ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.03.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra sesizării de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 52 din 22 februarie 2021 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 178 alin. (1) și art. 179 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva.

A fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petentul deținut A., în prezent deținut în Penitenciarul Deva, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva și din Penitenciarul Miercurea-Ciuc și, în consecință, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul negativ de competență survenit.

Pentru a hotărî astfel, Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva a reținut următoarele:

Persoana deținută A. a înaintat Președintelui României, la data de 26 noiembrie 2020, un memoriu scris, expediat prin intermediul serviciului poștal, prin care solicita renunțarea la cetățenia română și transferul său în Budapesta, unde locuiește familia sa, pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate.

Prin adresa nr. x/21 decembrie 2020, Administrația Prezidențială a înaintat petiția Ministerului Justiției, iar prin adresa din 5 ianuarie 2021, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat-o judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru a dispune prin încheiere cu privire la situația persoanei condamnate.

Prin Încheierea nr. 27 din 29 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc și-a declinat competența de soluționare a cauzei către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, constatând că deținutul a fost mutat la Penitenciarul Codlea la data de 19 ianuarie 2021.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea a fost sesizat în acest mod și a primit înscrisurile cauzei la data de 5 februarie 2021, când persoana deținută se afla la Penitenciarul Codlea, însă, la data de 10 februarie 2021, a înaintat cererea deținutului spre competentă soluționare judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, constatând că, la data de 8 februarie 2021, acesta fusese transferat la Penitenciarul Deva.

Analizând înscrisurile prezentei cauze, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, pe care a admis-o și a constatat ca nu este competent legal pentru soluționarea sesizării formulate de către petent, declinând competența de soluționare a acesteia în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru motivele arătate în cele ce urmează.

Potrivit art. 178 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, "orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, inițierea procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătorești române și a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situații (...)", în același sens fiind și dispozițiile art. 179 alin. (1) din legea anterior menționată:

"judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 178 alin. (3) și (4)."

Din analiza normelor juridice enunțate, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că legiuitorul a indicat în mod explicit cărui judecător de supraveghere a privării de libertate îi revine competența în procedura de transfer a persoanelor private de libertate deținute într-un penitenciar din România către un alt stat membru U.E., fiind vorba despre judecătorul de supraveghere a privării de libertate din penitenciarul în care se află deținutul petent.

Momentul de referință la care trebuie să se realizeze analiza de competență nu poate fi decât cel al formulării cererii de transfer, acesta fiind singurul de natură a conferi previzibilitate procedurii și a asigura respectarea termenului rezonabil de soluționare a acesteia.

A considera că transferarea - temporară sau definitivă - a deținutului într-un alt penitenciar, ulterior momentului formulării cererii, este de natură a afecta competența inițial stabilită, contravine nu doar voinței legiuitorului, dar generează și efecte juridice care nu pot fi acceptate, cum ar fi, în primul rând, o tergiversare a soluționării cauzei (orice nouă mutare a deținutului într-un alt penitenciar ar genera o noua declinare de competență, întârziind soluționarea sesizării), dar și, în plan secund, o posibilă respingere a cererii formulate de către deținut, în cazul în care devine incidentă ipoteza menționată de art. 178 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respectiv durata rămasă de executat din pedeapsă până la momentul împlinirii fracției minime obligatorii de executat în vederea liberării condiționate este sub 6 luni (situație care ar fi incidentă și în prezenta cauză, în condițiile în care petentul este propozabil la liberare condiționată la data de 1 august 2021).

De altfel, în soluționarea excepției invocate din oficiu, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva a reținut că normele de competență stabilite de legiuitor cu privire la toate procedurile administrativ-jurisdicționale de competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate sunt norme imperative, de la care nu se poate deroga, iar toate dispozițiile legale privitoare la competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu sunt afectate în niciun fel de transferul ulterior al deținutului într-o altă unitate de deținere.

Astfel, potrivit art. 40 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, "competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menținerea sau schimbarea regimului de executare."

De asemenea, conform art. 56 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, "competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor."

Nu în ultimul rând, potrivit art. 104 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, "competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară."

Față de normele sus citate, s-a reținut că, în toate procedurile administrativ-jurisdicționale de competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate (plângerea cu privire la regimul de executare a pedepsei, plângerea cu privire la pretinsa încălcare a unor drepturi și plângerea cu privire la sancționarea disciplinară), competența aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate din penitenciarul expres indicat de către legiuitor, fiind complet lipsită de relevanță transferarea ulterioară a deținutului într-un alt penitenciar. Dimpotrivă, verificarea competenței oricărui organ judiciar care exercită oricare dintre funcțiile judiciare din arhitectura procesual penală actuală este obligatorie și se realizează din oficiu, înainte de a se proceda la analizarea fondului sesizării.

În sensul concluziei necompetenței teritoriale a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva au fost avute în vedere și argumentele reținute în practica judiciară - de speță sau obligatorie - a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, prin Decizia nr. 15/2018, pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."

