ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2017

Deliberând asupra recursului, în condițiile art. 395 coroborat cu dispozițiile art. 494 C. proc. civ., din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2013, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. solicitând instanței să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 2.037.692,39 RON cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de rambursarea de către pârâtă către reclamanta a tichetelor de masă și cadou cu încălcarea prevederilor contractuale și legale; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1910 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1910 din 16.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca tardiv declarat.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, reclamanta susține, în esență, că instanța de apel a respins apelul ca tardiv declarat, fără să pună în discuția părților și fără să se pronunțe asupra cererii de înscriere în fals formulată împotriva dovezii de comunicare a hotărârii instanței de fond.

În opinia recurentei, prin ignorarea cererii de înscriere în fals formulată de apelantă în ședință publică, instanța a nesocotit principiul contradictorialității, a vătămat dreptul la apărare al apelantei, aceasta din urmă fiind privată de posibilitatea de a se apăra prin punerea în discuție a viciilor unui act procedural.

Prin urmare, apreciază că instanța de apel a încălcat regulile de procedură enunțate de art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

Așa fiind, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În temeiul dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 12 octombrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, de temeiurile de drept invocate, precum și de susținerile din întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În speță, recurenta-reclamantă A. S.R.L. se prevalează în mod eronat de încălcarea de către instanța de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 13 și art. 14 C. proc. civ., apreciind că aceasta a soluționat în mod greșit cauza pe excepția tardivității, în condițiile în care trebuia să ia în considerare solicitarea apelantei referitoare la înscrierea în fals.

Potrivit art. 164 C. proc. civ. mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.

Or, deși reclamanta a avut posibilitatea să se înscrie în fals împotriva procesului-verbal de comunicare a sentinței apelate, aceasta nu a înțeles să declanșeze procedura înscrierii în fals, neexistând dovada unei declarații exprese din partea sa.

Astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, în cuprisul căreia au fost consemnate dezbaterile din ședința publică de la data la care s-a pronunțat hotărârea, A. S.R.L. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune cerere de înscriere în fals, după ce instanța a acordat cuvântul pe excepția tardivității apelului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel nu avea niciun temei să dea curs cererii de înscriere în fals, deoarece era obligată să soluționeze excepția de tardivitate a depunerii cererii de apel, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepție peremptorie, care, admisă fiind, închidea calea examinării oricăror alte apărări - inclusiv aceea a înscrierii în fals.

În altă ordine de idei, este de reținut că, deși art. 304 alin. (1) C. proc. civ. nu prevede, într-adevăr, forma în care trebuie făcută declarația de înscriere în fals, când legea nu prevede, devin aplicabile dispozițiile de drept comun, în speță, cele ale art. 148 și urm. C. proc. civ., care reclamă forma scrisă. Așadar, declarația de înscriere în fals trebuie făcută în forma scrisă.

Mai mult decât atât, nu se poate face abstracție de faptul că legiuitorul trasează părților un interval procesual înăuntrul căruia declarația prevăzută de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. poate fi formulată, termen privit ca fiind peremptoriu, astfel încât depășirea limitei sale este sancționată cu decăderea, conform art. 185 C. proc. civ.

Pentru toate rațiunile înfățișate, se constată că soluția instanței de apel este judicioasă, câtă vreme simpla solicitare verbală vizând înscrierea în fals, formulată de apelanta A. S.R.L. după acordarea cuvântului pe excepția tardivității apelului, nu mai putea forma obiectul niciunei analize.

În consecință, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și invocat de către recurentă, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

Cu privire la solicitarea reprezentantului intimatei-pârâte B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanța de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli pentru litigiul de față, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator C. împotriva deciziei civile nr. 1795 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2017.