ÎCCJ, Decizia nr. 143/2020

Asupra căii de atac de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispusă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin ordonanța nr. 76/II/2/2018 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 28 noiembrie 2019, împotriva încheierii penale nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, pronunțate în dosarul nr. x/2018, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința penală nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat contestație, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 276 din data de 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că a fost sesizată cu calea de atac a contestației formulată de petentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv sentința penală nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același petent împotriva încheierii nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluționat plângerea formulată de acesta împotriva ordonanței nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispusă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin ordonanța nr. 76/II/2/2018 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În acest context, instanța supremă a făcut referire la dispozițiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., conform cărora (...) sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Prin urmare, s-a apreciat de către secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție că prin raportare la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., rezultă că sentința prin care se respinge, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, este definitivă.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, s-a constatat că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind instanța cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în materia revizuirii, în procedura admisibilității în principiu, un asemenea demers nu este admisibil, întrucât, în situația contrară, s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

La data de 18 mai 2020, contestatorul A. a formulat cale de atac împotriva decizia nr. 276 din data de 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, contestatorul a exercitat calea de atac împotriva deciziei nr. 276 din data de 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019, decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, se constată că prezenta cale de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 276 din data de 15 mai 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 276 din data de 15 mai 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.