ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 589/2017

Asupra cererii privind completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1047 din 02 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1047 din 02.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1715/R din 05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. La data de 04.06.2016 revizuentul A. a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 , art. 281 2 și art. 279 alin. (2) C. proc. civ.

solicitând completarea deciziei nr. 1047 din 02.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în sensul "stabilirii culpei nerealizării tranzacției raportate la probe cu mențiunea că, imobilul l-a dobândit prin moștenire, fiind singura proprietate unde locuiește și a fost înscrisă ca sarcină de plată sultă moștenitoarei B., cumpărătorul cunoscând situația juridică a imobilului, iar posibilitatea tranzacției era obligatorie conform regulilor de Carte Funciară cu plata sultei în fața notarului și încheierea actului autentic". În continuare, petentul invocă dispozițiile art. 1724, art. 1719 lit. b), art. 1721, art. 1672 alin. (1), (2) și 3, art. 1673 alin. (2), art. 1674, art. 1679 C. proc.

civ. și își exprimă nemulțumirea cu privire la neîncheierea actului de vânzare - cumpărare a imobilului susținând culpa cumpărătorului sprijinit de avocatul ales în persoana avocatei C.; cu referire la partea adversă, petentul declară reaua - credință în neachitarea prețului - sancțiunea neplății prețului la termenul stabilit - și solicită obligarea acestuia la achitarea dublului preț negociat de 22.000 euro având culpă în neexecutarea antecontractului de vânzare - cumpărare. De asemenea, petentul mai arată, în esență, culpa promitentului cumpărător prin refuzul încheierii actului autentic la notarul public și solicită anularea actelor execuționale întreprinse privind imobilul din litigiu.

Petentul a depus mai multe cereri prin care solicită, în esență, obligarea intimatului la plata prețului imobilului neachitat, anularea actelor de executare silite pornite privind imobilul din litigiu și, totodată, prezintă pe larg aspecte ce țin de fondul cauzei vizând antecontractul de vânzare - cumpărare a imobilului din litigiu. Ulterior formulării prezentei cereri, cauza a fost suspendată conform art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 24.09.2015 dat fiind că intimatul D. a decedat, iar la cererea petentului cauza a fost repusă pe rol la data de 23.02.2017, când a fost introdus în cauză în calitate de intimat, succesorul defunctului D., respectiv E.. Cererea formulată de petent este neîntemeiată conform considerentelor ce se vor expune în continuare: În primul rând, după cum se poate observa, petentul indică ca temei de drept dispozițiile art. 281 1 , art. 281 2 și art. 279 alin. (2) C. proc.

civ. solicitând completarea deciziei nr. 1047 din 02.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în sensul: "stabilirii culpei nerealizării tranzacției raportate la probe cu mențiunea că, imobilul l-a dobândit prin moștenire, fiind singura proprietate unde locuiește și a fost înscrisă ca sarcină de plată sultă moștenitoarei B., cumpărătorul cunoscând situația juridică a imobilului, iar posibilitatea tranzacției era obligatorie conform regulilor de Carte Funciară cu plata sultei în fața notarului și încheierea actului autentic". Or, dispozițiile art. 281 1 , art. 281 2 C. proc. civ. vizează: primul articol se referă la lămurirea hotărârii, iar cel de-al doilea articol vizează completarea hotărârii atunci când instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Cu privire la art. 279 alin. (2) C. proc. civ. acesta se referă la cazurile în care nu se poate încuviința executarea vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviință că măsura este de trebuință față de temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădită în întârziere, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, art. 281 1 C. proc. civ. vizează instituția lămuririi hotărârii, prin care nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă de legiuitor la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient clar, ceea ce poate genera dificultăți la executarea silită.

În schimb, art. art. 281 2 C. proc. civ., vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale când se procedează la completarea hotărârii. Prin urmare, având în vedere textele de lege indicate raportate la susținerile petentului în pretinsa cerere de completare și/sau cazurilor în care nu se poate încuviința executarea vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviință că măsura este de trebuință față de temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădită în întârziere, Înalta Curte constată că petentul reia probleme ce țin de fondul pricinii, reiterând critici la modul în care s-a judecat cauza, precum și la stabilirea culpei exclusive a părții adverse, care nu i-a achitat prețul integral conform antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat depărțile din litigiu.

Mai mult decât atât, petentul - deși a depus numeroase cereri în susținerea prezentei cereri - în cererea sa nu face decât să ceară completarea deciziei nr. 1047 din 02.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în sensul " stabilirii culpei nerealizării tranzacției raportată la probe cu mențiunea că, imobilul l-a dobândit prin moștenire, fiind singura proprietate unde locuiește și a fost înscrisă ca sarcină de plată sultă moștenitoarei B., cumpărătorul cunoscând situația juridică a imobilului, iar posibilitatea tranzacției era obligatorie conform regulilor de Carte Funciară cu plata sultei în fața notarului și încheierea actului autentic", ipoteză care nu poate fi încadrată în niciunul dintre dispozițiile legale invocate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, completarea sau lămurirea hotărârilor prin aceste proceduri nu se poate rejudeca fondul pricinii, ci numai când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere - completarea hotărârii - și clarificarea în sensul interpretării măsurilor dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se cere.

În plus, hotărârea a cărei lămurire/completare se cere s-a pronunțat în sensul respingerii ca tardivă cererea de revizuire formulată de petentul din prezenta cauză. Faă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de petentul A. privind completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1047 din 02 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea și lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1047 din 02 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.