ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 120 din 8 mai 2012, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că reclamantul a încălcat prevedetile art. 87 alin. (1) lit. d) din Secțiunea a 4-a din Legea nr. 161/2003, republicată, în perioada 22 iunie 2012-23 ianuarie 2013, când a deținut funcția de viceprimar al comunei M., Județul Argeș, concomitent cu funcția de administrator al SC O.S. SRL. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii acate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că actul atacat este nelegal pentru că, într-adevăr, a deținut concomitent funcțiile de viceprimar al comunei M., județul Argeș și de administrator la SC O.S. SRL în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, dar imediat ce a aflat că acestea sunt incompatibile a remediat situația, în sensul că a intreprins demersurile necesare în vederea modificării actului constitutiv al societății comerciale, pentru revocarea sa din funcția de administrator, și numirea soției sale în această funcție. În plus, începând cu anul 2010 societatea în discuție nu a mai desfășurat activitate comercială, efectuând numai plăți bancare. Intimatul a formulat întâmpinare, cu respectarea condițiiloi prevăzute de art. XVII alin. (3) teza a II-a C. proc.

civ. prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, ca reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, când a deținut funcția de viceprimar al comunei M., județul Argeș, concomitent cu funcția de administrator al SC O.S. SRL. A arătat că recurentul nu a respectat obligația ce îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din aceeași lege, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Secțiunea a 4-a „Incompatibilități privind aleșii locali" a Legii nr. 161/2003. Ulterior, recurentul a renunțat la funcția de administrator al societății la data de 23 ianuarie 2013, ca urmare a demarării procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităților de către pârâtă, iar faptul că societatea la care deținea această funcția de administrator avea sau nu activitate neavând relevantă.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs. În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 noul C. proc. civ., iar prin încheierea din 10 martie 2014, instanța de recurs a admis în principiu recursul declarat de recurentul V.M. și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 25 septembrie 2014. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Necontestat este faptul că în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, recurentul-reclamant a deținut atât funcția de viceprimar al comunei M., județul Argeș, cât și calitatea de administrator la SC O.S.

SRL. Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreșdinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncicle sau alte instituții de credit, societățile de asifurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la o societate comercială, cum este în cauză SC O.S.

SRL. Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor/calităților declarate de lege ca fiind incompatibile. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a confirmat legalitatea actului contestat în cauză, prin care s-a reținut că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, modificată și completată, aflându-se în stare de incompatibilitate în perioada 22 iunie 2012 – 23 ianuarie 2013, când a deținut funcția de viceprimar al comunei M., județul Argeș, concomitent cu funcția de administrator al SC O.S. SRL. De altfel, singura apărare a recurentului atât la judecata în fond cât și în recurs, a fost că societatea comercială al cărei administrator a fost nu a avut activitate și nu a încheiat contracte cu autoritatea administrației publice locale la care deținea funcția de viceprimar.

De asemenea, s-a mai susținut că societatea comercială nu a mai desfășurat activitate comercială începând cu anul 2010, ci doar a efectuat plăți bancare. Însă, toate aceste apărări nu prezintă nicio relevanță juridică față de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1611/2003, menționate anterior. Mai mult, recurentul-reclamant, în raport de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 avea obligația legală de a renunța la una dintre cele două funcții incompatibile în termen de 15 zile de la numirea în funcția de viceprimar al comunei M. Însă, această obligație legală nu a fost respectată de recurentul-reclamant care a continuat să dețină cele două funcții până la data de 23 ianuarie 2013 când a renunțat la funcția de administrator al SC O.S.

SRL urmare a demarării de către Agenția Națională de Integritate a procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităților. În consecință, față de cele expuse anterior, rezultă că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recursul declarat de V.M. împotriva sentinței nr. 120 din 8 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2014.