ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 386/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9339/2/2012 la data de 14 decembrie 2012, reclamanta SC N.N.F. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze Comunicarea CNAS primită de N.N.F. prin e-mailul din data de 5 mai 2012, ora 18:13 p.m., referitoare la Trimestrul I 2012, înregistrată de N.N.F. din 07 mai 2012; Comunicarea CNAS primită de N.N.F. prin e-mailul din data de 23 mai 2012, ora 17:42 p.m., referitoare la Trimestrul I 2012, înregistrată de N.N.F. din 24 mai 2012; adresa CNAS din 31 iulie 2012 primită de N.N.F.

prin e-mailul din data de 2 august 2012, ora 11:32 a.m., referitoare la Trimestrul II 2012, înregistrată de N.N.F. din 02 august 2012; adresa CNAS din 10 septembrie 2012 primită de N.N.F. în data de 5 octombrie 2012, înregistrată de N.N.F. din 5 octombrie 2012, referitoare la contestațiile depuse de N.N.F. împotriva notificărilor din 07 mai 2012 și din 24 mai 2012. A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluționarea prezentei cauze. În susținerea cauzei, reclamanta a arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (O.U.G. nr. 77/2011) prevede aplicarea începând cu data de 1 octombrie 2011 a unei contribuții trimestriale datorate de anumite societăți care își desfășoară activitatea în industria farmaceutică (taxa clawback).

Astfel, în urma analizării datelor indicate în notificări, reclamanta a observat că există diferențe semnificative între: (i) valoarile VTt și Vit rezultate din evidențele sale interne respectiv evaluările datelor disponibile la nivel public și (ii) valorile indicate de CNAS în notificări. A învederat instanței că o serie de produse nu pot fi luate în calcul și raportate de către unitățile sanitare cu paturi/farmacii/centre de dializă în consumul aferent anului 2011, Trimestrului I 2012 sau Trimestrului II 2012 având în vedere data expirării acestora, precum și stocul existent și depozitat la nivelul distribuitorului la data de 31 decembrie 2011. Precizează reclamanta că CNAS a recunoscut în mod expres că există erori în rapoartele electronice transmise de unitățile sanitare cu paturi, inclusiv prin comunicarea transmisă N.N.F.

în data de 23 mai 2012. În considerarea faptului ca raportările anterioare sunt incomplete și/sau incorecte CNAS a solicitat, în mod imperativ, Caselor Județene de Asigurări de Sănătate să reconstituie raportările cu privire la consumul de medicamente pe anul 2011 (conform adresei CNAS din 23 martie 2012). A mai arătat că CNAS nu a comunicat N.N.F.

valoarea Vitr deși avea obligația să comunice respectiva valoare până cel târziu în data de 15 martie 2012, iar în data de 23 martie 2012 CNAS a publicat pe site-ul propriu un nou anunț în care erau menționate anumite instrucțiuni cu privire la raportarea datelor de consum aferente perioadei 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011. Totodată susține că la aceiași dată de 23 martie 2012, CNAS a transmis caselor de asigurări de sănătate adresa din 23 decembrie 2012 prin care se precizează în mod expres că raportările "au fost incomplete și/sau incorecte sub aspectul consistenței, cu privire la consumul de medicamente pe anul 2011 pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate. Sub aspect formal, reclamanta a apreciat că notificările sunt emise cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale imperative privind comunicările în formă electronică, respectiv Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

În susținerea încălcării principiului predictibilității, reclamanta a învederat instanței hotărârea nr. 4367 din 2011 pronunțată de Curtea de Apel București și menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4349 din 27 septembrie 2011, prin care s-a arătat, prin prisma jurisprudenței aplicabile a Curții Europene de Justiție, că „în situația în care autoritățile stabilesc impozite și aplică sancțiuni în mod arbitrar sub unicul pretext că acesta ar fi ordinul la nivel național, în mod cert nu există concordanță cu principiul anterior menționat (cel al predictibilității fiscale - n.ns.), coroborat cu principiul statului de drept și al egalității în fața legii.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscal a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual pasive și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Susține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și având în vedere faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este emitenta actelor administrative ce formează obiectul prezentului dosar, apreciază că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă. Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare la data de 02 aprilie 2012 și a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.

În esență, pârâta CNAS a susținut cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a notificărilor prin care i-au fost transmise datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuție claw - back aferentă trimestrului l și 11 al anului 2012, că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare fac referire la modul de colectare a consumului de medicamente. Astfel, a învederat instanței că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G.

nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora consumul total trimestrial de medicamente (CTt) suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate și centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă. Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic deținătorilor de autorizație de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Cu privire la modul de calcul a valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție (Vitr), a precizat pârâta că această situație este reglementată de prevederile art. 3 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Pârâta CNAS a arătat că susținerile reclamantei referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuției trimestriale datorate în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt neîntemeiate, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se iau în considerare prețul medicamentelor decontat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, care se decontează de către casele de asigurări de sănătate farmaciilor, de către spitale furnizorilor de medicamente, centrelor de dializă (distribuitori).

