ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel
Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
nr. 120 din 8 mai 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca
neîntemeiată, reținând, în esență, că reclamantul a încălcat prevedetile art.
87 alin. (1) lit. d) din Secțiunea a 4-a din Legea nr. 161/2003, republicată,
în perioada 22 iunie 2012-23 ianuarie 2013, când a deținut funcția de
viceprimar al comunei M., Județul Argeș, concomitent cu funcția de administrator
al SC O.S. SRL.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând solicitând admiterea recursului,
casarea hotărârii acate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac,
recurentul a susținut, în esență, că actul atacat este nelegal pentru că, într-adevăr,
a deținut concomitent funcțiile de viceprimar al comunei M., județul Argeș și de
administrator la SC O.S. SRL în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, dar imediat
ce a aflat că acestea sunt incompatibile a remediat situația, în sensul că a intreprins
demersurile necesare în vederea modificării actului constitutiv al societății comerciale,
pentru revocarea sa din funcția de administrator, și numirea soției sale în această
funcție.
În plus, începând cu anul
2010 societatea în discuție nu a mai desfășurat activitate comercială, efectuând
numai plăți bancare.
Intimatul a formulat întâmpinare,
cu respectarea condițiiloi prevăzute de art. XVII alin. (3) teza a II-a C. proc.
civ. prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, ca reclamantul
s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie
2013, când a deținut funcția de viceprimar al comunei M., județul Argeș, concomitent
cu funcția de administrator al SC O.S. SRL.
A arătat că recurentul
nu a respectat obligația ce îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3)
din aceeași lege, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, încălcând
astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Secțiunea a 4-a „Incompatibilități
privind aleșii locali" a Legii nr. 161/2003.
Ulterior, recurentul a
renunțat la funcția de administrator al societății la data de 23 ianuarie 2013,
ca urmare a demarării procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităților
de către pârâtă, iar faptul că societatea la care deținea această funcția de administrator
avea sau nu activitate neavând relevantă.
Recurentul a depus răspuns
la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs.
În cauză a fost întocmit
raport asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 noul C.
proc. civ., iar prin încheierea din 10 martie 2014, instanța de recurs a admis în
principiu recursul declarat de recurentul V.M. și a fixat termen pentru judecata
pe fond a recursului la 25 septembrie 2014.
Soluția instanței de
recurs
Înalta Curte, analizând
recursul formulat, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc.
civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse
în continuare.
Necontestat este faptul
că în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, recurentul-reclamant a deținut
atât funcția de viceprimar al comunei M., județul Argeș, cât și calitatea de administrator
la SC O.S. SRL.
Conform art. 87 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 „funcția de primar și viceprimar, primar general
și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului
județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreșdinte, director general,
director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor
sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv
băncicle sau alte instituții de credit, societățile de asifurare și cele financiare,
la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile
naționale, precum și la instituțiile publice”.
Din cuprinsul acestor
dispoziții legale rezultă fără echivoc că funcția de viceprimar este incompatibilă
cu funcția de administrator la o societate comercială, cum este în cauză SC O.S.
SRL.
Singura condiție impusă
de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană
a funcțiilor/calităților declarate de lege ca fiind incompatibile.
Prin urmare, în mod corect
instanța de fond a confirmat legalitatea actului contestat în cauză, prin care s-a
reținut că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 161/2003, modificată și completată, aflându-se în stare de incompatibilitate
în perioada 22 iunie 2012 – 23 ianuarie 2013, când a deținut funcția de viceprimar
al comunei M., județul Argeș, concomitent cu funcția de administrator al SC O.S.
SRL.
De altfel, singura apărare
a recurentului atât la judecata în fond cât și în recurs, a fost că societatea comercială
al cărei administrator a fost nu a avut activitate și nu a încheiat contracte cu
autoritatea administrației publice locale la care deținea funcția de viceprimar.
De asemenea, s-a mai susținut
că societatea comercială nu a mai desfășurat activitate comercială începând cu anul
2010, ci doar a efectuat plăți bancare.
Însă, toate aceste apărări
nu prezintă nicio relevanță juridică față de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit.
d) din Legea nr. 1611/2003, menționate anterior.
Mai mult, recurentul-reclamant,
în raport de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 avea obligația
legală de a renunța la una dintre cele două funcții incompatibile în termen de 15
zile de la numirea în funcția de viceprimar al comunei M.
Însă, această obligație
legală nu a fost respectată de recurentul-reclamant care a continuat să dețină cele
două funcții până la data de 23 ianuarie 2013 când a renunțat la funcția de administrator
al SC O.S. SRL urmare a demarării de către Agenția Națională de Integritate a procedurii
de evaluare a respectării regimului incompatibilităților.
În consecință, față de
cele expuse anterior, rezultă că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de
art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul
art. 496 alin. (1) din același Cod, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recursul declarat de V.M. împotriva sentinței nr. 120 din 8 mai 2013 a Curții
de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 septembrie 2014.