ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2015 cu nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Natională de Administrare Fiscală, contestație împotriva deciziei de impunere nr. x/27.06.2014, a raportului de inspecție fiscală nr. x/27.06.2014, a Deciziei nr. 85689/03.09.2014 și împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/17.06.2014, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulate toate actele administrative menționate.

Prin cererea adițională din data de 25.05.2015, reclamanta a completat obiectul judecății cu un nou capăt de cerere, solicitând în principal anularea deciziei nr. 78/25.03.2015 și, în consecință, anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, iar în subsidiar, având în vedere caracterul nefondat al deciziei de suspendare a soluționării contestației, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluționare a contestației și în ceea ce privește suma de 38.291.657 RON. În ceea ce privește suma de 5.047.179 de RON, s-a solicitat anularea deciziei nr. 78/25.03.2015 și, în consecință, anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.

În esență, reclamanta a învederat că decizia de suspendare este nelegala, intrucat este contrara Constitutiei si jurisprudentei CCR - cazul de suspendare a procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, se refera la o situatie de exceptie si nu se aplica de drept, incalcandu-se astfel Decizia Curtii Constitutionale nr. 56/2013;

Prin sentința civilă nr. 1472 din 29 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., (in insolventa, in insolvency, en procedure collective) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Natioanală de Administrare Fiscală- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Natională de Administrare Fiscală.

A anulat decizia nr. 78/25.03.2015 în partea prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației cu privire la operațiunile pentru care s-au stabilit obligațiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON și, respectiv, 36.872 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii acestora.

A respins în rest cererea de anulare a măsurii de suspendare a soluționării contestației cu privire la celelalte obligații fiscale, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta Agenția Natională de Administrare Fiscală să emită o decizie de soluționare a contestației administrative formulate de reclamantă, în limitele menționate anterior.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că organul fiscal nu a considerat ca operațiunea de la baza TVA în valoare de 23.383.150 RON ar fi o operațiune fictivă și că problema se reduce la interpretarea și aplicarea legii. S-a reținut cu privire la operațiunea efectuată între A. S.R.L. și B. S.A. că rezultă din înscrisurile anexate cauzei și din sesizarea penală înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, rezultă că cei 2 operatori economici sunt afiliați, respectiv administratorul și asociatul unic al A. S.R.L., dl. C. a îndeplinit în perioada verificată și funcția de administrator al B. S.A..

Până la data de 04.06.2013, data cesiunilor părților sociale către C., o cotă de 41,877% din capitalul social al A. S.R.L. a fost deținută de asociatul D. care deține și o cotă de 51,1051714505% din capitalul social al B. S.A..

Având în vedere și relațiile de afiliere/subordonare între aceste firme, respectiv persoane fizice implicate, organele de inspecție fiscală au avut suspiciuni că activitatea economică ce a presupus utilizarea acestor active s-a desfășurat sub controlul și coordonarea acelorași persoane, în cadrul grupului de firme A..

De asemenea, au existat suspiciuni că aceste operațiuni au fost taxate în scopuri fiscale, cu scopul sustragerii B. S.A. de la măsurile asigurătorii instituite prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.06.2013 emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată în sumă de 36.872 șei aferentă unor operațiuni reprezentând livrări intracomunitare, organele fiscale au constatat că intimata nu a deținut contracte/comenzi, documentele de însoțire a mărfii, respectiv CMR-urile nu conțin elemente care să confirme livrarea mărfii prin indicarea locului, a datei și a orei de sosire a vehiculului la locul livrării, precum și ora plecării acestuia după descărcare.

În toate cazurile s-a constatat că scrisorile de transport CMR nu au completate rubrica 24 "recepția bunurilor" informațiile privind indicarea locului și a orei de sosire vehiculului la locul livrării. În spațiul rezervat pentru aceste informații se regăsește numai ștampila firmei E., însoțită de o semnătură indescifrabilă.

A mai susținut recurenta că la rubrica nr. 3 "preluarea bunurilor" și nr. 4 "livrarea bunurilor" din CMR-uri a fost înscris genric "F." ți respectiv " Budapest Hungary", fără a fi completate și clelelate elemente conținute de rubriicle respective.

Astfel, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procesul-verbal nr. x/24.06.2014 ale cărui constatări au fost preluate în Raportul de inspecție fiscală nr. x/27.06.2014 contestată, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar la acest moment s-a dispus începerea urmăriri penale prin Ordonanța nr. 351/D/P/2014 din 14.08.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat raportat la hotărârea pronunțată de instanța de fond, precum și actele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurenta a adus critici hotărârii atacate prin raportare la soluția instanței de admitere în parte a cererii reclamantei, de anulare a deciziei nr. 78/25.03.2015, în partea prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației cu privire la operațiunile pentru care s-au avut în vedere sumele de 23.383.150 RON și respectiv, 36.872 RON, reprezentând TVA deductibil, reiterând practic considerentele expuse în decizia de suspendare a soluționării contestației reclamantei, precum și cele susținute prin apărările formulate la instanța de fond, prezentând parcursul urmat în demersul emiterii deciziei de suspendare a soluționării contestației și sesizării organelor penale judiciare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că instanța de fond, față de situația de fapt, a aplicat corect dispozițiile legale.

Înalta Curte va reține împrejurările care au determinat organele fiscale să dispună suspendarea prin decizia nr. 78/25.03.2015 cu privire la operațiunile pentru care s-au stabilit obligațiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON și, respectiv, 36.872 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii acestora.

Astfel, prin decizia de impunere nr. x/27.06.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. x/27.06.2014 încheiate de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au fost stabilite în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 43.338.836 de RON, din care taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 36.351.561 de RON și accesorii aferente în sumă de 6.987.275 RON.

Parte din constatările de fapt incluse în raportul de inspecție fiscală au fost cuprinse și în sesizarea penală nr. x/16.07.2014 formulată împotriva S.C. A. S.R.L., în ceea ce privește suma totală de 38.291.657 de RON (32.269.087 RON taxă stabilită suplimentar la control și 6.022.570 de RON accesorii aferente).

Prin Decizia nr. 85689/03.09.2014 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/17.06.2014, prin care s-au dispus următoarele măsuri: S.C. A. S.R.L. va proceda la corectarea declarării eronate a achizițiilor intracomunitare aferente perioadei septembrie 2009 - iulie 2013, prin depunerea de declarații rectificative care să cuprindă achizițiile intracomunitare corelate cu datele de emitere a facturilor și tipul operațiunilor efectuate; societatea va proceda la corectarea neconcordanțelor din perioada verificată între sumele declarate de aceasta și sumele declarate de furnizorii săi, prin întocmirea și depunerea la organul fiscal competent a unor declarații informative rectificative .

Prin Decizia nr. 78/25.03.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/27.06.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/27.06.2014 în ceea ce privește suma de 5.047.179 de RON, și s-a suspendat soluționarea contestației în ceea ce privește suma de 38.291.657 RON. S-a arătat că soluționarea contestației va fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organul de soluționare competent că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condițiile legii, în conformitate cu dispozițiile normative precizate în motivarea deciziei.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus începerea urmăririi penale prin Ordonanța nr. 351/D/P/2014 din 14.08.2914 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor .

În sesizarea penală nr. x/16.07.2014 s-a reținut, în esență, că S.C. A. S.R.L. a exercitat fără justificare legală dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 32.232.215 RON, din care:

- 23.383.150 RON, pentru operațiuni reprezentând transfer de active, care au fost taxate în scopuri fiscale;

- 8.849.065 RON, aferentă unor achiziții de bunuri pentru care nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte realitatea operațiunilor și că achizițiile respective au fost destinate utilizării În folosul operațiunilor proprii.

La aceste sume au fost calculate accesorii în valoare de 6.022.570 de RON.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 23.383.150 RON dedusă în scop fiscal, s-a considerat de către organul fiscal că este aferentă unor operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei, fiind aferentă unor tranzacții în valoare de 65.848.487,60 RON, între S.C. B. S.A. și S.C. A. S.R.L.

S-a reținut că între cei doi operatori economici există relații de afiliere, administratorul și asociatul unic al S.C. A. S.R.L., C. îndeplinind în perioada verificată și funcția de administrator al S.C. B. S.A.

Taxa pe valoare adăugată în sumă de 23.383.150 RON, pentru care S.C. A. S.R.L a exercitat dreptul de deducere, este aferentă bunurilor de natura terenurilor, utilajelor și echipamentelor, precum și a unui bun de natura clădirilor (Sală ambalare), care au fost facturate de S.C. B. S.A. în regim normal de taxare.

Inspecția fiscală a stabilit că, în fapt, acestea reprezintă transfer parțial de active între două persoane impozabile, operațiune care nu constituie livrare de bunuri conform art. 126, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și, în consecință, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, deoarece sunt reprezentate de abator, ferme de creștere a păsărilor, împreună cu utilajele și echipamentele aferente, care constituie active utilizate de S.C. B. S.A. în ramura activității economice de creștere si abatorizare a păsărilor, care din punct de vedere tehnic reprezintă structuri independente, capabile să efectueze activități economice separate.

S-a reținut că între S.C. B. S.A, în calitate de cedent, și S.C. A. S.R.L., în calitate de primitor, nu s-a realizat o simplă vânzare de bunuri, ci o veritabilă transferare a afacerii de la vânzător la cumpărător, caracterizată prin posibilitatea tehnică și funcțională a cumpărătorului de a continua în mod independent activitatea economică căreia i-au fost atribuite inițial elementele tranzacționate, dar și prin intenția acestuia de a continua aceeași activitate, fără lichidarea imediată a afacerii cumpărate și vânzarea stocurilor.

Din compararea datelor de emitere a facturilor cu cele de autentificare a contractelor aferente, s-a constatat că, exceptând factura nr. x/13.09.2012, emisă la aceeași dată cu cea a autentificării contractului de vânzare-cumpărare aferent, în celelalte cazuri facturile au date de emitere anterioare celei de autentificare a contractelor. Astfel, în cazul a 5 facturi în valoare totală de 64.312.000 RON, din care TVA în sumă de 8.112.000 RON și operațiuni scutite de taxă în valoare de 22.400.000 RON, emise în perioada 17.04.2013 - 22.04.2013, autentificarea notarială a contractelor de vânzare-cumpărare a fost efectuată la data de 29.05.2013.

În mod similar, în cazul a 6 facturi în valoare totală de 35.003.161 RON, din care TVA în sumă de 4.938.771 RON și operațiuni scutite de taxă în valoare de 9.486.177 RON, emise în perioada 07.05.2013 - 20.05.2013, autentificarea notarială a contractelor de vânzare-cumpărare a fost efectuată la data de 18.06.2013.

În perioada 18.10.2012 - 14.01.2013 și 15.05.2013 - 27.06.2013 S.C. B. S.A a făcut obiectul inspecției fiscale parțiale privind taxa pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.02.2009 - 31.05.2012, finalizată prin Raportul de inspecție fiscală x din data de 27.06.2013 și Decizia de impunere x din 27.06.2013. În timpul inspecției fiscale organele de control au inițiat procedura de instituire a măsurilor asigurătorii, fiind emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.06.2013.

Urmare a constatărilor rezultate din inspecția fiscală efectuată la S.C. B. S.A, precum și a faptelor prezentate mai sus, a fost formulată sesizare penală, transmisă către Direcția Națională Anticorupție cu adresa D.G.AM.C. nr. x/08.08.2013.

Între data inițierii procedurilor pentru instituirea măsurilor asiguratorii la S.C. B. S.A (15.05.2013) și data încheierii raportului de inspecție fiscală (27.06.2013) au fost încheiate un număr de 11 contracte de vânzare-cumpărare privind transferul de active de la S.C. B. S.A la S.C. A. S.R.L., suspectate a fi fost realizate în scopul evitării instituirii de măsuri asigurătorii pentru recuperarea obligațiilor datorate de S.C. B. S.A în urma inspectiei fiscale.

S-a apreciat de către organul fiscal că, în realitate, transferul acestor active a fost efectuat numai formal, ele fiind exploatate în continuare de către vânzătorul S.C. B. S.A, pentru desfășurarea propriei activități. Această situație a rezultat din contractele de închiriere prezentate în timpul controlului de S.C. A. S.R.L., enumerate în cuprinsul sesizării penale.

În fapt, s-a reținut că activele transferate au fost utilizate în mod continuu în toată perioada verificată pentru aceeași activitate economică pentru care au fost edificate (creșterea și abatorizarea păsărilor). Având în vedere relațiile de afiliere/subordonare între aceste firme/persoane fizice implicate, s-a apreciat că activitatea economică ce a presupus utilizarea acestor active s-a desfășurat sub controlul și coordonarea acelorași persoane, în cadrul grupului de firme A..

În consecință, tranzacțiile privind transferul parțial de active între S.C. B. S.A., în calitate de cedent și S.C. A. S.R.L. în calitate de primitor a avut drept scop fiscal majorarea nejustificată a taxei deduse cu suma de 23.383.150 RON, cu consecința evidențierii în perioada verificată de sumă negativă de TVA, solicitată la rambursare de S.C. A. S.R.L. prin deconturile lunilor iunie și iulie 2013.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 36.872 RON, colectată pentru operațiuni reprezentând livrări intracomunitare în sumă de 153.635 RON, s-a reținut că S.C. A. S.R.L. nu a justificat scutirea de TVA, deoarece nu a depus documente legal întocmite din care să rezulte că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, respectiv că bunurile au ajuns în alt stat membru, condiție reglementată de art. 10 alin. (1) lit. b) din O.M.F.P. nr. 2222/2006, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că S.C. A. S.R.L. nu a prezentat contract/comanda din care să rezulte obiectul și modul de derulare a relațiilor comerciale cu firma E..

Din verificarea efectuată s-a constatat că documentele de transport prezentate la control (CMR) nu au fost completate cu toate elementele prevăzute de rubricile formularelor în cauză. Astfel, rubrica 22 "Ștampila și semnătura expeditorului" nu a fost completată cu aceste elemente, deși la rubrica 1 "Expeditor" a fost înscris A. S.R.L.

În ceea ce privește transportatorul, la rubricile 7 "Transportator succesiv" și 23 "Semnătura și ștampila transportatorului" a fost aplicată ștampila transportatorului G., cod TVA x, dar CMR-urile prezentate nu conțin date privind numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport utilizate și numele șoferilor.

Totodată, documentele de transport nu conțin elemente care să confirme livrarea mărfii prin indicarea locului, a datei și a orei de sosire a vehiculului la locul livrării, precum și ora plecării acestuia după descărcare. Astfel, în toate cazurile s-a constatat că scrisorile de transport CMR nu au completate la rubrica 24 "Recepția bunurilor" informațiile privind indicarea locului și a orei de sosire a vehiculului la locul livrării. În spațiul rezervat pentru aceste informații se regăsește numai ștampila firmei E., însoțită de o semnătură indescifrabilă.

În mod similar, la rubricile nr. 3 "Preluarea bunurilor" și nr. 4 "Livrarea bunurilor" din CMR-uri a fost înscris generic "F." și respectiv "Budapest Hungary", fără să fie completate și celelalte elemente conținute de rubricile respective.

Mai mult, au fost identificate neconcordanțe între locul încărcării înscris pe documentele de transport și condiția de livrare înscrisă în facturile emise către beneficiar. Astfel, în timp ce în CMR-uri a fost înscris drept loc de încărcare "F.", atât în proforma invoice nr. 003/22.09.2011, cât și în invoice A. x/23.09.2011 a fost înscrisă drept condiție de livrare "H.".

Urmare celor prezentate, inspecția fiscală a stabilit că locul livrării produselor este în România, astfel că pentru aceste livrări S.C. A. S.R.L. datorează TVA în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 140, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, la control a fost stabilită suplimentar taxă pe valoarea adăugată colectată În sumă de 36.872 RON (153.635 RON x 24%).

Situația suspusă analizei în recurs constă în aplicarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, împrejurarea dacă operațiunile care au condus la deducerea TVA în suma de 23.383.150 RON, respectiv în sumă de 36.872 RON, conduc la indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data în procedura administrativă, sau sunt operațiuni care puteau și pot fi analizate de organele fiscale prin interpretarea legii în materie, împrejurare care nu impune suspendarea soluționării contestației, în sensul art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data în procedura administrativă".

Înalta Curte constată că, referitor la suma de 23.383.150 RON dedusă în scop fiscal, organul fiscal apreciind că această sumă este aferentă unor operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei, nefiind vorba despre vreo operațiune fictivă, organul de soluționare a contestației trebuia să se limiteze la interpretarea și aplicarea legii, procedând la analizarea pe fond a operațiunilor ce fac obiectul deducerii acestei sume și nu la suspendarea soluționării contestației pentru sesizarea organelor de urmărire penală.

Inspecția fiscală a reținut că operațiunile de achiziționare de imobilizări corporale-utilaje și echipamente pentru producția agricolă, precum și a bunurilor de natura terenurilor, clădirilor (Sală ambalare), care au fost facturate de S.C. B. S.A. în regim normal de taxare, reprezintă transfer parțial de active între două persoane impozabile, operațiune care nu constituie livrare de bunuri conform art. 126, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și, în consecință, nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Astfel, organul fiscal trebuia să stabilească, conform situației de fapt rezultate din înscrisurile deja administrate (contracte de vânzare-cumpărare, contracte de închiriere etc.) dacă a existat un transfer de active sau o livrare de bunuri.

Întocmai cum a reținut instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectul privind scopul ilicit al scoaterii bunurilor din patrimoniul S.C. B. S.A pentru a se sustrage măsurilor asigurătorii instituite prin Decizia nr. 70685/06.06.2013, în măsura în care ar avea o consecință de natură penală, nu influențează modalitatea de încadrare a operațiunii din punct de vedere fiscal.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 36.872 RON, pentru operațiuni reprezentând livrări intracomunitare, obiectul contestației administrative a constat în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 132 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 10 alin. (1) lit. b) din O.M.F.P. nr. 2222/2006, în sensul de a stabili, conform documentelor justificative, dacă locul livrării produselor este considerat, în România sau nu, din punct de vedere fiscal.

Prin urmare, situația reținută nefiind contestată, se impunea analizarea încadrării fiscale și a interpretării normelor fiscale pentru operațiunile care au determinat taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 36.872 RON, iar acest aspect nu conduce la suspendarea soluționării contestației reclamantei ca urmare a sesizării organelor penale.

Câtă vreme organele fiscale au reținut că operațiunile economice, care au generat deducerea TVA în scop fiscal a sumei de 36.872 RON și a sumei de 23.383.150 RON, nu sunt operațiuni fictive și nu s-a pus problema realității operațiunilor menționate, care ar fi putut justifica necesitatea soluționării, cu prioritate, a cauzei penale, aspectele contestate pot fi analizate pe fond prin prisma normelor de drept fiscal în materie, decizia nr. 78/25.03.2015 emisă de organele fiscale având un caracter excesiv, netemeinic și nelegal, astfel cum a constatat în mod corect instanța de fond.

În concluzie, Înalta Curte constată că, în măsura în care situația de fapt reținută cu privire la operațiunile pentru care s-au stabilit obligațiile fiscale principale în valoare de 23.383.150 RON și, respectiv, 36.872 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii acestora, nu este contestată, în discuție fiind doar încadrarea fiscală a operațiunilor, nu sunt indicii ale săvârșirii unor infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie dată în procedura administrativă, acest aspect constituie un motiv de nelegalitate a deciziei de suspendare a soluționării contestației și de a concluziona că nu există o justificare pentru a considera că se impune suspendarea soluționării contestației potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003,

Pentru acest considerente, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ.,Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1472 din 29 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.