ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989, solicitând anularea adresei nr. x/18.02.2016 și obligarea pârâtului la înscrierea cererii sale de obținere a unui nou certificat care să ateste titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 - Luptător cu rol determinant, în Registrul Special, conform prevederilor H.G. nr. 1412/2004.

Prin completarea cererii de chemare în judecată și precizată prin încheierea din 10.11.2016, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 indice 1 pct. 5 din H.G. nr. 99/2015 privind modificările și completările la H.G. nr. 1412/2004, făcând trimitere însă la dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 959/08.12.2016 Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la cererea de anulare a H.G. nr. 99/2015 și a disjuns această cerere de restul acțiunii.

A declinat competenta de soluționare a cererii de anulare a H.G. nr. 99/2015 în favoarea Curții de Apel Bacău, secția II civilă și de contencios administrativ și Fiscal, iar în temeiul art. 413 pct. 1 noul C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a H.G. nr. 99/2015.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 28/2017 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată întrucât instanța a nesocotit prevederile legale și nu a ținut cont de obiectul cererii cu care a fost învestită.

Recurentul a arătat că în cazul dedus judecății, întemeiat pe dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu este aplicabilă procedura prealabilă, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd faptul că în cazul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Guvernul României s-a solicitat pe cale de excepție anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că acțiunea reclamantului supusă analizei instanței de contencios administrativ și fiscal are ca obiect anularea dispozițiilor art. 3 indice 1 pct. 5 din H.G. nr. 99/2015 privind modificările și completările la H.G. nr. 1412/2004.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, reținând faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței plângerii prealabile, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Analizând critica formulată de recurent cu privire la faptul că în cazul dedus judecății nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd faptul că în cazul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie plângerea prealabilă, Înalta Curte nu poate primi această apărare având în vedere cele ce urmează.

În cazul dedus judecății actul/dispozițiile din act ce se solicită a fi anulate fac parte din categoria actelor administrative normative, aspect necontestat de părți și corect a fost încadrat actul atacat în categoria actelor administrative cu caracter normativ.

Astfel, deși recurentul invocă dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ ca temei al acțiunii formulate la instanța de contencios administrativ, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres faptul că "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."

Acest text legal nu constituie o reglementare specială a acțiunii în anularea actelor administrative cu caracter normativ, ci stabilește limitele excepției de nelegalitate, făcând trimitere în același timp la condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 care, în regulă generală, impune obligativitatea procedurii prealabile.

Ca urmare, aceste dispoziții au fost corect aplicate de instanța de fond care a analizat condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv condiția existenței plângerii prealabile, așa cum dispun prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul atacat de reclamant nu poate fi încadrat în categoriile expres indicate de legiuitor pentru care nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a adus argumente în dovedirea faptului că a urmat procedura prealabilă, ci a susținut numai că procedura nu era obligatorie, astfel că instanța de control judiciar constată că instanța de primă jurisdicție a reținut corect faptul că nu a fost făcută dovada existenței plângerii prealabile, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi menținută ca legală, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 28/2017 din 07 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.