ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 816/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la 14.10.2010, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea - Municipiul Oradea, prin primar și Administrația Imobiliară Oradea, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.A. și B.., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.487.001,60 euro, la cursul oficial leu/euro comunicat de BNR la data efectuării plății, sumă reprezentând penalități conform contractului de asociere în participațiune nr. 14519 din 02.07.2004.

Prin sentința nr. 79/21.03.2016, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Administrația Imobiliară Oradea, invocată de pârâta S.C. A. S.A. și a respins acțiunea formulată de aceasta.

A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.A., C..

A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii reconvenționale, invocată de pârâții reconvenționali Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar.

A respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată și precizată de reclamanta reconvențională S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta reconvențională Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea și a compensat cheltuielile de judecată ale părților.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 5061/08.07.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Comercială, dosar nr. x/2010 a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei S.C. A. S.A. fiind desemnat în calitate de administrator judiciar B..

Prin decizia nr. 741/R/28.04.2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială s-a admis recursul declarat de S.C. A. S.A s-a dispus modificarea sentinței nr. 5061/08.07.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială în sensul că s-a admis contestația debitoarei și s-a respins cererea creditoarei ca neîntemeiată, astfel că pârâta S.C. A. S.A nu se află în procedura generală de insolvență motiv pentru care nu este reprezentată în instanță prin administrator judiciar sau administrator special.

Cu privire la excepția de netimbrare a acțiunii, instanța a constatat la termenul de judecată din data de 17.05.2011 că pârâta a renunțat la excepția invocată.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii reconvenționale față de lipsa procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., instanța a respins-o având în vedere prevederile art. 720

5

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 720

1

nu este necesară o altă încercare de conciliere".

Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Administrația Imobiliară Oradea, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a admis-o, întrucât prin HCL nr. 811/21.12.2015 s-a aprobat încetarea activității acesteia și s-a stabilit preluarea activității de către Municipiul Oradea începând cu data de 01.01.2016.

Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta prin acțiunea formulată a susținut că pârâta nu și-ar fi respectat obligațiile contractuale asumate, astfel că reclamanta ar avea dreptul la plata unor daune interese calculate, în conformitate cu prevederile art. 24 din contractual de asociere în participațiune.

Pârâta la rândul ei, în apărare, a invocat excepția de neexecutare a contractului de însăși reclamanta, iar în justificarea pretențiile formulate a evocat aceleași prevederi contractuale dar, cu referire la obligațiile nerespectate de către intimata reconvențională Consiliul Local al Municipiului Oradea.

Din înscrisurile depuse în probațiune, instanța a reținut că pentru realizarea unui ansamblul de locuințe pe raza municipiul Oradea, pârâta S.C. A. S.A., în calitate de antreprenor, a fost selectată prin licitație publică, în baza unui caiet de sarcini.

Astfel, în data de 06.07.2004 între reclamanta Consiliul Local al municipiului Oradea prin Administrația Patrimoniului Imobiliar Oradea în calitate de asociat și S.C. A. S.A. în calitate de antreprenor s-a încheiat contractul de asociere în participațiune, înregistrat sub nr. x/02.07.2004, contract ce a fost aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004.

Pe parcursul derulării contractului între părțile contractante s-a încheiat în data de 28.12.2006, sub nr. x, actul adițional nr. x la Contractul de asociere în participațiune nr. x din 02.07.2004, având ca obiect schimbarea denumirii și sediul S.C. A. S.A., acesta fiind de fapt singurul act adițional încheiat și aprobat prin HCL, ca făcând parte integrantă din contract.

Prin clauzele contractuale, reclamanta Consiliul Local Oradea și-a asumat față de antreprenorul S.C. A. S.A. obligația de a asigura folosința gratuită a terenului pe toată durata contractului de asociere în participațiune, art. 7 anexa nr. 1, în vederea executării locuințelor și a infrastructurii și de a vinde beneficiarilor de locuințe, terenul aferent la un preț de 16 euro/mp. fără TVA, HCL nr. 391 din 29.04.2004.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică în construcții, care a stabilit pe baza înscrisurilor depuse în probațiune că, amplasamentul era apt pentru mobilarea urbană începând cu data de 01.08.2004, prin "mobilare urbană" înțelegându-se efectuarea prospecțiunilor geologice, elaborarea proiectelor pentru obținerea avizelor și aprobărilor necesare, zonarea organizării lucrărilor, ofertarea pe piața imobiliară a spațiilor de locuit, începerea executării lucrărilor de construcție, proiectarea și executarea utilităților necesare și a spațiilor de comunicații.

