ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6437/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 10 septembrie 2009, la Tribunalul Dolj, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia 150330 din 13 iulie 2009, cu luarea în considerare a sporului de vechime, sporului pentru orele suplimentare prestate peste programul de lucru și sporului pentru zilele de sâmbătă și duminică în care a prestat activitate, sume pentru care s-au plătit contribuții la bugetul de asigurări sociale.

Prin Sentința civilă nr. 2813 din 10 iunie 2010, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, reținând că sporurile invocate de reclamant nu sunt prevăzute nici în OUG nr. 4/2005 și nici nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1200 de la 11 februarie 2011, a menținut sentința tribunalului, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant Prin cererea înregistrată la Cartea de Apel Craiova la 1 august 2011, C.D. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2813 din 10 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11019/63/2009, în baza Sentinței civile nr. 174 din 11 martie 1997, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1108/A/1996.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că Tribunalul Dolj i-a respins cererea, cu motivarea că în ceea ce privește sporul de vechime, pentru perioada 01 martie 1970 - 01 aprilie 1992 acesta se calculează automat potrivit prevederilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, iar pentru perioada 01 aprilie 1992 - 01 martie 1994, acesta a fost valorificat prin adeverința nr. 92/1563/2008 care a fost luat în calcul de către Casa de Pensii. În ceea ce privește sporul pentru orele suplimentare și cel pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și alte sărbători legale, instanța a reținut ca aceste sporuri nu au avut caracter permanent, așa cum a precizat C.M. SA. Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj s-a făcut recurs la Curtea de Apel Craiova care l-a respins ca nefondat.

Revizuentul a mai arătat că, pentru aceleași drepturi, în anul 1996 a mai avut un litigiu pe rolul instanței de contencios administrativ în Dosarul nr. 1108/A/1996 și că, prin Sentința nr. 174 din 11 martie 1997, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea și a obligat Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie cu luarea în calcul, la stabilirea pensiei, a sporurilor atestate de unitate, sentința care, datorită dificultăților întâmpinate în cursul executării silite, nu a mai fost pusă în executare, împlinindu-se termenul de prescripție.

A precizat că, întrucât de la data pronunțării acestei sentințe a trecut o perioadă de peste 15 ani de la derularea primului proces și știind că hotărârea nu mai poate fi folosită pentru recuperarea acestor drepturi, fiind prescrisă executarea, și-a adus aminte de Sentința nr. 174 din 11 martie 1997 a Curții de Apel Craiova abia după derularea altor litigii cu privire la drepturile de pensie, astfel încât consideră că este îndreptățit la repunerea în termenul legal de formulare a cererii de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește celelalte litigii derulate, revizuentul a precizat că după respingerea acțiunii sale ce a făcut obiectul Dosarului nr. 11019/63/2009, prin Sentința nr. 2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj și după respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, apărătorul său a promovat o cerere de revizuire a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimata C.J.P.

Dolj, revizuirea fiind solicitată în baza Sentinței civile nr. 3782 din 21 septembrie 2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1696/02.0.3.2011 a Curții de Apel Craiova. În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., coroborate cu art. 324 alin. (1) pct. (1) din același cod. Prin Decizia nr. 10025 din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere că s-a invocat existența unor hotărâri potrivnice dintre care una a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova (Sentința nr. 174 din 11 martie 1997), iar instanța mai mare în grad față de aceasta este Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 ianuarie 2012, sub nr. 1793/54/2010. Analizând cererea de repunere în termen și excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei.

Situația invocată de revizuent și anume că a fost împiedicat să ia cunoștință de conținutul Sentinței civile nr. 174 din 11 martie 1997 a Curții de Apel Craiova până în anul 2003, datorită dificultăților întâmpinate în cursul executării nu se încadrează în dispozițiile legale sus-menționate și nu constituie prin ea însăși o împrejurare mai presus de voința părții, care s-o fi împiedicat să declare și să motiveze revizuirea în termenul legal. Prin sintagma "împrejurare mai presus de voința ei" legiuitorul a înțeles să reglementeze acele situații, de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului în termenul prevăzut, asimilabilă forței majore. Împrejurarea invocată de revizuent nu reprezintă o situație excepțională, mai presus de voința părții, neputând determina repunerea în termenul de declarare a căii de atac.

Potrivit art. 324 pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Din actele dosarului rezultă că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1), teza I C. proc. civ., a fost depășit cu mult, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere - Sentința nr. 2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj - a fost comunicată reclamantului la 01 iulie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată, la data de 1 august 2011, cu încălcarea termenului legal.

Chiar și pentru ipoteza prevăzută de art. 324 alin. (1) teza II C. proc. civ., în care termenul de o lună se socotește de la data pronunțării hotărârii irevocabile, cererea de revizuire înregistrată la data de 1 august 2011 a fost formulată tardiv, cu mult după expirarea termenului de o lună, întrucât termenul a început să curgă de la 11 februarie 2011 când Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia nr. 1200, în soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva Sentinței nr. 2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj. Așa fiind, cum cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată cu depășirea termenului legal, instanța urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire. Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D. împotriva Sentinței nr. 2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV