Decizia nr. 480/2017 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin hotărârea arbitrală nr. 8 din 2 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.. Totodată, a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să repare sau după caz, atunci când nu mai este posibil, să înlocuiască următoarele produse furnizate în baza contractului nr. x din 25 martie 2013 și identificate în art. 2 pct. 1 din contract: 1. cornișă; 2. dulap 2200; 3. dulap 900 - rama aflată pe peretele lateral dreaptă, ce prezintă o crăpătură pe diagonală. A fost stabilit onorariu definitiv pentru expert la suma totală de 2.260 RON din care au fost plătiți 800 RON cu titlul de onorariu provizoriu și s-a dispus ca părțile să plătească diferența de onorariu, în valoare de 1.460 RON câte 730 RON fiecare. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei, proporțional cu admiterea în parte a acțiunii, suma de 1.246 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii arbitrale evocate anterior, C., în calitate de expert tehnic judiciar, a formulat acțiune în anulare în temeiul art. 608 C. proc. civ. Prin hotărârea nr. 33/2016 din 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de C. având ca obiect anularea hotărârii arbitrate nr. 8 din 3 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași, în dosarul nr. x/2014. Totodată, reclamantul C. a fost obligat să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L. suma de 500 RON cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârii nr. 33/2016 din 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, C. a declarat recurs, prin raportare la art. 52 din Constituția României și art. 613 alin. (4) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond. Recurentul a susținut că în mod nelegal instanța arbitrală i-a redus onorariul solicitat, de la 4.218 RON la suma de 2.260 RON, în condițiile în care a întocmit o expertiză valabilă, fiind folosită în integralitatea ei atât de către instanță, cât și de părți. S-a mai susținut că, nu trebuie omis faptul că deși instanța a procedat la obligarea expertului de a reface expertiza, a suplimentat obiectivele expertizei cu încă 23 noi obiective, ceea ce presupunea suplimentarea onorariului expertului și nu diminuarea acestuia la jumătate. În final, recurentul a mai arătat că, la momentul la care a fost întrebat de către instanța de judecată asupra textului legal aplicabil în cauză, a precizat că acesta este art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., fiind posibil să fi precizat greșit temeiul de drept datorită vârstei și stării de emoție. Astfel că, prin raportare la prevederile art. 52 din Constituție și art. 613 alin. (4) C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și retrimiterea cauzei Curții de Apel Iași pentru a judeca cauza în fond, motivat de faptul ca instanța a soluționat în mod greșit cauza doar pe excepție, fără a analiza fondul cauzei.

La data de 14 iulie 2016 intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. Totodată, intimata - pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea recurentului C. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 17 august 2016, întâmpinarea a fost comunicată recurentului C., acesta depunând un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului întrucât, pe de o parte, în cadrul dispozitivului hotărârii atacate s-a menționat faptul că hotărârea este atacabilă cu recurs, iar pe de altă parte prevederile art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ. nu interzic în mod expres exercitarea căii de atac a recursului împotriva acestei hotărâri.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 noiembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 19 decembrie 2016, recurentul a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Înalta Curte, conform art. 248 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității declarării recursului, a reținut următoarele: Recursul formulat are ca obiect o hotărâre cu caracter definitiv, respectiv hotărârea nr. 33/2016 din 7 martie 2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de reclamantul C. împotriva hotărârii arbitrale nr. 8 din 3 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași. În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor. Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță", iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală ...". Prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că, "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului". Per a contrario, hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs. În raport cu prevederile legale evocate, se constată că hotărârea instanței, respectiv, hotărârea nr. 33/2016 din 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare, ca inadmisibilă, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului. Totodată, mențiunea "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare" indicată în cadrul dispozitivului hotărârii atacate nu poate afecta principiul legalității căii de atac, aceasta fiind statuată de legiuitor. În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale. Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. În consecință, având în vedere, pe de o parte, că acțiunea pendinte este o acțiune în anularea hotărârii arbitrale, de natura celei enumerate la art. 608 C. proc. civ., iar, pe de altă parte - prin hotărârea pronunțată, s-a respins acțiunea în anulare, ca inadmisibilă, nefiind, deci, o hotărâre pronunțată potrivit art. 613 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. În concluzie, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C.. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga recurentul C. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța nr. x din 12 iulie 2016, aflată la dosar.