ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5820/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 240 din 27 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N. având ca obiect anularea Hotărârii nr. 3112 din 19 decembrie 2011 emisă de pârâta C.J.P. Bistrița-Năsăud și recunoașterea în favoarea sa a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 3112 din 19 decembrie 2011, C.J.P. Bistrița-Năsăud a respins cererea reclamantului, pe motiv că situația expusă nu se încadrează în prevederile art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. În raport cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, din declarațiile reclamantului și din declarațiile autentificate ale martorilor, depuse la dosar, reiese că reclamantul împreună cu părinții lui au plecat din localitatea de domiciliu Adâncata, aflată pe teritoriul U.R.S.S., în urma apropierii armatei sovietice și a temerii că ar putea fi supuși unor persecuții etnice. Reclamantul s-a născut pe teritoriul U.R.S.S., după cum rezultă din actul de identitate, dar nu face dovada unei persecuții etnice. Temerea că ar putea suferi persecuții politice pe motive etnice nu poate suplini persecuția efectivă despre care face vorbire textul de lege precizat.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul M.N., reieterând aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată referitoare la încadrarea în ipotezele reglementate de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice,precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populații ca urmare a unui tratat bilateral.

Se reține că O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, se referă la „acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice”. Situația expusă de reclamant, refugiul ca fapt al părăsirii localității de domiciliu, fără ca, la originea plecării, să fie dovedită o cauză ce poate fi catalogată ca persecuție etnică exercitată de regimurile instaurate în România, nu poate fi reținută ca situație ce se încadrează în prevederile legii, în condițiile în care localitatea de domiciliu, din care s-ar fi refugiat petentul, se afla pe teritoriul U.R.S.S., iar nu pe teritoriul României, pentru a fi incidente prevederile ordonanței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.N. împotriva sentinței civile nr. 240 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.