ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3558/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Încheierea de ședință din 21 august 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei SC M.V.P.O. SRL de suspendare a executării Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013 a C.N.A. până la soluționarea irevocabilă a cauzei. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului declarat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. 2.2. Principalele argumente invocate A susținut recurenta-reclamantă că, în ce privește condiția cazului bine justificat, a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013, excepție care vizează nerespectarea art. 53, 54, 58 și 59 din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. De asemenea, a invocat și prevederile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza luării măsurii amendării. În ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, a motivat incapacitatea de plată a salariilor și a tuturor cheltuielilor, fiind o firmă care se autofinanțează, o astfel de executare silită ducând la un blocaj fără precedent, atrăgând insolvența.

3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, făcând ample apărări în raport de criticile formulate prin cererea de recurs. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 27 mai 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Verificând considerentele încheierii recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la condițiile ce trebuie întrunite pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Înalta Curte reține că, întotdeauna, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin încheierea recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Cum recurenta, prin cererea de suspendare a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce țin de fondul actului contestat (nelegalitatea deciziei în raport cu dispozițiile art. 53, 54, 58 și 59 din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual și situația de fapt, reluată și prin cererea de recurs), aspecte care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție că nu poate reține îndeplinirea acestei condiții.

În ceea ce privește paguba iminentă, deși nu se mai impunea a fi analizată în raport cu faptul că prima condiție, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, Înalta Curte reține că motivul invocat de recurentă, faptul că executarea amenzii de 10.000 RON este de natură a o aduce în incapacitate de plată a salariilor și a altor cheltuieli, nu a fost dovedit în niciun fel, după cum s-a reținut și prin încheierea recurată. În consecință, instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. 4.2.2. Soluția instanței de recurs Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.V.P.O. SRL împotriva Încheierii din 21 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI