ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6437/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6437/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, la 10 septembrie
2009, la Tribunalul Dolj, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa
Județeană de Pensii Dolj, solicitând recalcularea drepturilor de pensie
stabilite prin Decizia 150330 din 13 iulie 2009, cu luarea în considerare a
sporului de vechime, sporului pentru orele suplimentare prestate peste
programul de lucru și sporului pentru zilele de sâmbătă și duminică în care a
prestat activitate, sume pentru care s-au plătit contribuții la bugetul de
asigurări sociale.
Prin Sentința civilă
nr. 2813 din 10 iunie 2010, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și
asigurări sociale a respins acțiunea, reținând că sporurile invocate de
reclamant nu sunt prevăzute nici în OUG nr. 4/2005 și nici nu au făcut parte
din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1
aprilie 2001.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate.
Curtea de Apel
Craiova, prin Decizia nr. 1200 de la 11 februarie 2011, a menținut sentința
tribunalului, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant
Prin cererea
înregistrată la Cartea de Apel Craiova la 1 august 2011, C.D. a solicitat
revizuirea Sentinței civile nr. 2813 din 10 iunie 2010, pronunțată de
Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11019/63/2009, în baza Sentinței civile nr. 174
din 11 martie 1997, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.
1108/A/1996.
În motivarea cererii,
revizuentul a arătat că Tribunalul Dolj i-a respins cererea, cu motivarea că în
ceea ce privește sporul de vechime, pentru perioada 01 martie 1970 - 01 aprilie
1992 acesta se calculează automat potrivit prevederilor art. 164 alin. (3) din
Legea nr. 19/2000, iar pentru perioada 01 aprilie 1992 - 01 martie 1994, acesta
a fost valorificat prin adeverința nr. 92/1563/2008 care a fost luat în calcul
de către Casa de Pensii. În ceea ce privește sporul pentru orele suplimentare
și cel pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și alte sărbători
legale, instanța a reținut ca aceste sporuri nu au avut caracter permanent, așa
cum a precizat C.M. SA. Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj s-a
făcut recurs la Curtea de Apel Craiova care l-a respins ca nefondat.
Revizuentul a mai
arătat că, pentru aceleași drepturi, în anul 1996 a mai avut un litigiu pe
rolul instanței de contencios administrativ în Dosarul nr. 1108/A/1996 și că,
prin Sentința nr. 174 din 11 martie 1997, Curtea de Apel Craiova a admis
acțiunea și a obligat Casa Județeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie cu
luarea în calcul, la stabilirea pensiei, a sporurilor atestate de unitate,
sentința care, datorită dificultăților întâmpinate în cursul executării silite,
nu a mai fost pusă în executare, împlinindu-se termenul de prescripție. A
precizat că, întrucât de la data pronunțării acestei sentințe a trecut o
perioadă de peste 15 ani de la derularea primului proces și știind că hotărârea
nu mai poate fi folosită pentru recuperarea acestor drepturi, fiind prescrisă
executarea, și-a adus aminte de Sentința nr. 174 din 11 martie 1997 a Curții de
Apel Craiova abia după derularea altor litigii cu privire la drepturile de
pensie, astfel încât consideră că este îndreptățit la repunerea în termenul
legal de formulare a cererii de revizuire prevăzut de art. 324 alin. (1) C.
proc. civ.
În ceea ce privește
celelalte litigii derulate, revizuentul a precizat că după respingerea acțiunii
sale ce a făcut obiectul Dosarului nr. 11019/63/2009, prin Sentința nr. 2813
din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj și după respingerea recursului de către
Curtea de Apel Craiova, apărătorul său a promovat o cerere de revizuire a
sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimata C.J.P.
Dolj, revizuirea fiind solicitată în baza Sentinței civile nr. 3782 din 21
septembrie 2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1696/02.0.3.2011 a Curții
de Apel Craiova.
În drept, revizuentul
a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., coroborate cu
art. 324 alin. (1) pct. (1) din același cod.
Prin Decizia nr.
10025 din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și
pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere că s-a invocat
existența unor hotărâri potrivnice dintre care una a fost pronunțată de Curtea
de Apel Craiova (Sentința nr. 174 din 11 martie 1997), iar instanța mai mare în
grad față de aceasta este Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 323
alin. (2) C. proc. civ., și-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 ianuarie 2012,
sub nr. 1793/54/2010.
Analizând cererea de
repunere în termen și excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte
constată următoarele:
Înalta Curte va
respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de
revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru
următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea unei căi de atac în
termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau
când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de
voința ei.
Situația invocată de
revizuent și anume că a fost împiedicat să ia cunoștință de conținutul
Sentinței civile nr. 174 din 11 martie 1997 a Curții de Apel Craiova până în
anul 2003, datorită dificultăților întâmpinate în cursul executării nu se
încadrează în dispozițiile legale sus-menționate și nu constituie prin ea
însăși o împrejurare mai presus de voința părții, care s-o fi împiedicat să declare
și să motiveze revizuirea în termenul legal. Prin sintagma "împrejurare
mai presus de voința ei" legiuitorul a înțeles să reglementeze acele
situații, de natură obiectivă, care au condus la o imposibilitate de exercitare
a dreptului în termenul prevăzut, asimilabilă forței majore. Împrejurarea
invocată de revizuent nu reprezintă o situație excepțională, mai presus de
voința părții, neputând determina repunerea în termenul de declarare a căii de
atac.
Potrivit art. 324
pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în
cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea
hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs
după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la
punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Din actele dosarului
rezultă că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1), teza I C. proc.
civ., a fost depășit cu mult, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere -
Sentința nr. 2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj - a fost comunicată
reclamantului la 01 iulie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată,
la data de 1 august 2011, cu încălcarea termenului legal.
Chiar și pentru
ipoteza prevăzută de art. 324 alin. (1) teza II C. proc. civ., în care termenul
de o lună se socotește de la data pronunțării hotărârii irevocabile, cererea de
revizuire înregistrată la data de 1 august 2011 a fost formulată tardiv, cu
mult după expirarea termenului de o lună, întrucât termenul a început să curgă
de la 11 februarie 2011 când Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia nr.
1200, în soluționarea recursului declarat de reclamant împotriva Sentinței nr.
2813 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj.
Așa fiind, cum
cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată cu depășirea termenului
legal, instanța urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de
revizuire.
Respinge ca tardivă
cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D. împotriva Sentinței nr. 2813
din 10 iunie 2010 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - GV