ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 58/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 04.10.2010 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN. și OOO. pentru a se constata caracterul simulat al contractelor de cesiune încheiate între acționarii cedenți și numitul C. cu privire la acțiunile reclamantei.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr. x/2010.

La aceeași dată reclamanta A. S.A. a formulat o nouă acțiune în constatarea caracterului simulat al contractelor de cesiune acțiuni încheiate de acționari ai reclamantei cu numitul PPP. în contradictoriu cu pârâții B., PPP. și QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ. și KKKKKK.

Motivarea acestei acțiuni este identică cu cea anterioară formulată de către reclamantă, cu singura diferență că intermediarul în aceste contracte de cesiune acțiuni este pârâtul PPP., care face parte dintre cei treisprezece intermediari pe care pârâtul B. i-a folosit, potrivit afirmațiilor reclamantei, în achiziționarea de acțiuni A. S.A.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr. x/2010.

La termenul de judecată din data de 25.03.2014, la solicitarea reclamantei, s-a constatat fondată excepția de conexitate la prezenta cauză a cauzei înregistrate sub nr. x/2010, fiind vorba de o singură simulație în care sunt implicate mai multe părți.

Prin Sentința nr. 895 din 2 iulie 2014, Tribunalul Specializat Argeș a respins excepțiile ridicate de pârâții B. și C. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei A. S.A. și s-a constatat caracterul simulat al contractelor de cesiune acțiuni A. S.A. încheiate între acționarii pârâți. S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul FF.

În temeiul art. 274 și art. 277 C. proc. civ., pârâții B., C. și PPP., au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă totală de 132.328,66 RON, din care 117.906,66 RON onorarii avocați și 14.422 RON taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B., C. și PPP., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 2142/2015 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat perimate apelurile declarate de pârâții C., PPP. și B. (decedat în timpul procesului), împotriva Sentinței nr. 895 din 2 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în Dosarul nr. x/2010.

În fundamentarea acestei hotărâri, constatând că litigiul pendinte este de natură comercială prin prisma calității părților litigante, naturii contractelor stipulate, cât și a interesului urmărit prin promovarea acțiunii în justiție privind respectarea prevederilor statutului și a actului constitutiv al Societății Comerciale A. S.A., în scopul înlăturării actelor prejudiciabile, instanța de apel a reținut, în esență, în aplicarea art. 248 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., că după suspendarea procesului, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea din data de 5 martie 2015, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de șase luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății apelurilor.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de apel a constatat perimate cererile de apel cu a căror judecată a fost învestită.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții PPP. și C., susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 (art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.).

S-a arătat că, în speță, procesul a început prin înregistrarea cererii de chemare judecată formulată de către S.C. A. S.A. la data 04.10.2010, fiind supus dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865.

Art. 248 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 a fost abrogat prin art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011, lege care a intrat în vigoare începând cu data de 01.10.2011, astfel că, legea în vigoare după care trebuie calculat termenul de perimare în prezenta speță, este C. proc. civ.,de la 1865 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011, respectiv termenul de perimare este de un an și nu de 6 luni.

S-a susținut că potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ. instanța poate constata perimarea doar în termen de un an și 3 luni de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății apelului, iar, în subsidiar, chiar și în situația în care se apreciază că termenul de perimare este de 6 luni, apreciind litigiul ca fiind un litigiu comercial, s-a solicitat a se constata că nici în această situație nu a intervenit perimarea.

S-a solicitat a se avea în vedere că litigiul are drept obiect "simulația" reglementată de art. 1175 din vechiul C. civ., că părțile în speță sunt persoane fizice, iar simulația este o instituție juridică eminamente civilă și deci supusă termenului de perimare de un an.

Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, iar, pe fond, a solicitat respingerea excepției perimării, ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 20 octombrie 2016, în considerarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că intimații-pârâți WWWW., III., FF., H., Y. și FFFFF. au decedat, astfel cum rezultă din dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare cu aceștia, aflate la dosar, și că nu se solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, a procedat la suspendarea judecării cauzei.

În urma referatului întocmit de grefa instanței la data de 25 septembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

La 16 ianuarie 2019, recurentul-pârât C. a depus cerere de renunțare la judecata recursului.

Se constată că prin încheierea din 20 octombrie 2016, în considerarea dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza a fost suspendată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și art. 252 din același cod, Înalta Curte apreciind că primează excepția perimării față de cererea formulată de recurent privind renunțarea la judecata recursului, a luat în examinare excepția perimării recursului invocată din oficiu și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii), orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni în materie comercială.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Perimarea operează cu condiția ca în termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ. să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat.

În cauză, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 20 octombrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că intimații-pârâți WWWW., III., FF., H., Y. și FFFFF. au decedat și că nu se solicită acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, precum și că nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.

Înalta Curte constată că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 C. proc. civ. sunt îndeplinite.

În prezenta cauză, termenul a început să curgă de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, respectiv de 20 octombrie 2016, iar de la această dată pricina a rămas în nelucrare mai mult de șase luni.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâții PPP. și C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâții PPP. și C. împotriva Deciziei civile nr. 2142/2015 din 17 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - NN