ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5712/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 16.10.2017, sub nr. x/2017, ulterior completată, la 24.10.2017, reclamanta Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Generală Control Oficial, Direcția Inspecții și Control Oficial, Serviciul Control Produse Medicinale, Nutriție și Laboratoare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/204, suspendarea executării notei de control nr. x/13.10.2017 și a ordonanței privind interzicerea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor nr. 4/18.10.2017.

Prin sentința civilă nr. 1105 din 6 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 28.11.2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău:

- a admis excepția inadmisibilității suspendării notei de control;

- a respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la suspendarea notei de control nr. x/13.10.2017, cerere formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

- a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la suspendarea ordonanței nr. 4/18.10.2017.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamanta Societatea A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 200 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația emisă pentru primul termen de judecată din 4 noiembrie 2020, comunicată acesteia la data de 26 octombrie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs.

Totodată, se reține că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nici cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3 din 12 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.