ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4322/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrative și fiscal, reclamanta D.R. a chemat în judecată M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul regional 2 Sud EST Constanța, solicitând anularea Notificării nr. 2498 din 15 februarie 2012 cu privire la soluționarea contestației formulată împotriva notificării cererii de finanțare neeligibilă nr. 3473/9 decembrie 2011 comunicată de M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul regional 2 Sud EST Constanța - Oficiul Județean de Dezvoltare Rurală și Pescuit Buzău.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Notificarea cererii de finanțare neeligibilă nr. 3473 din 9 decembrie 2011 ca răspuns la licitația de proiecte M 112-1/11 din 29 iulie 2011, i s-a comunicat că cererea de finanțare, aferentă proiectului „Exploatație apicolă D.R., Tăbăcari, Buzău", a fost declarat neeligibilă, neîndeplinind criteriile de eligibilitate EG1, deoarece a solicitat sprijin pentru achiziția de familii de albine după data depunerii cererii de finanțare. S-a menționat că, în conformitate cu Ghidul Solicitantului, în cadrul exploatațiilor apicole, tinerii fermieri nu pot face achiziții de familii de albine, roiuri la pachet, roiuri pe faguri și mătci prin Programul Național Apicol 2011-2013, după momentul depunerii cererii de finanțare și pe toată perioada derulării contractului cu A.P.D.R.P.

Reclamanta a formulat contestație înregistrată la nr. 3625 din 14 decembrie 2011 la Oficiul Județean de Dezvoltare Rurală și Pescuit Buzău, prin care a arătat că solicitarea sprijinului prin Programul Național Apicol și plata pentru achiziția de albine și a tratamentelor aferente s-a făcut anterior depunerii cererii de finanțare pentru Măsura 112. 2. Prin sentința nr. 52 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Sud Est Constanța și a respins cererea împotriva acestuia pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

În rest, a respins acțiunea formulată de reclamanta D.R., în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. – A.P.D.R.P., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că potrivit actelor normative care reglementează procedura de acordare a sprijinului financiar prin Programul Național Apicol 2011-2013, aceasta se realizează prin intermediul formelor asociative și este demarată prin depunerea documentației, de către asociațiile de profil, la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală șl Pescuit. În cauză, această operațiune a fost realizată de către asociația prin intermediul căreia reclamanta a solicitat sprijin financiar, prin depunerea dosarelor în perioada 29 iulie - 01 august 2011, ulterior depunerii de către reclamantă a cererii de finanțare, la data de 22 iulie 2011, în sesiunea de proiecte aferente Măsurii 112 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 , potrivit H.G.

nr. 224/2008 privind măsurile cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, potrivit cărora, urmare solicitării sprijinului financiar prin intermediul Programului Național Apicol pentru perioada 2011 - 2013, apicultorul nu poate solicite finanțare și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală ( F.E.A.D.R. ), Curtea a constatat că în mod întemeiat pârâtul a declarat neeligibilă cererea de finanțare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a atașa însă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac exercitate. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ. excepția netimbrării cererii de recurs - excepție de procedură, dirimantă și absolută - Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: În baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, fiind citat cu această mențiune (f.12). Taxa judiciară de timbru s e depune la dosarul cauzei la momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. La termenul de judecată din 14 noiembrie 2014, Înalta Curte a constatat că recurenta nu a înțeles să se conformeze obligației legale de a timbra cererea de recurs și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, în condițiile legii. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1996 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curtea va admite excepția de netimbrare și va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de D.R. împotriva sentinței nr. 52 din 18 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2014.