A mai arătat că Decizia nr. 39/2013 prin care CCR a admis excepția de neconstituționalitate în sensul că a constatat că sintagma care include și taxa pe valoare adăugată, din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 100 din 5 februarie, iar în conformitate cu art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, Decizia CCR nr. 39/2013 produce efecte numai pentru viitor, începând cu data de 5 februarie 2013 (data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, nr. 100). Pe cale de consecință, a apreciat că pentru trimestrele I, II și III ale anului 2012, art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, produce efecte în forma sa publicată anterior emiterii Decizia CCR nr. 39/2013. În acest sens, a menționat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1007 din 27 noiembrie 2012 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011. Prin sentința civilă nr. 1818 din 4 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N.N.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate. A anulat comunicările CNAS primite prin e-mail în datele de 05 mai 2012, 23 mai 2012, adresa din 31 iulie 2012 comunicată în data de 02 august 2012 și adresa CNSAS din 10 septembrie 2012 comunicată la data de 05 octombrie 2012. Pentru a hotărî atfel, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, s-a reținut că, potrivit art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011 „Pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora”.

În raport de acest text legal, dar și întrucât notificările contestate în prezenta speță au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta CNAS, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu poate răspunde pentru situații născute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la administrarea creanțelor ce se vor naște ulterior intrării în vigoare a ordonanței. Pe fond prima instanță a reținut că notificările ce fac obiectul prezentei cauze, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu privire la contribuția aferentă trimestrului I și trimestrului II al anului 2012 cuprind doar două valori, respectiv: Vit și VTt, deși potrivit dispozițiilor art. 3 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 77/2011 Vitr trebuie determinat și comunicat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. De asemenea, comunicările includ atât TVA în valoarea vânzărilor trimestriale (respectiv valoarea medicamentelor suportate potrivit legii din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății) comunicate reclamantei cât și adaosurile distribuitorilor și ale farmaciilor. Pe de altă parte, pentru stabilirea procentului și valorii contribuțiilor datorate nu pot fi avute în vedere vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate de farmacii și unități sanitare cu paturi, nu și cele efectuate de către terți distribuitori angro.

Sub acest din urmă aspect, instanța a observat că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) și ale art. 5 alin. (4) din Ordinul comun nr. 928/591/2010 al Ministrului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 volumul vânzărilor se stabilește pe baza declarațiilor 2a și 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unități sanitare cu paturi. În consecință, procentul de contribuție se determină prin raportare la declarațiile 2a și 2b.

Așadar, procentul contribuției se determină pe baza declarațiilor 2a și 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuție, la care se aplică procentul, se determină pe baza declarațiilor 2a1 și 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente). Întrucât singurele declarații la care s-a raportat CNAS pentru emiterea notificărilor atacate sunt cele privind volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordin, dispoziție potrivit căreia contribuția datorată se stabilește în funcție de datele raportate prin declarațiile 2a 1 și 2b 1 . În plus, prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 3 1 alin. (5) ale O.U.G.

nr. 77/2011 sunt neconstituționale, cât privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată” reținând că, contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit. Având în vedere că includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, în raport de care se calculează taxa de claw-back este neconstituțională, conform Deciziei Curții Constituționale publicată în M. Of.

din data de 20 februarie 2013, anterior pronunțării soluției în prezenta cauză, iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pe perioada celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept și ulterior expirării acestui termen își încetează efectele, Curtea de apel a constatat că modalitatea de calcul a contribuției datorate de reclamantă nu mai are temei legal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC N.N.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat în fața instanței de recurs o cerere intitulată „Recurs incident”, pe care a recalificat-o, în ședința publică de la 29 ianuarie 2014, ca fiind cerere de recurs formulată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în privința căreia, recurenta-reclamantă a invocat excepția tardivității. 1. Recurenta-reclamantă SC N.N.F. SRL invocă dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea parțială a sentinței recurate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În susținerea recursului, se arată în esență, că, în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a subrogat de drept în prerogativele de administrare a creanțelor generate și gestionate până la acel moment de către C.N.A.S., astfel încât prin efectul legii s-a produs transferul calității de creditor bugetar de la C.N.A.S.

la Agenția Națională de Administrare Fiscală. Un alt argument adus în sprijinul motivului de recurs invocat este acela, potrivit căruia, actele administrative anulate au fost emise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. Se mai afirmă că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă și prin prisma necesității asigurării opozabilității soluției față de această autoritate, având în vedere că atribuția de administrare a creanțelor rezultate din taxa clawback presupune și aspecte post-plată, cum ar fi compensări sau restituiri de sume încasate nelegal. Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut prin concluziile orale puse de reprezentantul său, că cererea intitulată „recurs incident”, depusă în fața instanței de recurs reprezintă o veritabilă o cerere de recurs, formulată potrivit dispozițiilor noului C. proc.

civ. Analizând recursurile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC N.N.F. SRL este nefondat, iar recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate este tardiv formulat, pentru considerentele arătate în continuare. Recurenta-reclamantă SC N.N.F. SRL critică sentința atacată sub aspectul respingerii acțiunii față de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Conform prevederilor legale invocate de recurentă, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și în consecință subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor, iar nu și în ceea ce privește stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competența aparținea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Noțiunea de administrare a creanței avută în vedere de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței și care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback și comunicarea acesteia către debitor, ca atribuții exclusive ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în perioada trimestrului II al anului 2010, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză. Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, Înalta Curte constată nefondată critica formulată prin cererea de recurs cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat. În ceea ce privește recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, în materia contenciosului administrativ, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”. Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că „termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”. Din actele dosarului rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată recurentei-pârâte C.N.A.S. la data de 12 iulie 2013, conform dovezii aflate la dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 21 ianuarie 2014. Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care pârâta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 13 iulie 2013 și 28 iulie 2013, inclusiv. Cum data de 21 ianuarie 2014, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv ștampila registraturii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a depășit termenul de 15 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursului reclamantei ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul autorității pârâte ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.N.F. SRL împotriva sentinței civile nr. 1818 din 4 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.