În motivarea acestei decizii s-a reținut după cum urmează:

"Criteriul locului de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, ca loc de deținere pe baza căruia se determină instanța competentă, presupune că transferarea persoanei condamnate, ulterior datei formulării cererii, într-un alt penitenciar, nu are aptitudinea de a modifica instanța competentă și nu poate avea ca efect declinarea competenței."

Cu privire la chiar activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 14/2017, într-un alt recurs în interesul legii, statuând că:

"în interpretarea dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

S-a reținut că în același sens este și practica de speță a instanței supreme (Încheierea nr. 63 din 19 ianuarie 2009).

Or, câtă vreme la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Miercurea-Ciuc, de unde a fost transferat abia la data de 19 ianuarie 2021, s-a constatat că acest judecător de supraveghere a privării de libertate este competent să desfășoare prezenta procedură, impunându-se declinarea de competență în favoarea sa.

Cum însă, prin această declinare de competență, s-a apreciat că se realizează un conflict negativ de competență între trei judecători de supraveghere - cel din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, cel din Penitenciarul Codlea și cel din Penitenciarul Deva - toți din raza unor curți de apel diferite, s-a reținut că acest conflict de competență nu poate fi soluționat decât prin interpretarea analogică a dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen., față de norma art. 51 alin. (1) C. proc. pen., activitatea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ca organ judiciar distinct în categoria funcțiilor judiciare reglementate de actuala legislație penală, neconținând niciun fel de dispoziții speciale aplicabile prezentei situații.

Prin urmare, față de argumentele expuse, excepția de necompetență teritorială a fost admisă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Miercurea-Ciuc.

Totodată, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, analizând sesizarea privind existența conflictului negativ de competență, ce formează obiectul prezentului dosar, constată că aceasta se impune a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea instanței ierarhic superioare comune se poate face și de procuror sau de părți.

Analiza dispozițiilor legale enunțate relevă faptul că există conflict de competență în situația în care două sau mai multe instanțe, sesizate simultan sau succesiv cu aceeași cauză, se declară competente să judece cauza (conflict pozitiv de competență) sau își declină succesiv una alteia competența de judecare a cauzei (conflict negativ de competență).

Aceeași situație există și atunci când două sau mai multe organe de urmărire penală se declară competente sau își declină succesiv unul altuia competența efectuării urmăririi penale cu privire la aceeași cauză penală.

Prin urmare, referirea la "instanțe" din cuprinsul art. 51 C. proc. pen. privește numai instanțele judecătorești prevăzute de lege, conflictul de competență putând interveni doar între organe ce desfășoară aceeași activitate procesuală (de judecată sau de urmărire penală, după caz).

Pe de altă parte, se reține că prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. pen. fac referire, în cazul conflictului negativ de competență, la declinări reciproce de competență între instanțe.

În speța de față, se constată că cererea formulată de persoana condamnată A., prin care solicita renunțarea la cetățenia română și transferul într-un penitenciar din Ungaria, țară în care locuiește familia sa, pentru continuarea executării pedepsei privative de libertate, cerere înaintată Președintelui României la data de 26 noiembrie 2020, a fost redirecționată de către Administrația Prezidențială Ministerului Justiției, care, la rândul său, prin adresa nr. x/2020 din data de 5 ianuarie 2021, a înaintat-o judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc, pentru a dispune prin încheiere cu privire la situația persoanei condamnate.

Prin Încheierea nr. 27 din 29 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc și-a declinat competența de soluționare a cauzei către judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, reținând că persoana condamnată a fost mutată în acest din urmă penitenciar la data de 19 ianuarie 2021.

La data de 10 februarie 2021, prin adresa nr. x/2021, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, fără a-și declina competența, a înaintat cererea petentului A., spre competentă soluționare, judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, constatând că, la data de 8 februarie 2021, acesta fusese transferat la Penitenciarul Deva.

Ulterior, prin Încheierea nr. 52 din 22 februarie 2021 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul deținut A., în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc și, apreciindu-se că a intervenit un conflict negativ de competență între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva și din Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată instanța supremă în vederea soluționării acestuia.

Raportat la situația expusă, Înalta Curte constată că, în speță, nu a intervenit un conflict negativ de competență, în condițiile în care, pe de o parte, titularul sesizării instanței supreme este un judecător de supraveghere a privării de libertate (cel din cadrul Penitenciarului Deva), care, conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 254/2013, exercită atribuții administrative și administrativ jurisdicționale, în cadrul procedurilor speciale prevăzute de această lege, iar pe de altă parte, nu au avut loc declinări reciproce de competență, întrucât judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc și-a declinat competența de soluționare a cererii petentului în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, care, fără să-și decline competența, prin adresă, a trimis cererea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, acesta declinându-și competența în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Miercurea-Ciuc.

În atare condiții, nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență, în sensul reglementat de dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., aplicarea prin analogie nefiind permisă, existând dispoziții legale în baza cărora poate fi stabilită în cauză competența de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată, respectiv prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 14/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că:

Pentru considerentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte va respinge sesizarea formulată de judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Deva, privind existența unui conflict negativ de competență între judecătorii de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva și Penitenciarul Miercurea-Ciuc, în legătură cu soluționarea cererii formulate de petentul A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.