ÎCCJ, Decizia nr. 104/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petenta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfantul Stefan Primul Martir privind recuzarea membrilor Completului nr. 9 și a magistratului-asistent desemnat să participe la ședințele completului.

Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs petenta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfantul Stefan Primul Martir, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

În dosarul nr. x/2021, intimatul Statul Român, prin Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, susținând că, potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., nu este supusă recursului încheierea prin care se respinge recuzarea, pronunțată într-un dosar soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizie definitivă.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, 22 martie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunțare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției inadmisibilității căii de atac exercitate în cauză, invocată de intimat prin întâmpinare, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii atacate.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021.

În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepția peremptorie a inadmisibilității recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., în raport cu celelalte excepții și cereri care nu se mai impun a fi analizate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir împotriva încheierii din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2021.