ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4239/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 616 din 24 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1685/PI din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații SA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., la 3 iulie 2017 (data depunerii la oficiul poștal). Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 iulie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 11 filtru.

Prin rezoluția din 3 august 2018 s-a dispus întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit la 5 noiembrie 2018, comunicat părților 15 noiembrie 2018, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, s-a reținut că Decizia civilă nr. x din 24 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

La 16 noiembrie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), recurentul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport. La aceeași dată, a depus și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu referire la sintagma "conflictele de muncă și asigurări sociale". Prin rezoluția din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte a dispus formarea dosarului nr. x/2018, având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată, și a fixat termen pentru soluționarea acesteia la 6 decembrie 2018. De asemenea, a dispus comunicarea cererii către intimată, pentru a formula un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant. Aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Înalta Curte constată, de asemenea, că intimata-pârâtă nu și-a exprimat poziția procesuală nici cu privire la concluziile raportorului referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2018, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul nr. 11 filtru a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului la 6 decembrie 2018, în camera de consiliu, fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul de față are ca obiect cererea reclamantului A., formulată la data de 1 noiembrie 2016, privind obligarea pârâtei Societatea Națională de Radiocomunicații SA la plata drepturilor bănești datorate, respectiv a primelor de vacanță aferente anului 2016, conform art. 136 (3) din contractul colectiv de muncă pe anii 2016 - 2017, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, sub nr. x din 8 septembrie 2016, respectiv nr. 225 din 10 iunie 2015.

Înalta Curte reține că pretenția dedusă judecății izvorăște dintr-un conflict de muncă, pricina circumscriindu-se dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, art. 129 din Constituția României, republicată stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă 616 din data de 24 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 616 din data de 24 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 616 din data de 24 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2018.

GGC - GV