ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3558/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 21 august

2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea reclamantei SC M.V.P.O. SRL de suspendare a executării

Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013 a C.N.A. până la soluționarea irevocabilă

a cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea recursului

declarat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate reglementat la

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

2.2. Principalele

argumente invocate

A susținut

recurenta-reclamantă că, în ce privește condiția cazului bine justificat, a

invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013,

excepție care vizează nerespectarea art. 53, 54, 58 și 59 din Decizia nr. 220

din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

De asemenea, a

invocat și prevederile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220 din 24 februarie

2011, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza luării

măsurii amendării.

În ce privește

condiția prevenirii pagubei iminente, a motivat incapacitatea de plată a

salariilor și a tuturor cheltuielilor, fiind o firmă care se autofinanțează, o

astfel de executare silită ducând la un blocaj fără precedent, atrăgând

insolvența.

intimatului

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul-pârât C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, făcând

ample apărări în raport de criticile formulate prin cererea de recurs.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din

data de 25 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Prin Încheierea din

27 mai 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de

admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil

în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de

judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Analiza

motivelor de casare invocate

Verificând

considerentele încheierii recurate, Înalta Curte constată că acestea

îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

și explică în mod convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de

drept care demonstrează că judecătorul a analizat în mod adecvat probele

dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a

explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de

suspendare nu îndeplinește condițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea

nr. 554/2004.

De asemenea, în mod

corect instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004, cu privire la condițiile ce trebuie întrunite pentru suspendarea unui

act administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Înalta Curte reține

că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate

în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la

aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a

prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube,

în cazul particular supus evaluării.

Or, prin încheierea

recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării

executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale

cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii

dispuse de autoritatea publică.

Cum recurenta, prin

cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin

prisma unor aspecte ce țin de fondul actului contestat (nelegalitatea deciziei

în raport cu dispozițiile art. 53, 54, 58 și 59 din Decizia nr. 220 din 24

februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și

situația de fapt, reluată și prin cererea de recurs), aspecte care pot fi

clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, în mod

corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că nu poate reține îndeplinirea

acestei condiții.

În ceea ce privește

paguba iminentă, deși nu se mai impunea a fi analizată în raport cu faptul că

prima condiție, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, Înalta Curte

reține că motivul invocat de recurentă, faptul că executarea amenzii de 10.000

RON este de natură a o aduce în incapacitate de plată a salariilor și a altor

cheltuieli, nu a fost dovedit în niciun fel, după cum s-a reținut și prin

încheierea recurată.

În consecință,

instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a

apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004, nefiind incident în cauză motivul de

casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

Toate considerentele

expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca

nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC M.V.P.O. SRL împotriva Încheierii din 21 august 2013 a Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI