ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5370/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 218/A/2017, pronunțată la data de 12 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2012, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Societatea A. S.A., împotriva sentinței nr. 24/12.03.2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pârâta SOCIETATEA A. S.A., la data de 19.01.2018 (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar recurs).

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care curge în cazul de față de la comunicarea hotărârii recurate.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecății, ce se calculează potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. (termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârșit acestea).

În cauză, decizia nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obiect al recursului pendinte, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 28 decembrie 2017, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanței de apel, iar calea de atac a fost declarată la data de 19.01.2018, conform datei poștei înscrise pe plicul de expediere, dosar recurs.

Or, față de dispozițiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 28 decembrie 2017, împlinindu-se la 15 ianuarie 2018.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârâtă la data de 19 ianuarie 2018 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Prin urmare, cu aplicarea dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., cererea de recurs este tardiv formulată, recurenta- pârâtă exercitând calea de atac după împlinirea termenului evocat (cu mult după expirarea acestuia prin raportare și la ultimul act de procedură ce a epuizat judecata civilă a pricinilor părții).

Termenul imperativ de 15 zile în care se poate formula cerere de recurs împotriva unei hotărâri judecătorești, este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a cererii de recurs- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speță, așadar, se reține că, recurenta a încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte, dând eficiență textului de lege sus- evocat va admite excepția tardivității declarării recursului, respingându-l ca tardiv formulat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de pârâta SOCIETATEA A. S.A. împotriva deciziei nr. 218/A/2017 din 12 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2018.