ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2208/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2019 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1014/19.06.2019 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1014/2019 din data de 19 iunie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că măsura prelungirii suspendării dreptului de a conduce, pentru neîndeplinirea obligației instituită de dispozițiile art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a respins recursul ca nefondat.

Prin decizia nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1014/19.06.2019 a Curții de Apel Iași.

În motivare Curtea de Apel Iași a reținut că revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin prisma temeiului în drept reținut Curtea de Apel Iași a constatat că motivele invocate nu se încadrează în vreuna din situațiile avute în vedere de legiuitor și a respins cererea de revizuire, reținând că:

Obiectul dosarului nr. x/2013 a vizat anulare proces-verbal de contravenție, plângerea fiind în mod definitiv respinsă prin Decizia nr. 1430/2015 a Tribunalului Iași.

Iar, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, soluționată definitiv prin decizia nr. 1014/2019, reclamantul a pus în discuție executarea sancțiunii contravenționale, fiind contestată și dispoziția șefului serviciului rutier Iași, prin care s-a dispus majorarea perioadei de suspendare dispusă prin procesul-verbal de contravenție întrucât nu a predat permisul de conducere în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că se încalcă autoritatea de lucru judecat a legalității procesului-verbal de contravenție în ceea ce privește pedeapsa complementară de 30 zile, aceasta neputând fi majorată de către comandantul poliție. Or, instanța de fond nu a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile art. 95 din O.G. nr. 195/2002 Cod rutier.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Inspectoratul de Politie Județean Iași a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a decizia nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...)

Fiind o cale extraordinară de atac, prin urmare fiind imperios necesar a se respecta puterea de lucru judecat a unei hotărâri definitive și împiedicarea oricărui apel deghizat, Curtea apreciază că interpretarea prevederilor legale care statuează cu privire la motivele și condițiile pentru care se poate solicita revizuirea unei decizii se impun a fi interpretate restrictiv și în acord cu principiile anterior enunțate.

Ca urmare a caracterului său de cale de atac extraordinară, revizuirea se poate promova numai pentru motivele limitativ și expres prevăzute de lege, neputându-se extinde explicit sau implicit la alte situații asemănătoare și nici nu se poate proceda la o interpretare a acestor cazuri limitative.

Principiul securității raporturilor juridice vizează printre altele, faptul că soluția pronunțată de o instanță judecătorească, în mod definitiv să nu fie repusă în discuție ulterior.

În esență, prin prezentul demers judiciar revizuentul recurent urmărește desființarea deciziei nr. 1014/2019 din 19 iunie 2019 prin care a fost respinsă recursul recurentului A., Curtea de Apel Iași apreciind că măsura prelungirii suspendării dreptului de a conduce, pentru neîndeplinirea obligației instituită de dispozițiile art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, neprezentându-se la Poliția rutieră în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a soluției pronunțate asupra plângerii contravenționale formulate, respectiv data de 22.10.2015, pentru a preda permisul de conducere.

Or, prin decizia definitivă nr. 1430/CA din data de 22 octombrie 2015, Tribunalul Iași a respins plângerea contravențională a reclamantului, în dosarul nr. x/2013 al cărui obiect a vizat anulare proces-verbal contravenție nr. x încheiat la data de 27.05.2013.

Înalta Curte constată, așa cum corect a statuat prima instanță, că această situație juridică nu se încadrează în motivul de revizuire indicat de revizuent, în speță neputându-se pune problema unor hotărâri potrivnice, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită nu statuează, așa cum interpretează revizuentul, asupra legalității procesului-verbal de contravenție, ci asupra punerii în executare a sancțiunii complementare, respectiv s-a statuat asupra legalității majorării perioadei de suspendare a dreptului de a conduce vehicule, pentru nedepunerea în termen a permisului de conducere.

Astfel, în speță nu se poate vorbi despre o încălcare a autorității de lucru judecat față de prima sentință care statuează în sensul legalității procesului-verbal de contravenție.

Pentru aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1444/2019 din data de 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.