Experții au concluzionat că la momentul predării terenului, deci în data de 28.10.2014, pârâta S.C. A. S.A., avea amplasamentul liber pentru construirea unui număr de aproximativ 210 de case din cele 307 (anexa 2 la raport - Plan Ansamblu Europa prezintă parcelarea conform PUD modificator), grupate pe trei zone de amplasament, deci aproximativ 68,40 % din numărul total al caselor care figurează în contractual de asociere.

Din înscrisurile depuse în probațiune a rezultat că la data de 01.08.2004 (data aplicabilității contractului) respectiv la data de 28.10.2004 (data predării primirii amplasamentului), aproximativ 68,40 % din amplasament era apt pentru construire.

Prin raportul de contraexpertiză tehnică construcții, s-a constatat că devierea rigolelor de colectare ape pluvial și devierea canalului valea Salca cu lucrările de artă (podețele) aferente, a necesitat obținerea avizului și din partea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare - ANIF - Sucursala Someș - Criș, pentru realizarea unui canal colector, au fost executate de S.C. D. S.A.

S.C. A. S.A. a intrat în folosința faptică a terenului doar în etape, cu începere din data de 28.10.2004 data semnării procesului-verbal, întregul amplasament devenind apt pentru construire doar în data de 05.01.2006 după mutarea rețelei electrice.

Construcția caselor a început, pe suprafețele de teren disponibile, după obținerea autorizațiilor de construcție, respectiv începând cu data de 12.01.2005.

Conform art. 9 lit. g) din contractul de asociere în participațiune, lucrările de construire efectivă nu puteau fi demarate imediat după semnarea contractului întrucât era necesară proiectarea locuințelor, obținerea autorizațiilor de construire, termenul de finalizare a proiectelor și de obținere a autorizațiilor de construire stipulate în contract fiind de 90 de zile de la data intrării în vigoare a contractului.

Astfel cum rezulta din contractul de asociere în participațiune, înregistrat sub nr. x/02.07.2004 și aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004, s-au convenit drepturi și obligații în favoarea unor terțe persoane beneficiare, achizitori ai locuințelor amplasate pe aceste suprafețe de teren întrucât documentația încheierii contractului la momentul dat, a avut în vedere considerarea vânzării locuințelor către populația interesată direct sau în sistem de credit ipotecar, printr-un parteneriat public-privat.

Construcțiile, locuințele proiectate, au fost finalizate de S.C. A. S.A., care a încheiat procese-verbale de recepție aferente fiecărei construcție (locuință), urmând ca Primăria Municipiului Oradea să vândă terenul aferent fiecărei locuințe la prețul de 16 euro/mp. conform celor stipulate la contractual de asociere prin participațiune.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei și cele ale reclamantei reconvenționale, pretenții care se întemeiază pe dispozițiile art. 24 din contractual încheiat, respectiv pe faptul că fiecare parte contractantă invocă îndeplinirea necorespunzătoare al obligațiilor contractual de partea cocontractantă ceea ce le-ar îndreptății la solicitarea plății de penalități în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziție de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere, instanța a stabilit următoarele:

Conform art. 24 din Contractul încheiat "În situația în care antreprenorul, S.C. A. S.A. nu își îndeplinește corespunzător și la termen obligațiile asumate prin prezentul contract acesta va datora autorității publice penalități în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziție de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere.

În situația în care autoritatea publică, Consiliul Local Oradea, nu își îndeplinește corespunzător și la termen obligațiile asumate prin prezentul contract acesta va datora antreprenorului penalități în cuantum de 0,2% din valoarea terenului pus la dispoziție de autoritatea public pentru fiecare zi de întârziere".

Instanța a mai reținut că pe parcursul derulării contractului de asociere în participațiune nr. x/02.07.2004 aprobat prin HCL nr. 822/29.07.2004, părțile contractante nu au înțeles să încheie acte adiționale deși au existat din partea ambilor derogări și modificări esențiale ale clauzelor contractuale, ceea ce a condus la neînțelegerile ulterioare legate de data intrării în vigoare a contractului, data finalizării lucrărilor sau nefinalizarea la termen a lucrărilor contractate, îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale, existența sau inexistența vreunei culpe în neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Astfel, instanța a reținut că s-a modificat PUD prin majorarea numărului de locuințe de la 260 la 307, modificare ce a implicat și prelungirea termenului de execuție, terenul a fost preluat apt pentru construirea de locuințe doar în etape așa cum rezultă din contraexpertiza efectuată.

Părțile contractante nu au stabilit în mod concret drepturile, obligațiile ce vor rezulta în urma modificării esențiale ale clauzele contractuale existând culpa în neîndeplinirea obligațiilor contractuale atât în sarcina Consiliului Local Oradea cât și în sarcina societății pârâte.

Astfel, s-a constat că nici reclamanta și nici pârâta nu și-au îndeplinit în totalitate și întocmai obligațiile asumate contractului de asociere în participațiune nr. x/02.07.2004, sens în care, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A și a respins ca neîntemeiată și acțiunea reconvențională formulată și precizată de reclamanta reconvențională S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta reconvențională Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar.

Întrucât atât acțiunea principală cât și cea reconvențională au fost respinse, ambele părți se găsesc în culpă procesuală una față de cealaltă, astfel că au obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă, motiv pentru care instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanți Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea - prin primar, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar, împotriva sentinței nr. 79/COM/21.03.2016, pronunțată de Tribunalul Bihor.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, față de prevederile contractuale care fac trimitere expresă la realizarea locuințelor conform Planului Urbanistic de Detaliu, aprobat prin HCL nr. 157/2004 - art. 5 art. 9 lit. b) și c), precum și graficul de lucrări anexă la contract și contrar primei instanțe, că la încheierea contractului, părțile s-au înțeles cu privire la construcția unui număr de 260 locuințe, ce urmau a fi finalizate în termenul de 1200 zile de la data încheierii contractului.

Ulterior încheierii contractului, prin HCL nr. 1146/23.12.2004, s-a modificat Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCL nr. 157/2004, prevăzându-se realizarea unui număr de 307 unități de locuit, însă părțile nu au încheiat un act adițional, prin care să prevadă construirea unui alt număr de locuințe, or, în lipsa unui act adițional la contract, instanța de apel a apreciat că nu poate reține faptul că pârâta s-ar fi obligat să construiască numărul de locuințe stabilit prin HCL nr. 1146/23.12.2004, în termenul prevăzut la art. 9 lit. f) din contract, acest termen fiind stabilit de către părți, doar pentru construcția numărului de locuințe prevăzut în HCL nr. 157/2004.

Prin urmare, contrar susținerilor apelanților, instanța de apel a reținut că prin contractul de asociere în participațiune, pârâta s-a obligat ca în termenul de 1200 de zile să construiască un număr de 260 locuințe, iar nu 307.

A mai apreciat instanța de apel a fi fondată critica cu privire la calcularea termenului de 1200 zile, deoarece părțile au prevăzut expres în contract ca termenul de execuție să fie calculat în zile și nu pe semestre, astfel că instanța nu putea majora numărul de zile până la expirarea semestrului.

Cât privește data la care a început să curgă acest termen, instanța de apel a apreciat că, din coroborarea prevederilor art. 6, art. 9 lit. f) și art. 28 ale contractului de asociere, rezultă că termenul a început să curgă la data intrării în vigoare a contractului, respectiv la data de 29.07.2004 și nu la data semnării acestuia de către părți sau a predării amplasamentului, astfel că s-a împlinit la data de 11.11.2007, totodată, reținându-se că la data împlinirii termenului de execuție, intimata nu a finalizat în totalitate locuințele la care s-a obligat, acestea fiind executate ulterior împlinirii termenului.

A mai reținut instanța de apel că prima instanță a respins acțiunea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la plata de penalități, pentru neexecutarea corespunzătoare și la termen a obligațiilor ce-i reveneau în baza contractului de asociere în participațiune nr. x/02.07.2004, pe considerentul că nici reclamanții nu și-au îndeplinit, în mod corespunzător obligațiile ce le reveneau.

