ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul C.B. a indicat

drept obiect al acțiunii sale constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, dar nu a indicat corect cadrul procesual pasiv față

de această pretenție, iar prin precizările ulterioare a invocat recunoașterea în

favoarea sa a drepturilor stabilite de Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel încât

instanța a apreciat asupra necesității precizărilor legate de obiectul acțiunii

și cadrul procesual.

Prin încheierea de ședință

din 1 iulie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei

pentru neîndeplinirea obligației reclamantului de a preciza obiectul cererii și

părțile pe care înțelege să le cheme în judecată.

Împotriva încheierii de

ședință din 1 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.B.

Recurentul nu formulează

critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reia criticile

formulate în cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza și încheierea

atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nul.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486

alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

„(1) Cererea de recurs

va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Art. 487 alin. (1) din

Noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs,

în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Conform art. 489

alin. (1) din Noul C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”

Având în vedere textele

legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele

de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele

de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite

analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute

de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este

sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând

cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat

și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea încheierii

atacate.

Deoarece recurentul nu

s-a conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul

din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și

nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din

cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea

unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere

juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția

instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., se

va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de reclamantul C.B. împotriva încheierii din 1 iulie 2013 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac, potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Decizia se comunică părților.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2015.