ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3559/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2519 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal contestat. În subsidiar, în cazul respingerii recursului, a solicitat a se dispune, conform art. 1063 alin. (4) C. proc.

civ., restituirea cauțiunii achitate. Susține recurenta-reclamantă că în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu planează o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat, preluând apărările pârâtei fără a analiza susținerile sale. Astfel, în ce privește faptul că una dintre societățile participante, SC L.M. SRL, nu a confirmat participarea la licitație, în mod eronat s-a reținut că nu există dubii din această perspectivă în privința actului contestat. De la data intrării în vigoare a contractului de finanțare și până la data acțiunii au trecut 2 ani, perioadă în care au existat mai multe verificări care au avut drept obiectiv analizarea legalității procedurii de achiziție la care a participat și societatea menționată.

Anterior încheierii contractului de furnizare cu câștigătorul licitației, SC S.M. GMBH, întreaga documentația fusese verificată și avizată favorabil de intimata-pârâtă, asupra acestor documente nefăcându-se nicio obiecție referitoare la societățile participante la licitație, admițând cererea de plată privind ajutorul nerambursabil. Tot cu privire la licitația la care a participat SC L.M. SRL, după aproape 2 ani, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit susține că raportul procedurii nu corespunde realității întrucât societatea menționată nu a confirmat echipei de control participarea la licitație, împrejurare care nu-i poate fi imputată, chiar dacă ar exista. Instanța de fond a omis a analiza o serie de critici susceptibile de a crea o îndoială serioasă asupra legalității celor reținute prin actul contestat.

Astfel, nu s-a ținut cont de revenirea asupra declarației de neconfirmare a participării la licitație inițial făcută de SC M.S. SRL, aspect care ar fi condus la nașterea unei rezerve în ce privește legalitatea actului administrativ. Curtea de apel ar fi trebuit să aibă în vedere că trebuie să surprindă existența unor indicii care să pună la îndoială legalitatea ce afectează actul contestat și nu să se pronunțe asupra participării concrete a SC M.S. SRL la licitație, de vreme ce există două adrese contradictorii din partea acesteia. Conform art. 8 coroborat cu art. 10 din O.U.G. nr. 66/2011, A.P.D.R.P. ar fi trebuit ca, în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă, să sesizeze organele competente pentru cercetări.

Intimata-pârâtă, pe de o parte, susține că nu are atribuții în a aviza legalitatea documentației depuse de beneficiar în etapa aprobării finanțării, însă, pe de altă parte, ulterior aprobării plății, susține că are competențe în a se pronunța dacă una dintre societățile licitatoare au participat sau nu la licitație. Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a omis a analiza critica sa referitoare la nerespectarea criteriului de selecție S.2, reținut ca neregulă prin procesul-verbal, revocat apoi prin decizia emisă. Deși intimata-pârâtă, inițial, a reținut existența unei nereguli în ce privește nerespectarea criteriului S.2, ulterior, după formularea contestației administrative, a revenit asupra pretinsei nereguli, aspect care demonstrează că există o îndoială serioasă în privința actului.

Mai susține recurenta că, în ce privește prejudiciul, intimata-pârâtă, prin procesul-verbal, nu face nicio referire la acesta deși pentru a se putea dispune măsura retragerii finanțării nerambursabile trebuie să existe și să fie dovedit un prejudiciu, iar instanța de fond nu a analizat acest aspect. Precizează că înregistrează o pierdere de 46.783,54 RON, justificată de veniturile reduse înregistrate în această perioadă și, în plus, pentru a finaliza investiția ce a făcut obiectul finanțării a apelat la credite bancare, purtătoare de dobânzi. Astfel, dacă la obligațiile legale și contractuale s-ar adăuga și cea instituită prin procesul-verbal de constatare a creanței bugetare, eforturile societății ar fi inutile, întrucât ar intra în insolvabilitate.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de caz bine justificat desemnează acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În mod greșit, instanța de fond a respins în bloc argumentele prezentate de reclamantă în susținerea cazului bine - justificat, apreciind că acestea sunt probleme de fond, ce pot fi soluționate în cadrul unei cereri de suspendare. Astfel, instanța de control judiciar reține ca fiind împrejurări ce creează o îndoială serioasă supra legalității procesului - verbal contestat, următoarele: - deși s-a reținut că SC L.M.

SRL nu a confirmat participarea la licitație, acest fapt este contrazis de faptul că în ultimii doi ani au existat mai multe verificări care au avut drept obiectiv analizarea legalității procedurii de achiziție la care a participat și SC L.M. SRL; - anterior încheierii contractului de furnizare cu câștigătorul licitației SC S.M. GMBH întreaga documentație fusese verificată și avizată favorabil de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; - SC M.S.

SRL a revenit asupra declarației de neconfirmare a participării la licitație făcută inițial, fiind depuse la dosar înscrisuri atât în sensul confirmării ofertei, cât și în sensul retragerii declarației inițiale; - revenirea în parte asupra concluziilor din procesul - verbal, stabilindu-se caracterul eligibil al unor cheltuieli considerate inițial neeligibile de către Agenție și, astfel, schimbarea importantă a actului administrativ prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile . De asemenea, reclamanta a argumentat și condiția pagubei iminente prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. s), aceasta fiind întrunită în cauză deoarece societatea înregistrează în prezent o pierdere, iar blocarea conturilor ar duce la imposibilitatea efectuării de plăți către instituțiile bancare și la furnizori, precum și la imposibilitatea încasării plăților de la clienți.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 483 și urm. C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare a actelor administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2519 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, pe fond, admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC C.P. SRL. Suspendă executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit încheiat la data de 20 mai 2013 și înregistrat din 23 mai 2013 până la pronunțarea instanței de fond. Obligă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la plata sumei de 2.000 RON către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și recurs.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2014.