ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5539/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.01.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de soluționare a contestațiilor POP 2007 - 2013, anularea Decizie nr. 3/05.07.2016, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.04.2016, precum și anularea procesului-verbal menționat.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2260 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluționare a Contestațiilor POP 2007-2013, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta societatea A. S.A a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta A. S.A., in calitate de Beneficiar, a depus cereri de finanțare pntru proiectele "Acvacultura durabilă în cadrul ariei speciale de protecție avifaunistică Lacul Strachina", primind finanțări in baza Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 59/23.12.2010 si a Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 95/05.05.2011.

In urma controlului efectuat de către persoanele desemnate din cadrul MADR a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.04.2016.

Considerând netemeinic si nelegal actul administrativ mai sus amintit, reclamanta a formulat contestație impotrivia acestuia.

Prin decizia nr. 3/05.07.2016, comunicata societății la data de 07.07.2016, a fost respinsă contestația împotriva actelor administrative emise de către Structura de Control din cadrul MADR, acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva acestei decizii fiind respinsă prin sentința atacată în prezenta cauză.

Susține recurenta reclamantă că prin sentința civilă nr. 2260/12.06.2017 a fost respinsă acțiunea sa, ca neintemeiată, fără ca instanța de fond să furnizeze argumentele pe baza cărora și-a format convingerea, în cuprinsul considerentelor fiind reluate, contrar dovezilor administrate în cauză, susținerile intimatei.

De asemenea, in cuprinsul considerentelor, instanța de fond nu face o analiza a problemei de drept dedusa judacatii - pretinsa neregula sesizata in procedura de acordare a compensațiilor finanțate din fonduri europene - cu toate ca au fost depuse, cu titlu de jurisprudenta, hotărâri judecătorești pronunțate tot de Curtea de Apel București, in cauze având același obiect.

De aici rezulta ca instanța de fond a incalcat pricipiul respectării propriei juriprudente, intrucat, în activitatea lor jurisdicțională, toate instanțele trebuie să respecte principiul tratamentului egal în fața legii și principiul securității juridice, ceea ce este posibil numai dacă nu aleg, în mod arbitrar, să dea legii o interpretare diferită de cea existentă, respectiv să interpreteze diferit de jurisprudenta. Principiul tratamentului egal în fața legii și principiul securității juridice impun respectarea jurisprudenței de către instanțe, în măsura în care nu există motive prioritare care cer o altă interpretare.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta reclamantă susține că actele atacate sunt nelegale, întrucât echipa de control nu mai putea efectua verificări asupra acestui proiect peste durata de monitorizare. Potrivit Art. 2 alin. (2) din Ordinele de finanțare nerambursabila este reglementata perioada de monitorizare de 5 ani, care pentru Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 59/23.12.2010 s-a incheiat, conform anunțul de incetare a obligațiilor pentru beneficiarul proiectului, din data de 09.02.2016, iar pentru Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 95/05.05.2011 s-a incheiat, conform anunțul de incetare a obligațiilor pentru beneficiarul proiectului, din data de 09.05.2016, anunțuri care au fost comunicate MADR - DGP AMPOP si care au fot publicate in Monitorul Oficial.

In al doilea rând, recurenta reclamantă susține că niciunul dintre membrii echipei de control nu a fost prezent la efectuarea controlului in teren, ceea ce reprezintă un abuz din partea structurii de control.

In ce privește compensația care a fost acordată pentru Natura 2000, prima este un alt tip de pierdere de producție si nu trebuie confundata cu cea privind trecerea la acvacultura ecologica.

Toate aspectele menționate în procesul-verbal contestat în cauza de față au fost anterior verificate si stabilite de către DGP-AMPOP prin CCAN, iar Structura de Control formata din B., C. si D. din cadrul Direcției Generale Control, Antifrauda si Inspecții trebuia sa se conformeze constatărilor din Raportul CCAN nr. x/01.11.2013, in conformitate cu prevederile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, care stabilește ca: "Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația: c) implementării corespunzătoare si la timp a recomandărilor formulate de organismele de control si audit intern si extern, naționale si europene. în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgentă:"

Echipa de control arata ca societatea reclamantă a primit pentru perioada 2008-2009, aferent unei suprafețe de luciu de apă de 977 ha, compensații în valoare totală de 1.954.000,00 RON.

Din analiza întregii legislații comunitare si interne, rezulta ca finntarea nerambursabila se acorda pentru o perioada de maxim 2 ani.

A. S.A. a solicitat în cadrul Cererii de finanțare x și a primit prin Decizia nr. 59/20.12.2011 suma compensatorie pentru un an în intervalul 2008-2009 pentru care a înregistrat pierderi de producție datorate păsărilor ihtiofage. Având în vedere că în toată documentația depusă la dosar (Memoriu justifeativ, Raport tehnic de evaluare) sunt calculate pierderile aferente întregii perioade, 2008-2009, prin Cererea de finanțare nr. x, S.C. A. S.A. solicita acordarea sprijinului financiar sub formă de primă compensatorie pentru cel de-al doilea an al intervalului pentru care sa efectuat evaluarea și pentru care societatea poate beneficia conform prevederilor comunitare." De asemenea, prin adresa înregistrată la DGP AM POP sub nr. x din 09.03.2011, beneficiarul revine cu următoarea precizare:

"S.C. A. S.A. a primit suma compensatorie pentru anul 2008, iar în actuala cerere respectiv: x am solicitat acordarea sprijinului financiar pentru anul 2009.

Referitor la afirmațiile echipei de control, în sensul că nu mai sunt valabile contractul de concesiune x/08.06.2007 încheiat cu ANPA si licențele de acvacultura ridicate, recurenta menționează faptul că exista contestații si procese pe rolul instanțelor privind acțiunile abuzive ale ANPA, acestea litigii fiind in curs de soluționare .

Astfel, recurenta arată că actul abuziv si unilateral prin care ANPA a reziliat contractul de concesiune x/08.06.2007 a fost atacat de A., acțiune ce face obiectul dosarului x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului București, care in prezent este declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, iar actele abuzive si unilaterale prin care ANPA a desființat licențele de acvacultura, de asemenea, au fost atacate de A. si formează obiectul dosarului x/2015 inregistrat pe rolul Tribunalului București si a cărui soluționare este suspendata in prezent, in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pana la soluționarea pricinii x/2015**.

Transpare, de asemenea, ca fiind un abuz, faptul ca echipa de control impută reclamantei lipsa acestor licențe, măsura dispusa printr-un act administrativ contestat de reclamantă in fata instanței. mai ales ca pana in prezent nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila care sa stabilească legalitatea masurilor dispuse de ANPA-organism tot din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

De remarcat că actul abuziv si unilateral prin care ANPA "ar fi reziliat" contractul de concesiune x/08.06.2007 a fost emis in septembrie 2013, în vreme ce după acest moment societatea reclamantă a continuat sa exploateze suprafețele piscicole pe care le folosește si in prezent, ANPA a continuat sa pretindă redevente inclusiv pentru suprafețe de teren constatate, prin hotărâri judecătorești irevocabile, ca fiind proprietatea A. (Sentința civila nr. 581/11.04.2013 pronunțata in dosarul x/2012), iar utilizarea suprafețelor piscicole este confirmata inclusiv prin Raportul CCAN nr. x/01.11.2013, despre care intimata nu amintește nimic, CCAN fiind tot un organism din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Legat de contractele de comodat pentru activele înstrăinate, acestea nu au fost solicitate in cadrul inspecției (inspecție care in realitate nu s-a realizat).

De asemenea, recurenta menționează că nu există in cuprinsul Ordinelor de finanțare nicio restricție privind instrainarea sediilor (activelor) aferente suprafețelor exploatate. In ceea ce privește digurile care au făcut obiectul vanzarii-cumpararii, acestea nu fac parte din suprafețele aferente ordinului de finanțare

Echipa de control continua șirul abuzurilor, imputând reclamantei diverse neconcordante intre documentele emise de către autoritățile statului (respectiv ADS, CNAFP, ANPA, Autoritatea de Mediu, Apele Romane) si conținutul dosarelor pentru obținerea autorizațiilor S.C. A. S.A.. Dupa cum reiese din răspunsurile ANPA si DGAMPOP se poate vedea faptul ca licențele au fost eliberate corect, facandu-se indreptarea unor erori materiale conform suprafețelor reale exploatate.

De altfel, suprafața de 977 ha este confirmata prin adresa Agenției Naționale pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) nr. 8810/16.12.2010. care este concedentul cu care A. a incheiat contractul de concesiune x/08.06.2007 si in același timp ANPA este un organism tot din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Referitor la protocolul de predare primire al terenului de 20 ha luciu de apa din lacul Strachina si obligativitatea ANPA de a incheia un act aditional la contractul de concesiune pentru scăderea acestei suprafețe, recurenta menționează ca acesta s-a făcut abuiv, cu incalcarea legii. Mai mult decât atat, aceasta suprafața se afla in exploatarea S.C. A. S.A., neputand fi separata din suprafața totala a lacului Strachina 2, existând chiar si un litigiu inițiat de pretinșii proprietari ai acestei suprafețe, litigiu care s-a judecat in contradictoriu si cu ANPA ia instanța a respins acțiunea dosar x/2013

In continuare, recurenta susține că decizia nr. 3/05.07.2016 este nemotivată, existînd doar câteva paragrafe, expuse pe doar jumătate de pagina, (final pag 4 si inceput pag 5 din considerentele deciziei), pentru care comisia respinge contestația reclamantei.

Practic, membrii comisiei de soluționare a contestației a arătat ca apreciază juste afirmațiile făcute de către echipa de control în procesul-verbal contestat si ca nu pot contesta verificările întreprinse de către echipa de control.

Or, acesta era tocmai obiectul contestației cu care au fost investita comisia de soluționare a contestației, respectiv acela de a analiza si stabili temeinicia si legalitatea verificărilor întreprinse de către echipa de control, de unde rezulta ca soluționarea contestației s-a făcut in lipsa unei analize si fara furnizarea argumentelor care au condus la pronunțarea acestei soluții.

Un prim motiv de nelegaltiate invocat de reclamantă este acela că titlul de creanță contestat nu este motivat sub aspectul temeiului legal invocat, fiind invocate, ca temei legal, doar acte administrative care nu sunt opozabile subscrisei si texte de lege din tratatul UE care impută in mod concret o eventuala neregula săvârșita de statul român, de care reclamant nu poate fi culpabilă.

Nici în procesul-verbal contestat și nici în decizia de soluționare a contestației nu a fost descrisă o situație de fapt concretă care să poată fi reținuta ca neregula săvârșita de reclamantă.

Din definiția neregulii, așa cum este prevăzută de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, rezulta ca abaterea de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si nerespectarea normelor legale sau contractuale, trebuie sa aiba ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori in numele lor si a bugetului național. Asa fiind, conform contractului de finanțare, neregula se traduce, întotdeauna, printr-un rezultat material negativ, o paguba efectiva, nu una potențiala, si a cărei existenta si întindere trebuiau dovedite.

In acest sens, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate constatând că prevederile art. 66 din ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute in obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale.

In motivarea deciziei. Curtea Constituționala a reținut ca prevederile art. 66 aduc atingere principiului neretroactivității, deoarece permit aplicarea normelor de drept substanțial din Ordonanța de urgenți a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite in intervalul temporal In care era in vigoare Ordonanța Guvernului nr. 79/2003. legiuitorul reglementând un criteriu greșit pentru determinarea aplicabilității noilor norme de drept substanțial, respectiv existența sau nu a unor activități de control în desfășurare la momentul intrării in vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic.

In consecința, Curtea Constituionala a statuat ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. x, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Aplicând principiul de mai sus in prezenta speța, se observă că data săvârșirii neregulii reținute in sarcina A. este data primirii compensației, ce a fost acordată consecutiv în perioada 2008-2009, cand era in vigoare Ordonanța Guvernului nr. 79/2003.

Prin urmare, in condițiile in care raportul juridic este supus reglementarilor legale in vigoare la data nașterii sale. Raportul juridic dedus judecații in prezenta cauza este guvernat, din perspectiva normelor de drept substanțial aplicabile, de prevederile O.G. nr. 79/2003 si nu de cele ale O.U.G. nr. 66/2011.

Asa fiind, existenta sau inexistenta in prezenta cauza a unei nereguli urmează a fi analizata prin raportare la definiția acesteia cuprinsa in art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003. conform căreia: "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate in raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".

Din analiza prevederii legale anterior menționate, rezulta ca existenta neregulii este condiționata de producerea, in mod efectiv, a unui prejudiciu bugetului general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta.

Din modul de redactare a textului de lege rezulta ca prejudiciul trebuie sa fie cert iar nu eventual, iar repararea acestuia presupune, in mod obligatoriu, dovedirea de către partea care il invoca, respectiv parata, a existentei actuale a acestuia, precum si a cuantumului prejudiciului.

Or, în cauză, nu s-a stabilit și dovedit în ce modalitate a fost prejudiciat bugetul comunitar, in condițiile în care din verificarea prevederilor din Ghidul Solicitantului pe măsura 2.2 si a prevederilor Regulamentului 1198/2006 rezultă doar ca plata compensatorie nu poate depasi 2 ani de la instituirea limitărilor impuse de includerea zonei in sit Natura 2000.

Prin urmare, toate celelalte clarificări și precizări ale metodei de acordare și de calcul a compensației aparțin legiuitorului român, care nu a stabilit, in concret, care a fost prejudiciul suferit de bugetul Uniunii Europene.

Referitor la neregula stabilită de instituția de control și pentru care a fost retrasă finanțarea acordată reclamantei, potrivit căreia "formula de calcul stabilită prin cele două decizii ale CM POP a fost aplicata eronat", reclamanta susține că toate aceste aspecte au mai fost statuate anterior, cu putere de lucru judecat (invocând in acest sens art. 431 alin. (2) si art. 435 alin. (2) noul C. proc. civ.) de către Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2577/13.09.2016, pronunțata in cauza x/2016, în sensul inexistenței unei nereguli.

Față de toate argumentele dezvolatte pe larg în cererea de recurs, reclamanta solicită casarea in tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 3/05.07.2016, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.04.2016, precum și anularea procesului-verbal menționat.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, reclamanta a invocat, în susținerea cererii de anulare a deciziei nr. 3/05.07.2016 încălcarea regulilor de procedură cu prilejul verificărilor finalizate prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, precum și greșita aplicare a normelor de drept material, incidente în cauză, susținând recurenta reclamantă inclusiv faptul că în cauză a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Criticile de nelegalitate și netemeinicie au fost sintetizate de judecătorul fondului după cum urmează:

- decizia prin care s-a soluționat contestația administrativă nu este motivată;

- controlul s-a realizat după expirarea perioadei de monitorizare;

- membrii echipei de control nu au fost prezenți la efectuarea controlului în teren;

- în cuprinsul Raportului CCAN nr. x/01.11.2013 s-a constatat că nu există nereguli în derularea proiectului, astfel că nu era posibil să se stabilească ulterior că a fost încălcată legislația comunitară;

- este eronată concluzia organelor de control, în sensul că nu mai sunt valabile contractul de concesiune și licențele de acvacultură;

- în cuprinsul ordinelor de finanțare nu este inserată interdicția înstrăinării activelor aferente suprafețelor exploatate;

- încheierea actului adițional, prin care s-a diminuat suprafața luciului de apă din lacul Strachina, s-a făcut abuziv;

- caracterul nelegal al compensația pentru pierderile aferente anului 2009.

În ordinea în care aceste motive de nelegalitate au fost dezvoltate de către reclamantă, prima instanță a procedat și la dezlegarea acestora, pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinței civile nr. 2260 din 12 iunie 2017, legalitatea acestei hotărâri fiind la adăpost de critică.

Un prim motiv de nelegalitate a sentinței civile anterior menționate este circumscris dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susținând recurenta că judecătorul fondului nu a făcut o analiză a problemei de drept deduse judecății, soluția de respingere a acțiunii reclamantei nefiind precedată de argumentele pe baza cărora judecătorul fondului și-a format convingerea.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că sentința civilă recurată dovedește, dincolo de orice echivoc, respectarea întocmai a dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., care circumstanțiază conținutul noțiunii de motivare a hotărârii judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., în cuprinsul considerentelor hotărârii se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților .

Privind din această perspectivă sentința civilă atacată în prezentul recurs, Înalta Curte observă că instanța fondului a procedat la analiza cererii de chemare în judecată și a întâmpinării depuse la aceasta, a sintetizat argumentele subsumate motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă împotriva actelor deduse judecății și apoi a abordat punctual aceste critici, înlăturând motivat argumentele reclamantei.

Prin urmare, nu se poate susține incidența, în cauză, a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 teza I C. proc. civ.

În continuare, dezvoltând argumente ce pot fi circumscrise ipotezei vizate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă susține că judecătorul fondului a încălcat principiul respectării propriei jurisprudențe, afirmație raportată la faptul că au fost depuse la dosarul cauzei hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București în cauze cu obiect similar, unde soluțiile sunt diferite de cea din prezenta cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază faptul că incidența prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. reclamă demonstrarea încălcării sau aplicării greșite, de către instanța fondului, a normelor de drept substanțial aplicabile cauzei, astfel că dezlegarea dată cauzei în mod diferit de cea însușită de instanță în alte cauze, fără a se dovedi efectul obligatoriu al acestor din urmă hotărâri, nu poate fi valorificată pe tărâmul dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cât timp jurisprudența nu constituie izvor de drept.

Trecând la modalitatea concretă de rezolvare a fondului cauzei, Înalta Curte constată că în mod temeinic a înlăturat prima instanță argumentele reclamantei, potrivit cărora decizia de soluționare a contestației nu este motivată, critica reclamantei sub acest aspect neavând suport, concluzie ce rezultă din simpla examinare comparativă a contestației administrative și a deciziei nr. 3/05.07.2016.

În al doilea rând, recurenta reclamantă a reluat, în recurs, critica potrivit căreia echipa de control din cadrul instituției pârâte nu mai putea efectua verificări asupra proiectului finanțat în cauză, fiind împlinită perioada de monitorizare.

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă și în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, potrivit Anexei nr. 1, pct. 2.2 alin. (2) la Ordinul de finanțare nr. x/23.12.2010, respectiv Ordinul de finanțare nr. x/05.05.2011 "DGP-AM POP are obligația să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum si pentru o perioadă de până la 3 ani de la data închiderii oficiale a POP 2007-2013", clauze contractuale pe care beneficiarul și le-a însușit prin semnarea ordinelor de finanțare.

În același sens, prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 instituie prescripția dreptului de a stabili creanța bugetară în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.

Prin urmare, afirmațiile recurentei reclamante, potrivit cărora verificarea proiectului în dezbatere s-a realizat după împlinirea termenelor legale maximal prevăzute în acest scop, sunt lipsite de temei, fiind corect înlăturate de prima instanță.

În egală măsură se impune a fi înlăturată critica reclamantei cu privire la faptul că echipa de control nu s-ar fi deplasat în teren, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a neregulii statuează în sens contrar; în orice caz, după cum se va arăta în continuare, neregula reținută în sarcina reclamantei și care justifică restituirea finanțării nici nu reclama verificări faptice în teren.

În ceea ce privește neregula reținută în sarcina sa, recurenta reclamantă invocă, astfel cum rezultă în cele mai sus menționate, aplicarea retroactivă a legii, prevalându-se de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Față de cele menționate de instanța de contencios constituțional și la faptul că a primit compensațiile în dezbatere în perioada 2008-2009, când era în vigoare O.G. nr. 79/2003, recurenta susține că în mod greșit a fost aplicată în cauză O.U.G. nr. 66/2011, și, totodată, că definiția neregulii trebuie raportată tot la prevederile O.G. nr. 79/2003, care condiționau, însă, existența neregulii de dovada prejudicierii efective a bugetelor donatoare.

Contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că neregula esențială reținută în sarcina reclamantei s-a materializat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, neregulă reprezentată de faptul că a avut loc o modificare substanțială în legătură cu angajamentul A. S.A. de a respecta restricțiile prevăzute de legislația privind siturile natura 2000 pe toată perioada de monitorizare (5 ani de la semnarea Ordinului de finanțare).

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că, prin rezilierea contractului de concesiune, retragerea licențelor de acvacultura, dar și înstrăinarea bunurilor imobile aferente amenajărilor piscicole, toate în perioada de monitorizare a proiectelor, beneficiarul nu mai putut respecta angajamentul asumat la încheierea Ordinului de finanțare, fiind incidente prevederile art. 56 - Durabilitatea operațiunilor, alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1198/2006. ale Ghidului Solicitantului - Măsura 2,2. "Măsuri de acva-mediu.. din 23 aprilie 2010. punctul 3.6 - Emiterea Ordinului de finanțare și ale Anexei I la Ordinul de finanțare nr. x/23.12.2010. Articolul 1 - Obligații generale, alin. m. Astfel și compensația acordată în valoare de 977.000,00 RON este stabilită ca și neregulă conform ANEXEI I la Ordinul de finanțare nr. x/23.12.2010, Articolul 10 - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării.

În fapt, s-a reținut că, prin adresa nr. x/10.03.2016, emisă de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, s-a dispus rezilierea Contractului de concesiune directă nr. x/08.06.2007 prin Notificarea de reziliere nr. x/11.09.2013, excluderea contestatorului din Registrul Unităților de Acvacultura (R.U.A.) și anularea Licențelor de acvacultura prin Decizia Președintelui A.P.N.A. nr. 28/30.01.2015 pentru Amenajările piscicole Strachina I - pepinieră și Strachina I - crescătorie, prin Decizia Președintelui A.N.P.A. nr. 30/30.01.2015 pentru Amenajarea piscicolă Strachina II - crescătorie (situate în loc. Țăndărei, jud. Ialomița) și Decizia nr. 29/30.01.2015 pentru Amenajarea piscicolă Valea Ciorii -crescătorie (situată în com. Valea Ciorii, jud. Ialomița).

Pentru a obține și păstra contribuția de la FEP - compensații pentru pierderile de producție ca urmare a constrângerilor de mediu, beneficiarul trebuia să desfășoare activitate în sectorul de acvacultura și nu în ultimul rând acesta s-a angajat să respecte cel puțin 5 ani noile cerințe referitoare la mediul acvatic, cerințe ce depășesc simpla aplicare a bunelor practici de acvacultura obișnuite. În acest sens, beneficiarul S.C. A. S.A. conform Ghidului Solicitantului, punctul 3.3 Lista documentelor anexate Cererii de finanțare, Acțiunea 3: Acvacultura durabila în Situri Natura 2000, punctul 14, semnează declarația de angajament din data de 26.08.2010 privind respectarea cel puțin 5 ani a noilor cerințe referitoare la mediul acvatic, document obligatoriu pentru obținerea compensației pentru perioada 2008-2009 privind pierderile de producție ca urmare a constrângerilor de mediu.

La data de 11.09.2013 ANPA a transmis S.C. A. S.A. Notificarea nr. x/11.09.2013 privind rezilierea de drept a Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. x/08.06.2007. Ca urmare a rezilierii contractului, s-a decis excluderea din Registrul Unităților de Acvacultura si anularea licențelor de acvacultura ale S.C. A. S.A. prin decizii ale președintelui ANPA. Astfel, S.C. A. S.A. nu mai deține: titlu valabil pentru terenul aflat permanent sub luciu de apă, aferent exploatații lor pentru care a solicitat inițial finanțarea nerambursabilă, modificând condițiile proiectului inițial si afectând astfel durabilitatea operațiunii si nici licențe de acvacultura valabile în baza cărora să desfășoare activitatea autorizată de acvacultura, încălcând astfel obligațiile asumate prin angajamentul semnat la depunerea cererii de finanțare. Contestatoarea nu a respectat angajamentul privind respectarea cel puțin 5 ani a noilor cerințe referitoare la mediul acvatic, angajament ce avea ca termen limită data de 23.12.2015 (Ordin de finanțare nerambursabilă nr. 59/23.12.20101.

În aceeași ordine de idei, s-a reținut, circumscris elementului obiectiv al neregulii, că prin Hotărârea nr. 1 din 17.02.2016 a Adunării Generale extraordinare a Acționarilor S.C. A. S.A., publicată în Monitorul Oficial nr. 0978/09.03.2016, s-a hotărât prin majoritate de voturi, înstrăinarea următoarelor bunuri: Iazul și E., iazurile Valea Bisericii 1, Valea Bisericii 2, Bitina 2, Cătrunești 2, Cătrunești 3, Hagiești 1, Hagiești 2, Dragoiești 6, Crescătoria Scheauca (iazurile Trup A, Trup B, Trup C), Crescătoria și pepiniera Strachina 1, Valea Bisericii 6, reprezintă o modificare substanțială a stării de fapt invocată pentru obținerea compensațiilor.

În atare context, în mod întemeiat a reținut instanța fondului că, din moment ce a înstrăinat în perioada de monitorizare activele pentru a căror folosire în condiții restrictive a primit compensație cu obligația ca, cel puțin 5 ani, să respecte noile cerințe referitoare la mediul acvatic (adică exploatarea în continuare a suprafețelor respectiv conform legislației privind siturile Natura 2000), reclamanta, prin această înstrăinare, nu își mai poate onora obligațiile.

În fine, modificarea substanțială în legătură cu angajamentul A. S.A. de a respecta restricțiile prevăzute de legislația privind siturile natura 2000 pe toată perioada de monitorizare se reține și în raport de faptul că o suprafață de 20 ha - luciu de apă din Lacul Strachina nu se mai află în exploatarea reclamatei, prin aceasta afectându-se suprafața amenajării piscicole aflată în situl Natura 2000.

Examinând apărările formulate de reclamantă sub acest aspect, în mod întemeiat a subliniat prima instanță lipsa de relevanță a faptului contestării notificării privind rezilierea de drept a Contractului de concesiune nr. x și, a deciziei privind excluderea A. S.A. din Registrul Unităților de Acvacultură și de anulare a licențelor de acvacultură nu atrage nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, cât timp actele criticate continuă să-și producă efectele până la suspendarea executării sau anularea acestora.

În ceea ce privește nemenționarea explicită a interdicției de înstrăinare a bunurilor imobile aferente amenajărilor piscicole în cuprinsul ordinelor de finanțare, instanța fondului a luat act că o atare afirmație este reală, însă, în egală măsură, se impune a se observa că o atare înstrăinare reprezintă o modificare substanțială a Acțiunii.

În ceea ce privește lipsa prejudiciului, Înalta Curte subliniază că noțiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legai încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea, în concret, a vreunui prejudiciu.

Nefondată este și critica potrivit căreia instanța fondului ar fi nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă face trimitere la sentința civilă nr. 2577/13.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal însă, din cuprinsul acestei hotărâri rezultă faptul că recurenta din prezenta cauză nu a avut calitatea de parte.

În acest sens, este de subliniat faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale. Pe de o parte, legiuitorul a reglementat efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un fine de neprimire, împiedicând o nouă judecată când există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Pe de altă parte, legiuitorul, urmărind același scop al prezervării securității circuitului civil, a reglementat explicit prin Noul C. proc. civ. și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Ceea ce este esențial pentru verificarea incidenței efectului pozitiv al autorității de lucru judecat este a se stabili dacă în cele două cauze a fost tranșată aceeași chestiune litigioasă între părți, nefiind relevant obiectul cauzei, însă absolut necesară identitatea de părți.

Or, în condițiile în care nu există o atare identitate între părțile din prezenta cauză și cele din dosarul nr. x/2016 este evident că nu pot fi valorificate în prezentul proces cele dezlegate prin sentința civilă nr. 2577/13.09.2016.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondat recursul reclamantei, urmând a-l respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 2260 din 12 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.