ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2298/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, anularea în tot a Deciziilor nr. 6986, nr. 6987 și nr. 6988 emise la data de 19.05.2017 de către Guvernul României- Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și admiterea cererilor de retrocedare înregistrate cu nr. x, nr. 1080 și nr. 1081 din 30.01.2003 la pârâtă, în sensul retrocedării în natură a imobilului revendicat, iar în cazul în care retrocedarea în natură nu este posibilă solicită acordarea de măsuri compensatorii.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 89 din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei Romano - Catolice Alba Iulia, arătând că în prevederile O.G. nr. 94/2000 nu se specifică de către cine anume pot fi atacate cu contestație deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare și nici nu rezultă din dispozițiile legale invocate că doar titularul cererii poate formula contestație. Recurenta a susținut că dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000 prevăd doar termenul și instanța la care se pot ataca deciziile.

S-a susținut că Arhiepiscopia a înaintat cererea de revendicare la Comisie și, prin urmare, aceasta are și calitatea procesuală activă de a ataca decizia Comisiei.

Recurenta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor asupra cărora intimata a dispus prin deciziile contestate și are un interes personal existând identitate între persoana reclamantă și persoana titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecății.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a supus controlului judiciar deciziile emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare în soluționarea cererilor de retrocedare formulate de către aceasta.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantei, reținând că cererea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Astfel, instanța de fond a constatat că prin cererile de retrocedare nr. x, nr. 1080 și nr. 1081 din 30.01.2003, reclamanta Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a solicitat, nu în nume propriu, ci pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, restituirea imobilelor evidențiate în cartea funciară nr. x a localității Iernut, sub nr. top. x, 213/2, 160/2 și 214.

Prin Deciziile nr. 6986, nr. 6987 și nr. 6988 emise la data de 19.05.2017 de către intimata-pârâtă au fost respinse cererile de retrocedare făcute în numele Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia de către recurenta-reclamantă, motivat de faptul că imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci proprietatea Ordinariului Catolic de Rit Latin de Alba Iulia.

Instanța de primă jurisdicție a constatat că Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia a formulat cererile de retrocedare pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. De asemenea, a reținut instanța că prin deciziile atacate în cauză se resping cererile depuse de către Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia și, ca atare, nu este justificată de către reclamantă calitatea procesuală activă.

Înalta Curte analizând motivul de casare invocat de recurentă nu poate primi criticile formulate, pe care le va respinge ca nefondate. Recurenta își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în conformitate cu care casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, deși recurenta invocă expres acest motiv de casare, în motivele cererii de recurs susține că au fost aplicate greșit dispozițiile O.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte nu a identificat nicio încălcare a regulilor de procedură de către instanța de primă jurisdicție, motiv pentru care acest caz de casare nu poate fi primit de instanța de control judiciar.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia pentru lipsa calității procesuale active, întrucât cererile de retrocedare au fost formulate în numele Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia de către recurenta-reclamantă, deciziile de respingere sunt date pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia.

Astfel, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, întrucât în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000, calitate procesuală poate avea numai titularul cererii de retrocedare, deoarece numai acesta este vătămat prin respingerea cererii de retrocedare. Dispozițiile indicate prevăd faptul că deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că în măsura în care un terț are pretenții proprii asupra imobilului, obiect al cererilor de retrocedare din acțiunea dedusă judecății, acesta are deschisă calea acțiunii în revendicare, conform dreptului comun.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia împotriva sentinței nr. 89 din 21 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.