ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 27.11.2017 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie contestația în anulare formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 559/10.11.2017 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2012.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost suspendată judecata contestației în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) punctul 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției de perimare a cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".

În cauză, prin încheierea din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Având în vedere împrejurarea că la data de 16 martie 2020 a intrat în vigoare Decretul prezidențial nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, care la art. 41 stipula "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile", Înalta Curte reține că termenul de perimare a fost întrerupt, pe perioada 16.03.2020 - 15.05.2020.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, după data de 15 mai 2020 părțile au lăsat cauza în nelucrare, termenul de perimare prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 3 august 2020, situație în care urmează a se constata perimat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.