ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4717/2012

HOTĂRÂRE
13.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4717/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de nelegalitate

Reclamantul J.I. a invocat, prin cererea

formulată la data de 24 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 8456/99/2010 al Curții de

Apel Iași, excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă

de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pct.

b) al ordinii de zi: "Analiza și aprobarea structurilor organizatorice și

funcționale (organigramelor) ale unităților teritoriale ale R.N.P.

Romsilva", elaborate în baza prevederilor H.G. nr. 229/2009 și a noii

metodologii de gradare a unităților regiei, "Nota privind modificarea

structurilor organizatorice și funcționale ale unităților R.N.P. - Romsilva

(nr. 12722 din 16 aprilie 2009)", respectiv "Nota privind modificarea

structurii organizatorice și funcționale a I.C.A.S (nr. 12721 din 16 aprilie

2009)", note prezentate de către Direcția Economică, Statistici și

Prognoze, prin care s-a aprobat Structura organizatorică și funcțională a

Direcției Silvice Iași, prin care s-a desființat locul său de muncă.

În motivarea

excepției, reclamantul a arătat că postul său a fost eliminat din structura

funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții

și organigramă, într-un mod abuziv și nelegal, încălcându-se dispozițiile art.

65 C. muncii.

Prin apărările

formulate în cauză, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, a arătat că

prin adresa nr. 4292 din 01 iunie 2009 s-a comunicat contestatorului preavizul

încetării raporturilor de muncă, ca urmare a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie

2009 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva

prin care s-a aprobat Structura organizatorică și funcțională a Direcției

Silvice Iași, valabilă cu data de 04 mai 2009, iar acesta nu a atacat în termen

legal această hotărâre care a intrat în circuitul civil și producând efectele

pentru care a fost emisă.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 148

din 4 mai 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie

2009 emisă de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor -

Romsilva, excepție invocată de reclamantul J.I.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea

atacată nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administrație al R.N.P.

- Romsilva s-a dispus printre altele aprobarea structurilor organizatorice și

funcționale ale unităților teritoriale ale R.N.P. - Romsilva.

Ca urmare a noii

organigrame aprobate, începând cu data de 04 mai 2009 a fost desființat

Districtul II Maxut din cadrul Ocolului Silvic Hârlău, consecința acestei

măsuri fiind desființarea postului ocupat de reclamant.

Curtea de apel a

apreciat că măsura dispusă de către pârâtă este justificată, reducerea

numărului de subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva

districte și cantoane silvice fiind justificată în primul rând de diminuarea

suprafețelor fondului forestier administrat de regie ca urmare a retrocedării

unei părți din pădure foștilor proprietari, dar și de necesitatea implementării

noii metodologii privind condițiile minime de înființare, organizare și

funcționare a acestor subunități cât și de necesitatea optimizării activității.

Astfel, la nivelul întregului

ocol silvic s-a diminuat suprafața forestieră deținută, iar prin

procesele-verbale nr. 3333 din 22 iunie 2006, nr. 7073 din 24 noiembrie 2006,

nr. 7377 din 12 decembrie 2006 și nr. 4448 din 16 iulie 2007 s-a dispus punerea

în posesie a foștilor proprietari cu suprafețele de teren împădurit pe care le

deținuseră în trecut.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 14 din 31 iulie 2008 emisă de Direcția Silvică Iași s-a aprobat

referatul nr. 8142 din 23 iulie 2008 privind rearondarea unei suprafețe de

935,88 ha către un alt ocol silvic.

Ca urmare a

diminuării suprafeței aflate în administrarea Ocolului Silvic Hârlău, măsura de

retrocedare a districtelor și cantoanelor aflate în cadrul acestui ocol silvic

își găsește pe deplin justificarea, iar modalitatea în care s-a realizat

această reorganizare reprezintă o problemă strict organizatorică și de

administrare, a structurii administrative, care nu poate forma obiectul

cenzurii instanței administrative, aceasta fiind chemată să verifice doar

aspectele de legalitate și oportunitate.

Curtea de apel a

reținut că dispozițiile legale invocate de reclamant privind suprafața unui

district silvic arată care sunt condițiile minimale pentru constituirea sau

funcționarea unui asemenea district, însă nu este obligată în niciun fel

autoritatea publică să mențină o structură aflată în subordine și care ar avea

în administrare acea suprafață minimă.

Conform metodologiei

depuse la dosar, unitățile și subunitățile din structura Regiei Naționale a

Pădurilor se constituie și dimensionează nu numai în funcție de criteriile de

suprafață deținute în administrare, ci și în funcție de modalitatea de

împărțire a fondului forestier pe trupuri de pădure, de complexitatea și

diversitatea activităților ce trebuie desfășurate în raza fiecărei structuri,

de cifra de afaceri realizată, de profitul deținut.

