ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 177 din 14.11.2018 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, în temeiul art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul săvârșirii unei infracțiunii sau al sustragerii de la urmărirea penală, ori în scopul îngreunării acesteia.

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza Deciziei CCR nr. 265/2014 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza Deciziei CCR nr. 265/2014 și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu executare în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza Deciziei CCR nr. 265/2014, art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare (adică 4 luni), aplicând în final inculpatului pedeapsa rezultantă de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza Deciziei CCR nr. 265/2014 și art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Zalău sau în cadru Episcopiei Sălajului - parohiile ortodoxe de pe raza mun. Zalău, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii luate prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 03.02.2015 până la concurența sumei de 273 913,71 RON, respectiv sechestru asigurator asupra unui teren în suprafață de 1667 mp, nr. topografic x, care figurează în Cartea Funciară nr. x, a municipiului Zalău, proprietatea inculpaților A. și B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 273 913,71 RON dobândită de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 RON cheltuieli judiciare către stat (500 RON pentru faza de urmărire penală, 200 RON pentru faza de cameră preliminară, 1000 RON pentru faza de judecată).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în perioada iulie - octombrie 2009, inculpatul A., în calitate de administrator de drept, apoi de fapt al SC C. SRL a ridicat în numerar suma de 156.090,00 RON din contul acesteia, deschis la D. SA - Sucursala Zalău, fără să justifice destinația acestora. În același interval de timp, inculpatul A. a încasat în numerar de la SC E. SRL suma de 117.823,71 RON (contravaloare a facturilor emise de SC C. SRL către SC E. SRL), pentru care a emis chitanțe, fără a se depune suma în casieria societății, însușind-o în mod nejustificat. De altfel, din conținutul documentelor aferente perioadei 01.07.2008 - 31.12.2009, primite de la D. SA, privind SC C. SRL Crasna, a rezultat că persoana care a avut specimen de semnătură este inculpatul A.. Din conținutul ordinelor de plată a rezultat că ridicarea în numerar a sumelor de bani din bancă pentru SC C. SRL, după data cesionării societății, s-a făcut de către inculpatul A. care s-a prezentat la unitatea bancară executând activitățile specifice pentru ridicarea de numerar în conformitate cu normele bancare. Pe ordinele de plată emise după data de 04.09.2009 la semnătura client, inculpatul A. a aplicat ștampila SC C. SRL Crasna, deși în realitate societatea nu mai exista fiind ștearsă din Oficiul Registrului Comerțului Sălaj odată cu cesionarea părților sociale. Virarea din contul SC E. SRL în contul SC C. SRL a sumelor de bani pentru plata serviciilor și apoi a ridicat aceste sume în condițiile arătate mai sus, folosindu-se de specimenul de semnătură, de ștampila societății care în mod normal și-a pierdut valabilitatea și a ascuns față de reprezentanții unității bancare faptul că societatea a fost cesionată, și-a schimbat sediul social și că nu mai era administrator, s-a făcut cu unicul scop de a însuși sumele de bani.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul A., care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 649/A din 30 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 177/14.11.2018 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din probele administrate în prezenta cauză de-a lungul procesului penal (faza de urmărire penală, de judecată în primă instanță și apel) rezultă fără echivoc împrejurările în care au avut loc faptele, respectiv că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care la data de 27.08.2009 a cesionat fictiv părțile sociale pe care le deținea la SC C. SRL Crasna către F. și G. din Județul Timiș cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, constând în aceea că, în perioada iulie - octombrie 2009, în calitate de administrator de drept, apoi administrator de fapt al SC C. SRL în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale - 47 acte materiale (27 - ridicări numerar prin chitanțe și 20 ridicări numerar prin operațiuni bancare) a ridicat în numerar suma de 156.090,00 RON din contul societății deschis la D. SA - Sucursala Zalău fără să justifice destinația acestora și tot în același interval de timp a încasat în numerar de la SC E. SRL suma de 117 823,71 RON, pentru care a emis chitanțe fără a depune suma în casieria societății SC C. SRL, însușind-o în mod nejustificat suma totală reținută în sarcina acestuia ca prejudiciu la delapidare fiind de 273. 913,71 RON.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 649/A din 30 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2016, la data de 3 iulie 2019 a formulat recurs în casație inculpatul A..

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "fapta nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea cererii de recurs în casație, s-a arătat că principala critică a inculpatului se referă la faptul că soluția de condamnare a fost pronunțată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, activitatea imputată acestuia neavând relevanță penală.

A susținut că în cauză nu se poate vorbi de infracțiunea de delapidare deoarece în plus față de calitatea de funcționar public sau privat, subiectul activ trebuie să aibă și calitatea de administrator sau gestionar al bunurilor care formează obiectul infracțiunii iar acuzația nu rezultă dintr-o analiză concretă a actelor de evidență contabilă prin care să se stabilească cu certitudine dacă inculpatul și-a însușit în mod concret anumite sume de bani, dacă le-a utilizat în mod legal sau nu, în interesul societății sau în interes propriu.

În ceea ce privește infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 a arătat că faptei îi lipsește elementul material, respectiv, ca transmiterea părților sociale să fie fictivă și cerința ca această transmitere fictivă să se realizeze în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Prin încheierea din 25 septembrie 2019 pronunțată în Dosar nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 649/A din 30 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosar nr. x/2016, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 649/A din 30 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile cazurilor de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei oricărui dubiu că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de dispozițiile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație, și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În cauza de față, s-a invocat că faptele, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, nu sunt prevăzute de legea penală, soluția justă fiind aceea de achitare, în temeiul art. 448 alin. (2) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru infracțiunea de delapidare, cât și pentru infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990

În esență, s-a arătat că raportat la motivul invocat, recursul în casație are în vedere lipsa calității de subiect activ calificat a inculpatului pentru săvârșirea actelor materiale comise după data de 27 august 2008, lipsa elementului material al laturii obiective și lipsa urmării imediate, respectiv existența unui prejudiciu.

Înalta Curte constată însă că în cuprinsul deciziei pronunțate în apel au fost descrise faptele care au justificat încadrarea acestora ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. și infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, fiind reținută în concret contribuția avută de inculpatul A. și motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât infracțiunea de delapidare și infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială nu îndeplinește condițiile de tipicitate, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, ale incriminării de la art. 295 C. pen. și art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la aceste aspecte, instanța de apel a arătat în considerentele deciziei sale, pe care Înalta Curte și le însușește în totalitate, că delapidarea - sub aspectul laturii obiective, este o infracțiune comisivă, ce poate fi săvârșită prin trei tipuri de acțiuni determinate, care îi sunt cerute subiectului activ și care vor caracteriza infracțiunea ca fiind una cu conținut alternativ - însușirea, folosirea sau traficarea, toate acestea fiind modalități de sustragere. Din punct de vedere al întrunirii tipicității delapidării, este irelevant dacă sustragerea s-a realizat în interes propriu sau în interesul altei persoane. Însușirea se realizează prin luarea în stăpânire a bunului ce face obiectul material al delapidării de către autor; practic, de a-l face al său. Delapidarea e comisivă întrucât, în oricare dintre formele sale, ea implică o acțiune materială, în acest caz - de luare în stăpânire a bunului. Prin urmare, vom avea în primul rând un act de scoatere a bunului din patrimoniul ocrotit de lege, iar apoi - un act de trecere a bunului în stăpânirea autorului delapidării, stăpânire ce trebuie să aibă, din punctul de vedere al autorului, caracter definitiv; altminteri, vom fi în prezența comiterii prin una din celelalte două forme - folosirea ori traficarea. Este indiferent ce acțiuni ulterioare întreprinde subiectul activ cu privire la bunul delapidat, odată ce și l-a însușit. După cum s-a subliniat în doctrină, cu privire la statutul civil al acestei însușiri, ea nu va fi echivalentă unei transmiteri a dreptului de proprietate; astfel, e posibil ca, prin prisma relațiilor de serviciu, autorul să dețină bunul, dar această detenție nu se va exercita pentru sine, ci pentru altul, iar acțiunea autorului de a își însuși bunul va reprezenta o convertire a acestei detenții dintr-una licită într-una ilicită, întrucât ea e incriminată printr-o normă penală. Pentru a se considera săvârșită delapidarea, trebuie să se probeze trecerea bunului în posesia ilicită a gestionarului ori a administratorului, adică însușirea, întrucât simpla lipsă a bunului nu poate echivala cu prezumția de delapidare. În speța de față, s-a dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul a încasat suma de 273.913,71 RON fără a o justifica în vreun fel.

În ceea ce privește infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 rep. și modificată, se constată că situația de fapt, așa cum a fost ea stabilită de instanțele fondului, confirmă existența unei depline corespondențe cu norma de incriminare.

Aspectele menționate în susținerea criticii formulate, prin care se tinde practic la reanalizarea bazei factuale, excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reținute prin hotărârea definitivă a instanței.

Prin urmare, reținând că recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de delapidare și infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială.

În consecință, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 649/A din data de 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 649/A din data de 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV