Decizia nr. 2156/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 422/2015 a Judecătoriei Târgu Neamț

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț la 11 octombrie 2013, Comunitatea Evreilor Piatra Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Târgu Neamț prin Primar, să se constate că reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 63318 mp, situat în Târgu Neamț, județul Neamț, încadrat la categoria de folosință cimitir de rit mozaic. Prin Sentința civilă nr. 422 din 25 februarie 2015, Judecătoria Târgu Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate, la Tribunalul Neamț, în raport de valoarea cererii, respectiv 1865056 RON și de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin Sentința nr. 1996/C din 5 octombrie 2017, a admis, în parte, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune formulată de reclamanta Comunitatea Evreilor din Piatra Neamț în contradictoriu cu pârâtul Orașul Târgu Neamț prin Primar. A constatat că reclamanta a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate asupra: - suprafeței de 10.530 mp teren situat în intravilanul orașului Târgu Neamț, județul Neamț, învecinat cu: la N - noul C. pen. 51470, la E - A., la S - drum acces și B., la V - domeniul public al orașului Târgu Neamț, teren identificat în schița anexă a raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert C. pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2016, aflată la dosar Tribunalul Neamț, cu notarea S3, configurată cu aliniamentul punctelor: 301-302-148-147-146-145-144-143-142-141-140-139-138-137-136-135-134-133-132-131-130-129-128-301; - unei construcții identificate în schița anexă a aceluiași raport de expertiză cu notarea C1, având destinația capelă/casă mortuară, în suprafață de 112 mp, regim de înălțime P, cu fundații din piatră, pereți de cărămidă, acoperiș tip șarpantă din lemn, cu învelitoare din țiglă ceramică, conform descrierii făcute prin expertiza de evaluare întocmită de expert D. pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2015, aflată la dosar Judecătoria Târgu Neamț. Construcția este amplasată pe terenul în suprafață de 52.788 mp notat cu S2 în schița anexă a raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert C. pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2016, aflată la dosar Tribunalul Neamț, teren aparținând domeniului public al orașului Târgu Neamț. A respins, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 52.788 mp teren (S2) situat în intravilanul orașului Târgu Neamț, județul Neamț. În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 290 din 20 martie 2019, prin care s-a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1356/2001 și a H.C.L. nr. 58/1999, ca nefondată. S-au respins apelurile promovate de reclamantă și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Oraș Târgu Neamț, în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României, ca nefondate.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Târgu Neamț, ale cărui motive au fost încadrate în cele cuprinse la art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. A arătat că pe timpul judecății, reclamanta nu a prezentat niciun document din care să rezulte că a deținut/deține calitatea de proprietar asupra suprafeței de 63.318 mp teren și că, dimpotrivă, recurenta a fost cea care a demonstrat că suprafața de 52.788 mp (din 63.318 mp) face parte din domeniul public al orașului, conform H.G. nr. 1356/2001 și a H.C.L. nr. 58/1999. A menționat că suprafața de 10.530 mp nu face parte într-adevăr din domeniul public sau privat al orașului, dar nu s-a probat nici îndeplinirea condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, primele instanțe reținând fără temei că reclamanta a exercitat posesia utilă asupra acestei suprafețe de teren. Chiar într-o asemenea ipoteză, în opinia recurentei, posesia utilă reținută de instanțe nu este suficientă pentru constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, atâta timp cât reclamanta cunoștea că nu o deține în posesie ca un bun proprietar și sub acest titlu. Recurenta a mai arătat că nici motivarea existenței de monumente funerare și construcții pe suprafața de 10.530 mp nu corespunde realității și făcând referire la raportul de expertiză și la probele din dosar a susținut că rezultă o situație exact inversă, respectiv cimitirul de rit mozaic - morminte și capelă - se află pe suprafața de 52.788 mp ce aparține domeniului public al orașului, fără a o ocupa în întregime, nu pe suprafața de 10.530 mp care este o pășune. Întrucât suprafața de 52.788 mp face parte din domeniul public al orașului ceea ce îi conferă caracterul insesizabil, inalienabil și imprescriptibil, iar suprafața de 10.530 mp are destinația de imaș obștesc, contrar celor reținute de instanța de apel, existența unui uz sau interes public local pentru cea de-a doua suprafață este evidentă. Recurenta a mai menționat că reclamanta nu a fost stânjenită în utilizarea cimitirului conform propriilor reguli și canoane, că cimitirul este neîngrijit și că o acțiune de sistematizare cu sprijinul său ar fi dus la restrângerea suprafeței pretins ocupate și la o mai bună îngrijire a clădirii, monumentelor și căilor de acces.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: La data de 1 iulie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, urmând ca membrii completului să aprecieze asupra posibilității încadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Completul de filtru C3, la data de 1 iulie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Prin punctul de vedere la raport, intimata-reclamantă Comunitatea Evreilor din Piatra-Neamț a susținut că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. A arătat, totodată, că hotărârea a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 1847 din vechiul C. civ. Prin rezoluția din 9 septembrie 2019 s-a acordat termen la 20 noiembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căii de atac.

Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă Comunitatea Evreilor din Piatra-Neamț a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în situația în care se va înlătura această excepție, a solicitat a se constata caracterul nefondat al recursului. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind nulitatea recursului. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în partea ce privește suprafața de 10.530 mp, iar pe fondul cauzei, respingerea, în totalitate, a cererii reclamantei, ca neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Se observă că prevalându-se de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluția pronunțată de instanța de apel, în argumentarea susținerilor sale recurgând la situația de fapt și la probatoriul administrat în cauză și arătând că primele instanțe nu au ținut cont de faptul că intimata-reclamantă nu a prezentat documente în dovedirea calității sale de proprietar și nu a prezentat dovezi pentru a proba posesia sa asupra terenului în litigiu. Criticile vizând modalitatea în care instanța de apel a statuat asupra îndeplinirii condițiilor uzucapiunii nu pot fi încadrate în motivul de recurs subsumat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., în condițiile în care, în susținerea acestuia, recurenta a prezentat doar elemente de fapt ale situației imobilului în litigiu. Astfel, criticând reținerea instanței de apel referitoare la exercitarea de către reclamantă a posesiei utile asupra suprafeței de teren, recurenta a susținut că situația de fapt constatată de instanța de apel nu corespunde realității. Afirmând aceasta, recurenta a arătat, în mod repetat, că suprafața de 10.530 mp, asupra căreia instanța de apel a reținut exercitarea de către intimata-reclamantă a unei posesii utile din starea de fapt, a locului situării monumentelor și construcțiilor funerare - a fost și este utilizată ca pășune obștească de crescătorii de animale, nefiind niciodată în posesia reclamantei; de asemenea, a susținut că nu corespund realității constatările din raportul de expertiză în sensul că pe terenul de 10.530 mp ar exista monumente și construcții funerare, menționând că, în realitate, cimitirul evreiesc s-ar afla pe suprafața de 52.788 mp (S2 din raportul de expertiză) cu morminte, capelă, alei, teren ce aparține domeniului public al orașului și care are, deci, caracter insesizabil, inalienabil și imprescriptibil. Potrivit recurentei, probele din dosar demonstrează că situația de fapt a cauzei ar fi fost exact invers decât cea reținută de instanțe, astfel că suprafața de 10.530 mp nu ar fi avut niciodată destinația de cimitir, ci de imaș obștesc, pentru care se poate reține "existența unui uz sau interes public local". Or, prin toate aceste susțineri, recurenta nu face decât să combată starea de fapt a cauzei, astfel cum aceasta a fost stabilită pe baza probatoriilor administrate ori, chiar să combată probele însele (ex. raportul de expertiză) prin simple afirmații care nu se pot circumscrie niciunei critici de nelegalitate dintre cele regăsite în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Aceeași este situația și în ceea ce privește critica potrivit căreia motivarea hotărârii atacate nu corespunde realității, constatându-se că vizează aspecte de fapt, care nu permit încadrarea în motivul circumscris pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. Ca atare, asemenea critici nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de legalitate privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. În speță însă, prin calea extraordinară de atac promovată, recurenta și-a exprimat nemulțumirea privitor la modul de determinare a situației de fapt, neaducând judecății critici de nelegalitate care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, criticile nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., atâta timp cât pun în dezbatere aspecte legate de situația de fapt, care țin de temeinicia soluției, iar nu de legalitatea acesteia, caz în care intervine sancțiunea nulității, conform art. 489 și art. 486 alin. (3) raportat la alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Recursul pârâtei ridică deci o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează în sensul că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. În consecință, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.