și apărarea intimatei-pârâte

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul J.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că în mod greșit Curtea de

apel a constatat că reorganizarea Districtului Maxut este o problemă de

administrare ce nu poate fi supusă controlului judecătoresc, întrucât, în

opinia sa, această chestiune poate fi supusă cenzurii instanței, având în

vedere că sunt îndeplinite condițiile minimale pentru constituirea sau

funcționarea unui asemenea district, caz în care autoritatea pârâtă nu are

dreptul să desființeze o structură aflată în subordine și care are în

administrare suprafața minimă legală.

Prin concluziile

scrise formulate în cauză, recurentul-reclamant a reluat pe larg împrejurările

de fapt expuse și în fața Curții de apel, solicitând admiterea recursului așa

cum a fost formulat.

Prin întâmpinare,

intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică

Iași a solicitat respingerea recursului, arătând că măsura constând în

reducerea numărului de subunități din cadrul regiei, districte și cantoane

silvice, dispusă de Consiliul de administrație este justificată în primul rând

de reducerea suprafeței de fond forestier administrat de regie ca urmare a

retrocedării unei părți din pădure foștilor proprietari, dar și de necesitatea

implementării noii metodologii privind condițiile minime de înființare, organizare

și funcționare a acestor subunități, cât și de necesitatea optimizării

activității.

instanței de recurs

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de primă

jurisdicție a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a

Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de administrație a Regiei

Naționale a Pădurilor - Romsilva - pct. b), prin care s-a aprobat Structura

organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Iași și s-a desființat locul

de muncă al recurentului.

Reclamantul a

considerat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 65 C.

muncii.

Tot în motivarea

excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că desființarea postului nu a

fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.

Instanța de primă

jurisdicție a respins excepția de nelegalitate, iar criticile din recurs

vizează numai susținerea instanței potrivit căreia reorganizarea Districtului

Maxut este o problemă de administrare ce nu poate fi remediată pe cale

judecătorească.

Conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ cu

caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale

de excepție, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

În baza acestui text,

instanța de contencios administrativ stabilește, pe baza principiilor

legalității ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui

act administrativ, respectiv poate cenzura actele administrative prin raportare

la legea în executarea căreia au fost emise.

Așa cum s-a precizat

anterior, reclamantul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 65 C. muncii

atunci când a fost emisă hotărârea atacată pe calea excepției de nelegalitate,

în prezenta cauză.

Potrivit art. 65 C.

muncii: "(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana

salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată

de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe

motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă

trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".

Din perspectiva

încălcării art. 65 C. muncii, se constată că actul emis nu este nelegal, iar

desființarea a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.

În mod corect

instanța de fond a reținut că pe calea excepției de nelegalitate, pot fi

analizate doar aspectele de legalitate și oportunitate și nu poate fi cenzurată

pe această cale modalitatea în care s-a procedat la desființarea cantoanelor

Tisa și Basarabia din Districtul Maxut pentru că aceasta reprezintă o problemă

de administrare, iar recurentul, în cadrul motivelor de recurs, nu a demonstrat

îndeplinirea condițiilor minimale pentru constituirea sau funcționarea unui

asemenea district.

Având în vedere cele

mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ., urmează a

se respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de J.I. împotriva Sentinței nr. 148 din 4 mai 2012 a Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data 26 martie 2010, reclamantul C.L. a chemat în judecată Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Ministerul Agriculturii și D
ÎCCJ 2011-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1020/2011
; - a respins excepția tardivității cererii de chemare în garanție formulată de reclamant; - a admis cererea de chemare în garanție a Guvernului României formulată de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva și a obligat pe chematul în g
ÎCCJ 2011-03-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2011
va, în contextul în care prin Ordinul nr. 1897 din 07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în art. 2 se precizează: „contractul de management din 17 iunie 2009 încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădu
ÎCCJ 2012-01-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2012
că reclamantul nu s-ar fi conformat măsurilor dispuse prin raportul de control nr. 5589 din 5 iulie 2010, în condițiile în care prin acest raport nu s-a stabilit în sarcina sa niciun fel de obligații, ci în sarcina Regiei Naționale a Păduri
ÎCCJ 2011-03-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2011
emis deciziile atacate în baza C. muncii, a invocat în fața instanței ce soluționa conflictele de muncă, caracterul administrativ al acestor acte. În fine, recurentul-reclamant critică și faptul că instanța de fond nu a analizat apărarea sa
Sursă