ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4717/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul excepției de nelegalitate Reclamantul J.I. a invocat, prin cererea formulată la data de 24 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 8456/99/2010 al Curții de Apel Iași, excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pct. b) al ordinii de zi: "Analiza și aprobarea structurilor organizatorice și funcționale (organigramelor) ale unităților teritoriale ale R.N.P. Romsilva", elaborate în baza prevederilor H.G. nr. 229/2009 și a noii metodologii de gradare a unităților regiei, "Nota privind modificarea structurilor organizatorice și funcționale ale unităților R.N.P.

- Romsilva (nr. 12722 din 16 aprilie 2009)", respectiv "Nota privind modificarea structurii organizatorice și funcționale a I.C.A.S (nr. 12721 din 16 aprilie 2009)", note prezentate de către Direcția Economică, Statistici și Prognoze, prin care s-a aprobat Structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Iași, prin care s-a desființat locul său de muncă. În motivarea excepției, reclamantul a arătat că postul său a fost eliminat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statul de funcții și organigramă, într-un mod abuziv și nelegal, încălcându-se dispozițiile art. 65 C. muncii.

Prin apărările formulate în cauză, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, a arătat că prin adresa nr. 4292 din 01 iunie 2009 s-a comunicat contestatorului preavizul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin care s-a aprobat Structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Iași, valabilă cu data de 04 mai 2009, iar acesta nu a atacat în termen legal această hotărâre care a intrat în circuitul civil și producând efectele pentru care a fost emisă. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 148 din 4 mai 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, excepție invocată de reclamantul J.I.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Hotărârea atacată nr. 5 din 16 aprilie 2009 emisă de Consiliul de Administrație al R.N.P. - Romsilva s-a dispus printre altele aprobarea structurilor organizatorice și funcționale ale unităților teritoriale ale R.N.P. - Romsilva. Ca urmare a noii organigrame aprobate, începând cu data de 04 mai 2009 a fost desființat Districtul II Maxut din cadrul Ocolului Silvic Hârlău, consecința acestei măsuri fiind desființarea postului ocupat de reclamant.

Curtea de apel a apreciat că măsura dispusă de către pârâtă este justificată, reducerea numărului de subunități din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva districte și cantoane silvice fiind justificată în primul rând de diminuarea suprafețelor fondului forestier administrat de regie ca urmare a retrocedării unei părți din pădure foștilor proprietari, dar și de necesitatea implementării noii metodologii privind condițiile minime de înființare, organizare și funcționare a acestor subunități cât și de necesitatea optimizării activității. Astfel, la nivelul întregului ocol silvic s-a diminuat suprafața forestieră deținută, iar prin procesele-verbale nr. 3333 din 22 iunie 2006, nr. 7073 din 24 noiembrie 2006, nr. 7377 din 12 decembrie 2006 și nr. 4448 din 16 iulie 2007 s-a dispus punerea în posesie a foștilor proprietari cu suprafețele de teren împădurit pe care le deținuseră în trecut.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 14 din 31 iulie 2008 emisă de Direcția Silvică Iași s-a aprobat referatul nr. 8142 din 23 iulie 2008 privind rearondarea unei suprafețe de 935,88 ha către un alt ocol silvic. Ca urmare a diminuării suprafeței aflate în administrarea Ocolului Silvic Hârlău, măsura de retrocedare a districtelor și cantoanelor aflate în cadrul acestui ocol silvic își găsește pe deplin justificarea, iar modalitatea în care s-a realizat această reorganizare reprezintă o problemă strict organizatorică și de administrare, a structurii administrative, care nu poate forma obiectul cenzurii instanței administrative, aceasta fiind chemată să verifice doar aspectele de legalitate și oportunitate.

Curtea de apel a reținut că dispozițiile legale invocate de reclamant privind suprafața unui district silvic arată care sunt condițiile minimale pentru constituirea sau funcționarea unui asemenea district, însă nu este obligată în niciun fel autoritatea publică să mențină o structură aflată în subordine și care ar avea în administrare acea suprafață minimă. Conform metodologiei depuse la dosar, unitățile și subunitățile din structura Regiei Naționale a Pădurilor se constituie și dimensionează nu numai în funcție de criteriile de suprafață deținute în administrare, ci și în funcție de modalitatea de împărțire a fondului forestier pe trupuri de pădure, de complexitatea și diversitatea activităților ce trebuie desfășurate în raza fiecărei structuri, de cifra de afaceri realizată, de profitul deținut.

3. Cererea de recurs și apărarea intimatei-pârâte Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul J.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că în mod greșit Curtea de apel a constatat că reorganizarea Districtului Maxut este o problemă de administrare ce nu poate fi supusă controlului judecătoresc, întrucât, în opinia sa, această chestiune poate fi supusă cenzurii instanței, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile minimale pentru constituirea sau funcționarea unui asemenea district, caz în care autoritatea pârâtă nu are dreptul să desființeze o structură aflată în subordine și care are în administrare suprafața minimă legală.

Prin concluziile scrise formulate în cauză, recurentul-reclamant a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața Curții de apel, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Iași a solicitat respingerea recursului, arătând că măsura constând în reducerea numărului de subunități din cadrul regiei, districte și cantoane silvice, dispusă de Consiliul de administrație este justificată în primul rând de reducerea suprafeței de fond forestier administrat de regie ca urmare a retrocedării unei părți din pădure foștilor proprietari, dar și de necesitatea implementării noii metodologii privind condițiile minime de înființare, organizare și funcționare a acestor subunități, cât și de necesitatea optimizării activității.

5. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de primă jurisdicție a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de administrație a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva - pct. b), prin care s-a aprobat Structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Iași și s-a desființat locul de muncă al recurentului. Reclamantul a considerat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 65 C. muncii. Tot în motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că desființarea postului nu a fost efectivă și nu a avut o cauză reală și serioasă.

Instanța de primă jurisdicție a respins excepția de nelegalitate, iar criticile din recurs vizează numai susținerea instanței potrivit căreia reorganizarea Districtului Maxut este o problemă de administrare ce nu poate fi remediată pe cale judecătorească. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea persoanei interesate. În baza acestui text, instanța de contencios administrativ stabilește, pe baza principiilor legalității ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ, respectiv poate cenzura actele administrative prin raportare la legea în executarea căreia au fost emise.

Așa cum s-a precizat anterior, reclamantul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 65 C. muncii atunci când a fost emisă hotărârea atacată pe calea excepției de nelegalitate, în prezenta cauză. Potrivit art. 65 C. muncii: "(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă". Din perspectiva încălcării art. 65 C. muncii, se constată că actul emis nu este nelegal, iar desființarea a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.

În mod corect instanța de fond a reținut că pe calea excepției de nelegalitate, pot fi analizate doar aspectele de legalitate și oportunitate și nu poate fi cenzurată pe această cale modalitatea în care s-a procedat la desființarea cantoanelor Tisa și Basarabia din Districtul Maxut pentru că aceasta reprezintă o problemă de administrare, iar recurentul, în cadrul motivelor de recurs, nu a demonstrat îndeplinirea condițiilor minimale pentru constituirea sau funcționarea unui asemenea district. Având în vedere cele mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de J.I. împotriva Sentinței nr. 148 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV