ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1967/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția Civilă la 10 mai 2017 sub nr. x/2015*/a3, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul D. în calitate de administrator al debitoarei S.C. E. S.R.L., au solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului. În drept, au fost invocate prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014 și art. 1349 C. civ.

Prin sentința nr. 556 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, judecătorul-sindic a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul D. și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 67 din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., B. și C., fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei. În motivarea recursului s-au arătat în esență aspecte privitoare la situația de fapt și la activitatea desfășurată de către pârât, în calitate de administrator și asociat la S.C. E. S.R.L., fără a se arăta în concret ce se impută instanței de apel.

Intimatul-pârât D., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în argumentarea căreia s-a susținut că decizia ce face obiectul recursului este definitivă.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 19 martie 2019, pronunțată în complet de filtru, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză. La dosar părțile au depus puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a fixat termen pentru examinarea recursului, la 5 noiembrie 2019.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepție asupra căreia se rețin următoarele: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speță, recursul are ca obiect decizia nr. 67 din 1 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă. Pentru verificarea admisibilității căii extraordinare de atac a recursului, urmează a se avea în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, care este cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar, în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți și de la pronunțare, pentru cei prezenți. De altfel, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 85/2014 prevăd: "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curții de apel sunt definitive". Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.". Așadar, având în vedere că Legea insolvenței prevede în mod expres că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței este apelul, recursul declarat în cauză nu este admisibil, deoarece hotărârea pronunțată de instanța de apel are caracter definitiv și executoriu, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., așa cum este menționat și în dispozitivul hotărârii atacate. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.