ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii, se reține: La data de 27 nov. 2009 A. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1485/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București fiind nemulțumiți de modul de rezolvare a sesizărilor sale adresate acelui organ de urmărire penală. Au fost atașate acte, depusă cerere de invocare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 217, 218, 220, 359 C. pen. Examinând plângerea în raport cu actele și lucrările cauzei se constată necompetența materială a acestei instanțe. Așa cum rezultă din adresa nr. 1485/P/2008 din 01 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, atât lucrarea nr. 201/II-2/2009 prin care a fost soluționată plângerea împotriva ordonanței nr. 1485/P/2008 cât și ordonanța însăși cu dosarul de urmărire penală au fost înaintate încă de la data de 26 august 2008 la Curtea de Apel București unde există mai multe dosare, cu același obiect, la cele două secții ale instanței respective.

Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. plângerea împotriva soluției adoptate de procuror de netrimitere în judecată, după ce a fost respinsă de procurorul ierarhic superior, se adresează judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, fiind în discuție o soluție a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București - care de altfel a și fost atacată la acea instanță - competența revine acelui organ judiciar să soluționeze în primă instanță plângerea. Pe cale de consecință, va fi declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Declină competența de soluționare a plângerii formulată de petenta A. în favoarea Curții de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.