Astfel, față de reciprocitatea și interdependența obligațiilor asumate de către părți, instanța de apel a apreciat că apelanții nu sunt îndreptățiți să obțină de la pârâtă daune interese pentru neexecutarea în termen a obligațiilor ce le reveneau, atât timp cât nici ei nu și-au îndeplinit în mod corespunzător și la termen obligația de a pune la dispoziția pârâtei, la data încheierii contractului, amplasamentul pe care urmau să se realizeze locuințele, fapt ce a contribuit la întârzierea îndeplinirii obligațiilor de către intimată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar, au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, în sensul modificării deciziei atacate, admiterii apelului și, în consecință admiterea cererii de chemare în judecată.

Deși în cuprinsul declarației de recurs, recurenții au indicat încadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., aceștia nu au structurat și nu au dezvoltat aceste critici subsumat textelor legale indicate.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenții critică soluția pronunțată de instanța de apel cu referire la motivul de apel privitor la întinderea obligației de a construi asumată de antreprenor, sens în care reiterează critica formulată prin cererea de apel împotriva sentinței primei instanțe.

În acest context, recurenții propun reaprecierea probelor administrate, respectiv procesul-verbal din 28.10.2004 și HCL nr. 1146/2004 și, în consecință, solicită să se aprecieze că numărul locuințelor ce trebuiau să fie realizate de intimata-pârâtă S.C. A. S.A. este de 307 și nu 260, cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

De asemenea, recurenții invocă reaprecierea probelor administrate, cu referire la adresa nr. x/11.11.2005, anexele 2 și 3 la raportul de contraexpertiză și obiecțiunile formulate de expertul parte consilier al reclamanților.

Prin întâmpinarea depusă la 14 februarie 2017, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a invocat excepția nulității recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., prin care arată că în dezvoltarea recursului, recurenții se referă la dezlegarea dată de instanțele de fond împrejurărilor de fapt, aspect ce vizează în realitate netemeinicia deciziei atacate.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurenți la 3 martie 2017, se arată că susținerile intimatei-pârâte sunt neîntemeiate, sens în care solicită înlăturarea acestora.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția nulității cererii de recurs și în raport de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică, acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul trebuie să conțină o dezvoltare a motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În speță, nu numai că recurenții nu s-au conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din același cod, dar mai mult, reiterează motivele prezentate în fața instanței de apel, fără a aduce critici de nelegalitate concrete.

Astfel, cu privire la susținerile recurenților prin care se reiterează critica formulată prin cererea de apel cu referire la motivul de apel privitor la întinderea obligației de a construi asumată de antreprenor și prin care propun reaprecierea probelor administrate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Aceasta deoarece, dezvoltarea recursului se referă, sub toate motivele, la aceleași critici privind dezlegarea data de instanțele de fond împrejurărilor de fapt, privitoare la numărul de locuințe care ar fi trebuit sa fie realizate de asociatul - antreprenor, aprecierea și interpretarea probelor sub aspectul obligațiilor ce reveneau reclamantei în executarea contractului dedus judecății și a formalităților întocmite în scris care constată executarea obligațiilor contractuale de predare a amplasamentului - teren - apt a fi construit și asumarea obligațiilor ce reveneau reclamantei și care trebuiau îndeplinite în viitor, obligații asumate de reprezentanții legali ai reclamantei.

Din această perspectivă, se constată că aprecierea probatoriului administrat a fost făcută, în condițiile legii, de către instanțele de fond, situația de fapt fiind stabilită în baza probatoriului administrat, în cauză nefiind formulate critici privind nerespectarea regulilor legale de apreciere a probatoriului.

Din observarea criticilor formulate în cauză, Înalta Curte a constatat că motivele invocate de către recurenți în susținerea recursului nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în realitate, toate criticile formulate vizând aspecte de apreciere ori de stabilire a situației de fapt în cauză și de administrare și interpretare a probatoriilor.

Înalta Curte reține, că recurenții nu au arătat în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii, și nici nu s-au raportat la considerentele acesteia, ci au reluat criticile de fapt formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor părții cu privire la situația de fapt ori probatoriul administrat, de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv, cum este cazul în speță.

În cauză, susținerile recurenților prezentate de aceștia drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile acelorași părți făcute în fața instanței de apel, dar care deja și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Or, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate.

Prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, și, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât, ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel.

În cauză, recurenții nu s-au conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în memoriul de recurs, nu au dezvoltat niciun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, a constata nulitatea recursului declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA și MUNICIPIUL ORADEA - prin INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva deciziei civile nr. 258/C/2016-A din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017.