ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3384/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 mai 2013, reclamantul M.A., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 3042374/S2/C1/PCC din 11 aprilie 2013, modificată la data de 16 mai 2013, cu consecința redobândirii dreptului de ședere permanentă în România; să se constate că reclamantul este titularul unui drept de ședere permanentă în România și să fie obligat pârâtul la emiterea permisului de ședere permanentă în favoarea sa.

Prin sentința nr. 2069 din data de 19 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile ca nefondată și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul M.A., în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 201 noul C. proc.

civ., care prevede o procedură prealabilă fixării primului termen de judecată, nerespectând atât termenul de 25 zile prevăzut la alin. (1), termenul de 10 zile prevăzut la alin. (2), cât și termenul prevăzut de alin. (3). Totodată, recurentul a susținut că prin neîndeplinirea procedurii prealabile, respectiv a dispozițiilor procedurale care impun comunicarea actelor de procedură, a fost încălcat principiul contradictorialității ceea de atrage nulitatea hotărârii pronunțate, fiind necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 201 noul C. proc.

civ., în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată, fiind aplicate dispozițiile vechiului C. proc. civ., în ceea ce privește fixarea primului termen de judecată, a comunicării cererii, a termenului de depunere a întâmpinării și a sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, recurentul-reclamant a susținut că soluția instanței de fond este neîntemeiată întrucât din actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că imposibilitatea de a se întoarce în România s-a datorat unui caz fortuit, respectiv că a suferit un accident grav care a necesitat o perioadă lungă de internare și recuperare. Intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către prima instanță.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., potrivit cărora instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 201 alin. (1) - (3) din noul C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere dispozițiile alin. (5) al art. 201 noul C. proc. civ. potrivit cărora, în procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1) - (4) ale aceluiași articol pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.

Pe de altă parte instanța de control judiciar constată că în cauză instanța de fond a dispus comunicarea actelor direct între pârât și reclamant la data de 17 iunie 2013 fiind comunicate atât întâmpinarea cât și actele în sprijinul acesteia către reprezentantul reclamantului care a confirmat primirea. De altfel recurentul-reclamant nu a invocat și nici nu a dovedit nici o vătămare determinată de nerespectarea termenului prevăzut și care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii atacate, în cauză nefiind incident niciunul din cazurile care atrag nulitatea necondiționată prevăzute strict și limitativ de art. 176 noul C. proc. civ. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc.

civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant privind încălcarea principiului contradictorialității prin nerespectarea dispozițiilor art. 201 alin. (1)-(3) noul C. proc. civ. sunt nefondate și nu se încadrează în sfera reglementată de dispozițiile invocate, având în vedere că normele pretins încălcate sunt norme de procedură. Nu pot fi primite întrucât sunt nefondate nici criticile formulate de recurentul-reclamant cu privire la fondul cauzei, instanța de fond apreciind în baza întregului material probator administrat în cauză și reținând în mod corect că nu a fost dovedită o împrejurare mai presus de voința părții care să-l fi pus în imposibilitate de a reveni în România în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 70 alin. (3) lit. c) din O.U.G.

nr. 194/2002. Contrar celor susținute de recurentul-reclamant cu privire la puterea doveditoare a adeverinței medicale depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că această recomandare medicală nu dovedește imposibilitatea absolută a acestuia de a se întoarce în țară în termenul de 12 luni prevăzut de lege pentru a evita încetarea dreptului de ședere permanentă. Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică, va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței nr. 2069 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.