s-ar aprecia că interesul trebuie să existe pe tot parcursul litigiului, instanța de apel a constatat că și la momentul pronunțării prezentei decizii intimatul - reclamant A. justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, iar susținerile și înscrisurile depuse de apelanta - pârâtă după rămânerea în pronunțare a cauzei referitoare la cesiunea creanței deținută de intimatul - reclamant împotriva intimatei - pârâte S.C. E. S.R.L. nu pot conduce la altă concluzie.

În treilea rând, faptul că un contract de asistență juridică are caracter intuitu personae și este confidențial nu are nicio relevanță din perspectiva analizării îndeplinirii condiției existenței interesului.

În al patrulea rând, contrar opiniei apelantei - pârâte, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că nulitatea absolută pentru cauză ilicită/imorală trebuie solicită doar în cadrul procedurii insolvenței sau în procedura contestației la executare.

Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes.

Instanța de prim control judiciar a reținut că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1247 alin. (2) noul C. proc. civ., este corectă soluția primei instanțe de respingere ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active.

S-a mai reținut că nu sunt întemeiate motivele de apel referitoare la fondul cauzei, fiind corectă soluția primei instanțe de admitere a cererii de chemare în judecată.

Întrucât contractul de asistență juridică nr. x/04.07.2012 a fost încheiat după intrarea în vigoare a Noului C. civ. (01.10.2011), îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ, conform art. 6 alin. (5) din Noul C. civ.

Din interpretarea dispozițiilor art. 1179 alin. (1) pct. 2 din Noul C. civ. și art. 1238 alin. (2) din Noul C. civ. rezultă că nulitatea absolută a unui contract intervine dacă acesta are o cauză ilicită sau imorală, care este comună părților contractante sau cel puțin cocontractantul a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască.

Contrar opiniei apelantei - pârâte, instanța de apel a apreciat că prin dovezile administrate în fața primei instanțe și în apel s-a probat cauza ilicită și imorală comună a contractului de asistență juridică nr. x/04.07.2012.

În sinteză, instanța de apel a apreciat că este corectă soluția primei instanțe cu privire la fondul litigiului, contractul de asistență juridică nr. x/04.07.2012 având o cauză ilicită și imorală comună întrucât scopul comun urmărit de părți nu a fost cel prevăzut de lege pentru acest tip de contracte, respectiv prestarea unor servicii avocațiale și încasarea unui onorariu aferent acestor servicii, ci părțile au dorit prin perfectarea acestui contract să creeze/mărească fraudulos starea de insolvabilitate a intimatelor-pârâte D. și S.C. E. S.R.L. cu consecința executării silite a unicului bun (imobil) aflat în patrimoniul intimatei - pârâte S.C. E. S.R.L., fraudându-se astfel drepturile creditorilor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SCA C., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că actele si lucrările dosarului demonstrează fără putință de tăgadă prestarea efectivă a unor servicii avocațiale care au rămas neremunerate in nici un mod.

Privitor la disp. art. 304 pct. 7 vechiul C. proc. civ. dar si la încălcarea dreptului la un proces echitabil, considerentele deciziei recurate nu cuprind motivări efective privind înlăturarea înscrisurilor depuse in apărare de parata C., s-a arătat.

Recurenta a susținut că motivarea instanței de apel se bazează exclusiv pe prezumții, iar asa cum am susținut in mod constant, prestarea cu buna credința a unor servicii avocațiale către un client fara onestitate a pus-o pe recurenta parata sub o prezumție de incorectitudine, gresita, neexistand niciodată nici o încercare de fraudare a intereselor reclamantului sau vreo înțelegere prestabilita intre avocat si client cu scop ilicit.

S-a mai arătat că, în speța, instanța de apel nu justifica in nici un mod inlăturarea înscrisurilor depuse in apărare de recurenta parata, dar mai cu seama lipsa acestei motivări denota faptul că instanța de prim control judiciar nu a analizat imcrisurile depuse de recurenta la dosarul cauzei.

În argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut, în esență, că decizia recurată cuprinde propria convingere a magistraților, aceste convingeri neregăsindu-se justificate față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a susținut că decizia recurata a respins in mod incorect excepțiile lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes ale reclamantului, iar motivarea dată sub acest aspect reprezintă, in realitate, o nemotivare reala si efectiva, care echivalează cu necercetarea fondului si încalcă dreptul la un proces echitabil.

Hotararea recurata incalca si dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. in sensul in care instanța a preluat intru totul susținerile reclamantului fara insa a prezenta motivele de fapt si de drept pentru care a inlaturat apărările pârâtei, in special inscrisurile depuse in apărare.

În plus, a mai arătat recurenta, deși in fata primei instanțe de fond la data de 05.06.2014, reclamantul a declarat prin avocat ca înțelege sa nu se mai folosească de înscrisurile invocate dar nedepuse pana la acel termen, este încălcat principiul disponibilității, hotărârea recurata sprijinindu-se si pe înscrisuri la care reclamantul a renunțat.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, cu consecința respingerii cererii introductive de instanța in principal prin admiterea excepțiilor invocate in apărare si, in subsidiar ca nefondata.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 si 304 pct. 7 si 9 vechiul C. proc. civ., art. 948 si urm. C. civ., Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat, art. 129 alin. (5) vechiul C. proc. civ. si orice alta dispoziție legala aplicabila in speța.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 9 iunie 2016, în considerarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a indica moștenitorii defunctei intimate-pârâte, a procedat la suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea din 16 februarie 2017 a fost respinsă cererea formulată de recurenta-pârâtă SCA C., înregistrată la data de 9 decembrie 2016, privind redeschiderea judecății, motivat de faptul că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a indica moștenitorii defunctei intimate-pârâte.

La 25 iunie 2018, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de constatare a perimării recursului, stabilindu-se termen la data de 4 octombrie 2018, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

La termenul din 4 octombrie 2018, Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 9 iunie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a indica moștenitorii defunctei intimate-pârâte și că, prin încheierea din 16 februarie 2017 a fost respinsă cererea formulată de recurenta-pârâtă SCA C. de redeschidere a judecății, motivat de faptul că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin încheierea din 9 iunie 2016.

Înalta Curte constată că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite.

În prezenta cauză, termenul de perimare a început să curgă de la data pronunțării încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol formulate de recurenta-pârâtă și prin care s-a menținut măsura suspendării cauzei, respectiv de la 16 februarie 2017, de la această dată pricina rămânând în nelucrare mai mult de un an.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta SCA C..

Constată perimat recursul declarat de pârâta SCA C. împotriva deciziei civile nr. 1156 din 8 iulie 2015, pronunțate de Curtea de București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4550/2018
Ședința publică din data de 19 octombrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea din 09.07.2013, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2013, reclamantul Parchetul de pe lângă
ÎCCJ 2012-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 649/2012
torului, respingând cererea de amânare formulată de apărătorul său. Prin întâmpinare, intimatul M.D.M.A. a solicitat respingerea contestației în anulare, deoarece aspectele invocate de contestator nu se încadrează în motivele de contestație
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1109/2017
. x/3/2012 prin care a solicitat admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale active, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Motivele invocate prin cererea de apel sunt identice cu cele din cererea de
ÎCCJ 2013-04-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2018
reclamant poate dispune de acest drept, inclusiv sub forma renunțării. De asemenea, instanța supremă constată că este îndeplinită și cerința de formă impusă de dispozițiile art. 247 alin. (3) C. proc. civ., întrucât renunțarea la dreptul de
ÎCCJ 2018-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2535/2018
Ședința publică din data de 6 iunie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9980 din 5 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă în dosarul nr. x/2015, a
Sursă