ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2019

Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 22 februarie 2019, petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Încheierii din 23 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2014.

Prin Încheierea din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Încheierii din data de 23 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 316 din 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul a solicitat admiterea căii de atac.

Înalta Curte, la termenul din 13 noiembrie 2019, a invocat excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., urmând a o admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul, sunt irevocabile.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., prin urmare hotărârea nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii date de o instanță de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) și cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 316 din 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL