ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 886/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 24.02.2015, reclamanții A. - în nume propriu și în calitate de consilier al Parohiei Hudum și B. - în nume propriu și în calitate de epitrop al Parohieri Hudum, au formulat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani și Primăria Curtești, în temeiul prevederilor art. 1 raportat la art. (7) și (8) din Legea nr. 544/2004, contestație împotriva Deciziei etapei de încadrare nr. 10 din 25.11.2014 emisă de Agenția Protecția Mediului Botoșani pentru proiectul "Modernizare stație Peco - și repoziționare cuva carburanți în localitatea Hudum, comuna Curtesti" județul Botoșani, precum și a Autorizației de construcție nr. x din 11.12.2014 emisă de Primaria Curtești în baza acestei decizii, pentru titularul S.C. C. S.R.L. Botoșani, solicitând să se dispună anularea acestor acte administrative date cu încălcarea prevederilor legale.

Prin sentința nr. 822 din 16 septembrie 2015, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat acțiunea formulată de către reclamanții A. și B. în numele enoriașilor Parohiei Hudum, pentru lipsa calității de reprezentant și a respins acțiunea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani și Primăria Curtești, județul Botoșani, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3 din data de 17 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 822 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, intimate fiind Agenția pentru Protecția Mediului Botoșan, și Primăria Comunei Curtești, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 3 din dara de 17 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând instanței de control judiciar admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și recalificând calea de atac ca fiind recurs, să treacă la judecarea acestuia.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenții au arătat, în esență, că în fața Curții de Apel Suceava au solicitat respingerea execepției inadmisibilității apelului, invocând dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., și recalificarea căii de atac din apel în recurs.

Recurenții au susținut că soluția recalificării căii de atac gândită la nivel sectorial ar trebui extinsă în detrimentul soluției comunicării hotărârii de respingere ca inadmisibilă a căii de atac cu consecința curgerii unui nou termen și ar suplini unele carențe, cum ar fi: a) s-ar imprima celeritate procesului civil și b) s-ar evita parcurgerea unei proceduri formaliste cu un deznodământ prognozabil.

Intimata Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani a formulat întâmpinare și concluzii scrise, prin care a invocat excepția inadmsiibilității recursului, excepția nulității recursului pentru lispa motivării și pentru lipsa semnăturii tuturor părților și excepția lipsei de obiect a recursului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 822 din 16 septembrie 2015, reținând că în dispozitivul hotărârii atacate a fost indicată greșit calea de atac a apelului, iar partea a declarat apel în considerarea acestei mențiuni eronate. Totodată, a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 457 alin. (3) din C. proc. civ., decizia urmând a fi comunicată din oficiu tuturor părților, pentru a se exercita calea de atac prevăzută de lege, respectiv recursul.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac, reținând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prvăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

De asemenea, dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin decizia atacată în cauză, recurenților le-a fost recunoscută calea de atac a recursului împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiindu-le garantată exercitarea drepturilor procedurale recunoscute de lege.

Însă, în cauză, Înalta Curte trebuie să analizeze admisibilitatea căii de atac exercitate, ținând seama de natura litigiului dedus judecății și de faptul că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 28 alin. (1), se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată prin prezenta lege.

Una dintre aceste incompatibilități este prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia:

"(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În acest sens, prin soluția de principiu a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 28 octombrie 2013 s-a statuat că apelul este incompatibil cu specificul materiei contenciosului administrativ.

De asemenea, prin Decizia nr. 17/2017 din 18.09.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ..".

Față de dispozițiile legale sus-menționate, recursul declarat de reclamanți este inadmisibil, hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinse în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că atât motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, cât și celelalte excepții invocate de intimata Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va repsinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și B. împotriva deciziei nr. 3 din 17 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva deciziei nr. 3 din 17 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.