ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2014

Asupra cererii de revizuire; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea supusă revizuirii 1.1. Prin decizia nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant; s-a admis recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 1920 din data de 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 301/110/2012, în contradictoriu cu recurenta - reclamantă SC D.R. SRL Bacău; a fost modificată în parte sentința recurată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată; s-a respins ca nefondat recursul declarat de SC D.R.

SRL Bacău împotriva aceleiași sentințe, fiind obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată. 1.2. Prin decizia nr. 1003 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3484/117/2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2104 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 3484/117/2008 al Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul că s-a admis în parte cererea și în consecință s-a dispus anularea în parte a art. I și art. II din HCL nr. 826 din 12 decembrie 2006, respectiv, anularea art. 2-4, 8-10, art. 12 alin. (4) și art. 13 din Regulamentul pentru eliberarea autorizației și orarului de funcționare, anexă la HCL nr. 826/2006.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Împotriva deciziei nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D.R. SRL Bacău a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta a arătat, in esență, că cele două decizii, pronunțate de două instanțe egale în grad, sunt în contradicție totală în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 650/2002. 3. Apărarea intimatului Prin întâmpinarea depusă la data de 29 august 2014, intimatul Consiliul Local al Municipiului Bacău a arătat că în cauză nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea întrucât hotărârile judecătorești invocate sunt pronunțate în cauze diferite.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 1. Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Deși revizuenta a invocat dispozițiile art. 509 pct 8 noul C. proc. civ., Î nalta Curte constată că în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare. Or, constatând că dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 17 ianuarie 2012, Înalta Curte constată că, în fapt, motivul de revizuire invocat, se circumscrie textului de lege reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. din 1865. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat. În speță, revizuenta susține că prin cele două decizii expuse in preambulul prezentei hotărâri s-au dat interpretări contradictorii in ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 6 alin. (2) din O.G.

nr. 99/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 650/2002. Din analiza cuprinsului celor două hotărâri (decizia nr. 1003 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal) rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți, fiind pronunțate intre părți diferite. Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot duce la îndeplinire.

Or, în speță, s-a constatat că argumentele ce stau la baza promovării prezentei căi de atac vizează o presupusă practică neunitară la nivelul Curților de apel, argumente ce nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimat și dovedite cu înscrisul, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care: „ Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința. În ceea ce privește cuantumul acestora, instanța reține că, pentru a obține rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

În ceea ce privește prima condiție, instanța observă că intimatul a depus la dosar chitanța din 16 iunie 2014 din care rezultă că aceasta a achitat apărătorului ales suma de 5.000 RON. Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiții, instanța va analiza proporționalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Sub acest aspect, instanța constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă (revizuire inadmisibilă), făcând parte dintr-o tipologie de acțiuni în care practica judiciară este constantă, că apărătorul nu s-a prezentat la singurul termen de judecată acordat, iar întâmpinarea formulată în cauză nu reflectă alocarea unui timp îndelungat pentru studiu și redactare.

Astfel, se apreciază că suma de 5000 RON solicitată de intimată nu respectă principiul proporționalității, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga revizuenta la plata către aceasta a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire declarată de SC D.R. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 1825 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Obligă revizuenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata Consiliul Local al Municipiului Bacău în cuantum de 1.000 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014.