ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 385/2015

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la

data de 26 februarie 2014, reclamanta A. S.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC

B.R. SA a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale în vederea

asigurării conservării probelor, solicitând instanței să dispună fără citarea

părților autorizarea reclamantei de a proceda, prin intermediul executorilor

judecătorești competenți, la conservarea probelor privind încălcarea de către

pârâta SC B.R. SA a drepturilor reclamantei asupra mărcii comunitare înregistrate.

Prin sentința nr. 394 din 31 martie 2014, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta A.

S.A.S., pe care a autorizat-o să procedeze prin intermediul executorilor

judecătorești competenți, ia conservarea probelor privind încălcarea de către

pârâta SC B.R. SA a drepturilor reclamantei asupra mărcii comunitare

înregistrate, aparținând reclamantei prin: realizarea de fotocopii de pe

documentele aflate în posesia pârâtei și care privesc importul, stocarea,

depozitarea, transportul, distribuirea, vânzarea sau publicitatea privind

produse purtând marca reclamantei, constatarea stării de fapt privind

realizarea de către pârâți a activităților de import» stocare, depozitare,

transport, distribuție, vânzarea sau publicitate de produse și realizarea de

fotografii în acest sens, produse identificate conform anexei 5, Activitățile

de conservarea a probelor menționate urmând a avea loc Ia adresele menționate

în anexa 4, precum și la orice alte adrese identificate de executorii

judecătorești în cursul desfășurării activităților autorizate.

A fixat termen în vederea introducerii acțiunii pe fond de

către reclamantă un termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, sub

sancțiunea încetării de drept a acestei măsuri.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC B.R. SA a declarat

apei, în cadrul motivelor de apel formulând și cerere de suspendare a

executării sentinței nr. 394 din 31 martie 2014 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2014, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

suspendare a executării sentinței nr. 394 din 31 martie 2014 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că măsurile luate de prima instanță

la solicitarea intimatei reclamante au ca scop conservarea probelor referitoare

la pretinsa încălcare de către apelanta-pârâtă a dreptului asupra mărci și

constă în realizarea de fotocopii de pe documentele aflate în posesia pârâtei

ce privesc operațiunile comerciale efectuate de aceasta cu referire la produse

ce poartă semnul protejat.

Or, fără un alt motiv decât costurile ridicate ale

operațiunilor de fotocopiere amintite, suspendarea efectelor sentinței ar lăsa

complet fără efecte hotărârea până la momentul rămânerii sale definitive, când

conservarea probelor ar putea să nu mai fie posibil de realizat.

Scopul reglementării art. 978 C. proc. civ. este tocmai

luarea de măsuri urgente destinate protecției dreptului pretins încălcat,

astfel încât admiterea cererii ar goii de conținut însăși instituția

conservării probelor și regimul procedural ai ordonanței președințiale, la care

legea specială face trimitere.

Argumentul nelegalității sentinței apelate nu poate servi

drept temei al admiterii cererii de suspendare, având în vedere că aceasta din

urmă are caracter incidental și nu permite examinarea temeiniciei sau

legalității hotărârii apelate, ce se va realiza abia ia momentul judecării

apelului.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC

B.R. SA, solicitând admiterea căii de atac, reținerea cauzei spre rejudecare și

schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de

suspendare a executării încheierii apelate.

Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit art. 999 alin. (2) C. proc. civ. „Instanța de

apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata

unei cauțiuni al cărui cuantum se va stabili de către aceasta."

Întrucât art. 718 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se

aplică contestației la executare sau altei cereri privind executarea, fiind

astfel normă de drept comun în materia suspendării executării, acesta

completează dispozițiile în materia ordonanței președințiaie din art. 999 alin.

(2), sub aspectul căii de atac.

Potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ., încheierea

asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel în mod separat.

În ceea ce privește normele de competență, se constată că,

potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în

competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004

republicata, privind organizarea judiciară prevede că „secția I civilă, secția a

II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de

curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum șl recursurile

declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de

orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a

fost întrerupt în fața curților de apel". în ceea ce privește completele

de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege „ Completele de

judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții".

Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior

și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței

materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă

pentru următoarele motive:

Deși potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea

asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie

avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului

judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către

curtea de apel.

În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin

Legea nr. 84/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți

nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul

procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare

judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., orice alte cereri date prin lege In competență, trebuie ca aceste

cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și

Justiție. Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere

expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii

dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.

În consecință, deși potrivit dispozițiilor legale

citate anterior, hotărârea de suspendare a executării, pronunțată în ape!, este

atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această hotărâre a

fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitiva,

nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat

superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, calea de atac intitulata

„apel" formulată de pârâta SC B. SA, împotriva încheierii de ședință din

data de 4 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi

respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată

„apel" declarată de pârâta SC B. SA împotriva încheierii de ședința din

data de 4 iunie 2014 a. Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie

2015.