CASE OF RIZMAN v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial
CASE OF RIZMAN v. CROATIA (CtEDO, 2008)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE RIZMAN c. CROATIA (Declarația nr. 28704/06) JUDGMENT STRASBOURG 31 iulie 2008 FINAL 31/10/2008 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rizman c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: Christos Rozakis, Președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, secretarul Secțiunii care a deliberat în privat la 8 iulie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 28704/06) împotriva Republicii Croației depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 28704/06) de către un național croat, dl Ivan Rizman (nr. 30 mai 2006). Reclamantul a fost reprezentat de doamna M. Okić, avocat care practică la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. La 1 octombrie 2007, Curtea a hotărât să comunice guvernului cererea. De asemenea, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 29 § 3). CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1966 și trăiește în Lipovljani. La 15 aprilie 1993, reclamantul a introdus o acțiune civilă în Tribunalul Municipal din Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) împotriva angajatorului său, compania I., cerând daune pentru un prejudiciu suferit în locul de muncă. La 21 iunie 1994, instanța a rendu hotărârea, care a fost anulată de județul Zagreb ( Županijski sud u Zagrebu ) la 19 septembrie 1999. În 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională privind durata procedurilor în temeiul articolului 63 din Legea Curții Constituționale. La 20 decembrie 2004, Curtea Constituțională ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) a acceptat plângerea reclamantului, constatarea unei încălcări a dreptului său la o audiere într-un timp rezonabil și acordarea unei compensații în valoare de 5.100 kunas croate (HRK). De asemenea, a ordonat Curții Municipale de Zagreb să decidă cazul reclamantului în cel mai scurt timp posibil, dar cel târziu zece luni după publicarea deciziei în Gazettea Oficială. Hotărârea a fost publicată la 12 ianuarie 2005. La 1 februarie 2007, Curtea Municipală de Zagreb a dat hotărârea de a respinge cererea reclamantului. Hotărârea a fost anulată în apel de către Curtea Județeană Zagreb la 16 octombrie 2007 și cazul a fost trimis Curții Municipale, în cazul în care procedurile sunt în prezent în așteptare. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Partea relevantă a Actului Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske , Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale”) se citește după cum urmează: Secțiunea 63 „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă toate măsurile legale au fost epuizate sau nu în cazul în care instanța competentă nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care se menține o plângere constituțională ... în conformitate cu alineatul (1) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța competentă trebuie să decidă cazul cu privire la fondul... (3) Într-o decizie eliberată în temeiul alin. (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensarea corespunzătoare pentru reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT DE ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIUNII 10. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii civile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 11. Curtea consideră că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 6 Noiembrie 1997, la data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Croația. Totuși, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procesului la momentul respectiv. În această privință, Curtea constată că procedura a început la 15 aprilie 1993, când reclamantul și-a introdus acțiunea civilă. Prin urmare, au stat în așteptare timp de aproximativ patru ani și șase luni înainte de ratificare. 12. Acțiunea este încă în așteptare. Astfel, au durat aproximativ trei ani și șase luni după decizia Curții Constituționale. În acest timp, cazul a fost examinat la două niveluri de competență. Astfel, în total, cazul a fost în așteptare de mai mult de zece ani și șase luni după ratificare. Admisibilitate 13. Guvernul a susținut că reclamantul nu mai poate pretinde că este o victimă în sensul articolului 34 din Convenție, deoarece Curtea Constituțională a acceptat plângerea constituțională a reclamantului, a constatat o încălcare a dreptului său constituțional la o audiere într-un termen rezonabil și i-a acordat compensații. Prin urmare, încălcarea se plângea a fost remediată înaintea autorităților interne și a reclamantului și-a pierdut statutul de victimă. 14. Reclamantul nu este de acord. 15. Curtea constată că în momentul în care hotărârea Curții Constituționale a fost conferită procedurii erau pendente de 7 ani și o lună la două niveluri de jurisdicție, după ratificarea Convenției de către Croația. Justa satisfacție acordată de Curtea Constituțională nu corespunde la ceea ce Curtea ar fi fost probabil să atribuie în temeiul articolului 41 din Convenție în ceea ce privește aceeași perioadă, ținând seama în mod corespunzător de faptul că cauza se referă la un litigiu privind ocuparea forței de muncă. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată adecvată în circumstanțele cauzei (a se vedea principiile stabilite în temeiul jurisprudenței Curții în Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 65-107, ECHR 2006-... sau Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-213, CEDO 2006 - ...). În aceste circumstanțe, în ceea ce privește perioada reglementată de constatarea Curții Constituționale, reclamantul nu și-a pierdut statutul de victimă în sensul articolului 41 din Convenție. 16. Curtea constată în continuare că procedura este încă în așteptare și că, prin urmare, este solicitat să examineze durata generală a procedurii. 17. Având în vedere faptele de mai sus, Curtea consideră că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 19. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre multe autoritățile, Husić v. Croația , nr. 14878/04, 25 octombrie 2007). 20. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea este de acord cu Curtea Constituțională că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 21. În ceea ce privește perioada ulterioară depunerii hotărârii Curții Constituționale, Curtea constată că procedurile au fost examinate la două niveluri de competență și sunt în prezent în așteptare în fața instanței de primă instanță. Având în vedere această și lungimea generală a procedurii, Curtea consideră că reclamantul nu a primit un proces într-un timp rezonabil. 22. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 23. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a considerat că suma pretinde excesiv. 26. Curtea aprobă reclamantul 3,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi perceput pe această sumă. Costuri și cheltuieli 27. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 974 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 28. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la această chestiune. 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea atribuie sumele solicitate plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.Data implicită 30. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3.000 EUR (3.000 euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 974 EUR (nouă sute șaptezeci și șaptezeci și patru euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) orice impozit care poate fi imputabil reclamantului cu privire la sumele de mai sus; (b) cel de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 31 iulie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului