ÎCCJ, Decizia nr. 44/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 18 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea formulată de recurentul-inculpat A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Deliberând asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată în cauză, Înalta Curte, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul inculpat A., a constatat îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor de admisibilitate evocate.

Astfel, instanța a reținut că excepția a fost ridicată de o parte din proces (recurentul-inculpat A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 283/A din 31 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea și vizează dispoziții legale în vigoare, respectiv, art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., care prevede cazurile în care se poate face recurs în casație, niciunul dintre acestea nefiind aplicabil laturii civile.

Raportat la această constatare, dar și la stadiul procesual în care este invocată neconstituționalitatea acestei dispoziții legale - respectiv, procedura verificării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație împotriva deciziei penale pronunțate asupra acțiunii civile exercitate în procesul penal, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a apreciat că exigența vizând "legătura" normelor contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză este îndeplinită, atât în planul aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, având în vedere interesul procesual al recurentului-inculpat.

În fine, s-a reținut că excepția invocată îndeplinește și condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 întrucât, deși textele invocate au făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate, până la data pronunțării prezentei încheieri, prevederile criticate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

În aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea 47/1992, Înalta Curte -judecătorul de filtru- a opinat în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în considerarea principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituția României și evocat de recurent printre textele încălcate.

Astfel, recurentul inculpat critică faptul că art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. nu prevede printre cazurile de casare enunțate niciunul care să antameze soluția pronunțată asupra acțiunii civile exercitată în procesul penal.

Criticile de neconstituționalitate invocate de recurent au fost apreciate ca fiind fondate în considerarea faptului că, în lipsa unui caz de casare specific laturii civile, se creează o discriminare între situația procesuală a părților în ipoteza în care, persoana care a suferit un prejudiciu urmare a comiterii unei infracțiuni, se constituie parte civilă în procesul penal și aceea în care, optează să introducă cererea de despăgubire la instanța civilă, în această din urmă ipoteză, calea extraordinară de atac exercitată de părți fiind admisibilă dacă sunt întrunite și celelalte condiții legale.

II. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători P1 la data de 4 decembrie 2020, primind termen de soluționare la data de 01 februarie 2021.

La data de 22 septembrie 2020 recurentul inculpat A. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a solicitat instanței să ia act de faptul că își retrage recursul declarat împotriva încheierii din data de 18 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, menționând că prezenta cale de atac a fost exercitată înainte de a lua la cunoștință de soluția dispusă în cauză cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, având în vedere, pe de o parte cererea recurentului inculpat în sensul retragerii căii de atac formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 18 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 18 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2021.